Gary Gibson – Final Days

Deşi mai puţin cunoscut în România, scriitorul scoţian Gary Gibson este în Marea Britanie la fel de popular ca şi ceilalţi membrii marcanţi din Insulă ai genului New Space Opera: Stephen Baxter, Iain Banks, Alastair Reynolds şi Peter Hamilton. După două romane de sine stătătoare, Angel Station (2004) şi Against Gravity (2005), el şi-a găsit consacrarea odată cu trilogia Shoal publicată între 2007 şi 2010.

Final Days, publicat în 2011, este şi el un roman de sine stătător, în ciuda faptului că următoarea carte a lui Gibson, The Thousand Emperors, care va fi publicată la sfârşitul verii, se va petrece în acelaşi univers.

Final Days se petrece în 2235, după ce umanitatea, datorită tehnologiei găurii de vierme, s-a răspândit prin multe alte sisteme solare. Însă această tehnologie permite practic, prin accelerarea unui capăt al găurii de vierme la viteze relativiste, călătoria în viitor pentru cei care vor traversa această gaură. Este o ideea logică şi interesantă, inspirată din cartea non-fiction a lui Kip ThorneBlack Holes and Time Warps: Einstein’s Outrageous Legacy.

Saul Dumont, unul dintre agenţii ASI care administrează aceste găuri de vierme, a fost despărţit 10 ani de familia sa prin distrugerea în condiţii misterioase a comunicării cu planeta Galileo. În timp ce aşteaptă ca următoarea navă ce conţine o nouă gaură de vierme să ajungă pe Galileo, Saul se află în mijlocul unei conspiraţii menite să ascundă descoperirea unei a doua reţele, extraterestre, de găuri de vierme, reţea care se întinde pe miliarde de ani lumină în spaţiu, dar şi în timp.

În timp ce o expediţie ştiinţifică explorează această nouă reţea, colectând artefacte din Site-ul 17 aflat la miliarde de ani în viitor, unul dintre membrii ei, Michael Stone, dispare în condiţii ciudate, făcându-i pe ceilalţi să-şi pună întrebări legate de puterea umanităţii de a face faţă misterelor şi obiectelor extraterestre.

O altă expediţie călătoreşte printr-o gaură de vierme 10 ani în viitor, pe orbita Pământului anului 2245 şi vor descoperi un Sistem Solar devastat, total lipsit de viaţă, cu excepţia unui singur om, Mitchell Stone, recuperat dintr-un centru de criogenie din ruinele unui oraş lunar. Stone pare a fi singurul martor la distrugerea iminentă a Pământului. Dar de ce este el singurul supravieţuitor şi este oare posibil ca el şi Saul să poate preveni Apocalipsa misterioasă?

Final Days, după primele capitole mai încete în care facem cunoștință cu multele personaje, devine un adevărat „page-turner”, oferindu-ne câte ceva interesant pe fiecare pagină. Însă acţiunea palpitantă nu este construită în detrimentul personajelor, care sunt unele dintre cele mai bine realizate pe care le-am întâlnit în acest tip de science-fiction. Poate cel mai interesant aspect pentru mine al cărţilor cu multiple fire narative este să descopăr cum autorul le va aduce împreună şi ce va rezulta din ciocnirea acestora. Gibson, face din acest punct de vedere, o treabă foarte bună mai ales că trebuie, în această carte, să jongleze cu firele narative într-un univers în care timpul e cu adevărat relativ.

Un alt aspect inedit al acestei cărţi îl reprezintă faptul că personajele ştiu că Pământul va fi total distrus undeva între o zi şi 10 ani în viitor. Şi pare că această Apocalipsă este inevitabilă, pentru că în momentul în care deschizi o gaură de vierme în viitor, acesta devine fix. Eu nu mai ştiu o altă carte în care în care atât cititorul, cât şi personajele, să ştie de la început că Apocalipsă este inevitabilă şi total lipsită de speranţă. Însă nimic nu este simplu în Final Days, frecventele răsturnări de situaţie menţinând de fapt necunoscutul atât în faţa cititorilor cât şi a personajelor, care descoperă cu surprindere că viitorul cunoscut este de fapt mult mai surprinzător şi neașteptat decât părea la prima vedere.

Final Days, cu intriga ei foarte complexă, ideile complicate care necesită multă gândire şi ştiinţa folosită din greu, este o carte pentru toţi fanii lui Greg Bear, care, ca şi mine, deplâng faptul că scriitorul american nu scrie destule cărţi tip Greg Bear.

2 Comments

  1. Pingback: Gary Gibson. O space opera de numai 350 pagini! | Galileo Online

  2. Pingback: Recenzii zburătoare » Cititor SF

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu