The Wind Through the Keyhole (Dark Tower 4.5) – Stephen King

Wind Through the KeyholeThe Wind Through the Keyhole, cartea cu numarul 4.5 din seria Dark Tower, a aparut la 8 ani dupa sfarsitul povestii. Era nevoie de ea? Dupa parerea mea, nu. Drumul era complet; Roland a plecat de undeva si a ajuns unde trebuia. (Eu sunt una dintre putinele persoane care considera ca sfarsitul seriei a fost perfect.) In plus, Wizard and Glass este volumul care mi-a placut cel mai putin – am asteptat cateva sute de pagini sa ne intoarcem naibii la partea interesanta! In concluzie, cand s-a anuntat aparitia noii carti, nu m-am agitat prea tare sa fac rost de ea… pana cand o prietena a aparut la usa mea cu romanul in mana.

Daca Wizard and Glass era o poveste in poveste, The Wind Through the Keyhole duce asta la un alt nivel: o poveste intr-o poveste in alta poveste.

Primul cadru (Mid-World): Roland, Jake, Susannah, Eddie si Oy sunt in drum spre Calla Bryn Sturgis. Pe drum ii prinde o furtuna si sunt nevoiti sa se adaposteasca, iar Roland se apuca sa povesteasca despre tineretile lui, si urmeaza…

Al doilea cadru (Gilead): Roland si Jamie DeCurry sunt trimisi (dupa moartea mamei lui Roland) sa prinda un skin-man (varcolacul local). Acolo, Roland gaseste singurul martor al ultimului masacru, un baietel caruia incepe sa ii spuna o poveste, si urmeaza…

Al treilea cadru: Roland povesteste despre Tim Stoutheart, care are de-a face cu personajul nepotrivit (perceptorul local, pe care cititorii constanti il vor recunoaste cu siguranta) si ajunge mai departe decat si-ar fi inchipuit incercand sa-si razbune tatal si sa-si salveze mama. Asta este de fapt The Wind Through the Keyhole – si, dupa parerea mea, singura parte care merita intr-adevar citita. Tim ajunge printre mutanti, gaseste un GPS marca North Central Positronics (sau echivalentul unul iPhone cu Siri, cum i-au spus unii), gaseste un Dogan si un vrajitor, si in final reuseste ce isi propusese. O poveste pentru copiii, in definitiv, dar presarata cu destule aluzii incat sa imi mentina interesul treaz. Restul cartii (inapoi in Gilead si inapoi in Mid-World) e doar de umplutura. Pare ca Stephen King s-a plictisit si a incheiat rapid povestea cu varcolacul, dupa care s-a grabit sa trimita ka-tet-ul din nou spre Calla Bryn Sturgis (si spre un roman mult mai misto).

Probabil ca, daca m-as fi entuziasmat mai tare inainte sa citesc cartea, as fi fost dezamagita in final. Asa… am primit ce m-am asteptat: un roman in lumea Dark Tower, dar nu tocmai parte a seriei. Actiunea de aici nu aduce nimic nou si nu avanseaza cu nimic intriga; cele doua povesti “exterioare” par sa existe doar de dragul de a introduce adevaratul roman – care e de fapt o poveste de cateva zeci de pagini. Senzatia mea? King a vrut sa scrie despre Tim si despre preceptorul-vrajitor, dar s-a gandit ca asa ceva nu s-ar vinde decat cu Roland atasat. Ori, in conditiile in care ka-tet-ul se deplaseaza doar cativa kilometri, actiunea din Gilead nu are nici o repercusiune asupra “prezentului”, iar istoria lui Tim nu aduce nimic nou (in afara de numele gardianului-leu)… mi se pare ca romanul are prea putin de-a face cu seria care mi-a placut mie.

Per total, as recomanda cartea numai unui fan Dark Tower… unuia care nu se asteapta la mare lucru. Sau fanilor Wizard and Glass si ai benzilor desenate 😛 Daca sunteti noi in universul lui King, puteti gasi multe alte carti mai bune cu care sa incepeti.

5 Comments

  1. Pingback: Sefeuri pe bloguri | Galileo Online

  2. unde pot gasi aceasta carte?
    vreau sa o fac cadou unui fan Stephen King.

    multumesc!

  3. Multumesc !
    Sarbatori fericite !

  4. Pingback: Doctor Sleep – Stephen King » Cititor SF

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu