Rae Carson – The Girl of Fire and Thorns

Sincer nu stiu unde au trecut trei luni de zile din anul asta, ca sa nu mai zic ca mai am o saptamana si fac si un an pe meleaguri straine. Un singur lucru mi-e clar, timpul trece mai repede ca gandul. In ultima vreme am tot citit, dar nu prea am mai avut stare sa mai si scriu despre cartile parcurse. Si nu ca nu ar fi fost, unele dintre ele, suficient de entuziasmante sau bune. Desi la altele, cum ar fi, Home Fires-ul lui Gene Wolfe m-am chinuit, la propriu, sa parcurg vreo 90 de pagini, si apoi am renuntat usor dezamagit. Probabil o fi avut incarcatura literara prea mare pentru mine, si chiar daca mi-ar fi oferit ceva twist-uri la final- cum am citit prin ceva articole-, m-a pierdut pe parcurs si am rasuflat usurat cand am trecut la altceva. Nu la Heart of Iron, noul roman a  Ekaterinei Sedia, din care am citit vreo 25 de pagini, dar mi s-a parut ca nu se transmite nimic sau The Edinburgh Dead-zii lui Brian Ruckley de la care inca nu citisem vreun roman si vroiam sa-mi fac o idee, dar, apoi, dupa jumatate de carte, am lasat-o jos dezamagit. Ca si expuneri si desfasurarea actiunii e destul de in regula, doar ca personajul principal nu e suficient de atractiv si nici miza cartii nu este prea ridicata cat sa te convinga sa nu o mai lasi din mina. Pacat.

Insa nu acelasi lucru s-a intamplat si cu The Girl of Fire and Thorns a lui Rae Carson, o scriitoare debutanta si sotia unui alt scriitor de fictiune, C.C.Finlay, teoretic, mai cunoscut, desi mie, numele lui nu-mi spune prea multe.

Romanul a fost o surpriza extrem de placuta pentru mine. Si chiar daca finalul a fost un pic grabit, nu mi-am schimbat impresia generala. Este o carte bine gindita, cu personaje prezentate atent, in detaliu, si eticheta YA– ce a starnit un al doilea “Ooo!” – nu  iese in evidenta (aproape) deloc. Am citit-o pe nerasuflate si, desi se observa o anumita lipsa de profunzime a unor situatii, chiar nu am banuit ca as avea in fata o carte pentru adolescenti.

Printesa Lucero-Elisa de Riqueza este aleasa de catre insusi Dumnezeu, in cadrul ceremoniei de botez, sa realizeze lucruri marete. Astfel ea este insemnata, prin aparitia unei pietre pretioase in zona buricului si despre care circula tot felul de zvonuri care mai de care mai fabuloase. Tocmai din acest motiv, fata este crescuta de catre familia sa pina la varsta de saispreze ani intr-o ignoranta totala a situatiei, pentru ca apoi sa fie aruncata brusc, in urma casatoriei (secrete!!! pentru supusii acestuia) cu un rege vaduv dintr-un regat rival, intr-o lume a intrigilor si masinatiunilor de curte (aspecte total straine ei pina la acel moment).

Si pentru ca acestea nu erau de ajuns se pare ca noul sau regat este atacat de o armata puternica, aproape invincibila. Asta mai ales cind pe cimpul de lupta isi fac aparitia si shamanii ei, posesori ai unor puteri la fel de misterioase ca si destinul eroinei noastre. In aceste conditii grele, Elisa noastra trebuie sa se adapteze rapid si sa-si gaseasca la fel de urgent resurse pentru a putea trece peste toate aceste noi provocari. Si in plus trebuie sa contrazica profetiile care spun ca, de obicei, cei marcati, mor mai ales cind sunt tineri.

Personajele sunt bine realizate si nu dezamagesc, plus ca nimeni nu e scutit de o evolutie neasteptata a sortii, putandu-se curma oricind si oricum rolul sau in aceasta piesa. Nimeni nu este de neinlocuit, maturizarea eroinei noastre, fiind principalul element ce-si pune amprenta asupra evolutiei actiunii si asupra mintii cititorului. Se trece cu rapiditate de la o zona a regatelor la alta, surprinzandu-se la fel de bine, diferentele si caracteristicile fiecarui cadru in parte. Totusi, cum spuneam mai devreme, amprenta YA ar putea fi remarcata mai ales la nivelul profunzimii detaliilor, ce te lasa uneori cu impresia ca nu ai in mina suficiente elemente pentru a putea patrunde mai adinc in lumea respectiva.

In ciuda acestui inconvenient, actiunea antrenanta, presarata cu putine momente de respiro si intercalata cu frinturi ale unui sistem magic cu potential, printre care se mai infiltreaza si ceva dogme religioase mai mult uitate, decat actuale, alcatuiesc un tot unitar de succes pentru cititorul de fantasy obisnuit. Din cate se pare crestinismul a stat la baza constructiei sistemului religios, insa cred, ca nu are vreo mare importanta, atat timp cat aceste elemente nu ies suficient de tare in fata. In sensul ca da, ea este Aleasa, dar asta nu inseamna ca suntem asaltati la fiecare pas de profetii fara numar, sau de un discurs teologic mai elaborat. Normal ca mai apar unele elemente in plus, legate de destinul ei, insa totul depinde de personaj si mai putin de scripturile religioase istorice.

The Girl of Fire and Thorns este primul volum dintr-o trilogie, insa poate fi parcurs si ca stand-alone. Mai ales pentru cei care nu vor sa astepte pina in toamna lui 2013 cind va aparea si ultimul din serie, The Bitter Kingdom. Eu cel putin asa am facut si nu am regretat niciun moment.

“A delicious debut.”

Paolo Bacigalupi, Printz Award-winning author of Ship Breaker

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu