John Love – Faith

După ce am terminat The Long Earth de Pratchett şi Baxter şi mă gândeam ce carte să încep, mi-am amintit de toate debuturile excelente pe care Night Shade Books ni le-a oferit în 2011. Aşa că m-am pus să caut dacă au existat debuturi de la ei până acum în 2012 şi am dat peste Faith, roman scris de John Love, un autor deloc tânăr, cu o lungă carieră în industria muzicală.

“Faith” este numele dat de umanitate unei nave stelare misterioase şi aparent invincibile, care începe să hărțuiască tânăra federaţia stelară a Commonwealth-ului. În urmă cu 300 de ani, aceeaşi navă a distrus imperiul Sakhran, lucru care a permis Commonwealth-ului să se extindă. Însă acum “Faith” s-a întors, declanșând haosul şi în rândul celor 29 de sisteme solare ale Commonwealth-ului. “Faith” ridiculizează absolut toţi oponenţii şi pare că istoria e pe cale să se repete. Numai că Commonwealth-ul îi opune o navă din clasa “Outsider” la fel de perfectă şi aparent la fel de invincibilă ca şi „Faith”, o minune a tehnologiei umane, care singură ar fi în stare să distrugă toate navele obişnuite ale oricărui sistem solar. Însă folosirea unei ”Outsider” are un preţ, pentru că echipajele acestor nave sunt formate din genii neadaptate, din sociopaţi şi uneori chiar din psihopaţi, aceştia fiind singurii care pot controla şi conduce o astfel de navă. Şi astfel, va începe o luptă pe viaţă şi pe moarte în misterioasa “Faith” şi nava Outsider “Charles Manson”, condusă de comandantul Foord împreună cu ciudatul, periculosul şi imprevizibilul echipaj.

Nu cred că o altă carte science-fiction m-a epuizat în aşa măsură ca şi Faith. 300 de pagini în care avem parte de o singură şi continuă luptă între două, aparent invincibile, nave stelare. Însă misterele navei “Faith”, liniştea înfricoșătoare a spaţiului cosmic, întunecimea personajelor şi sfârşitul lipsit de compromisuri fac din această carte o experiența pe alocuri înfricoşătoare, pe alocuri greu digerabilă, însă tot timpul interesantă. Pe bună dreptate, acest roman, prin întrebările declanşate de quest-ul personajelor, a fost asemănată cu Hyperion a lui Dan Simmons. Cred că şi descrierea cărţii ca o combinaţie între Moby Dick şi The Duel în spaţiu este foarte potrivită. Iar lunga bătălie este construită atât de abil, încât cu greu îţi vine să crezi că această carte e un debut.

Singura problemă, remarcată şi de alţii, a fost faptul că ceea ce se întâmplă în primele capitole nu prea are legătură cu ceea ce urmează, acestea părând cam fără rost. S-a mai spus că de fapt această carte se încheia mult prea ambiguu, dar pentru mine, de cele mai multe ori, acesta este un mare plus.

În ciuda câtorva mici defecte, Faith este cu siguranţă cel mai bun debut science-fiction din ultimii ani (în care debuturile fantasy au fost mult mai reuşite şi mai numeroase), iar întrebările pe care acest roman le ridică atât în legătură ştiinţa, cât şi cu natura umană, sunt extrem provocatoare şi de interesante şi vor rămâne mult timp să germineze în mintea oricărui cititor.

3 Comments

  1. Pingback: Tot pe net, pe net, pe net… | Galileo Online

  2. Pingback: Recenzii zburătoare » Cititor SF

  3. Pingback: O luptă dintre invincibil şi ceea ce-l poate învinge | Galileo Online

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu