Octavia E. Butler – Wild Seed (Patternmaster #1)

Sper ruşinea mea, de Octavia Butler nu am citit până acum decât povestirea „Bloodchild”. Mi-am propus de mult să încep să-i citesc romanele, dar din păcate, asaltat de scriitori mai bărbaţi, mai albi şi mai slabi, am tot amânat. Dar mai bine mai târziu decât niciodată. Aşa că, m-am luat după recomandarea lui Jo Walton de a începe citirea operei ei cu Wild Seed, mi-am cumpărat omnibus-ul PatternmasterSeed to Harvest şi m-am apucat de treaba. Şi ce carte extraordinară mi-a fost dat să citesc! Noroc că nu există multe cărţi SF de talia lui China Mountain Zhang, The Lathe of Heaven sau Wild Seed, pentru că aş renunţa complet la a mai citi orice alt fel de literatură.

Wild Seed (1980) este doar a treia carte scrisă din seria Patternmaster, care mai cuprinde Mind of My Mind (1977), Survivor (1978) şi Clay’s Ark (1984), dar este prima în ordinea evenimentelor din serie.

În Patternmaster este descrisă încercarea a două fiinţe nemuritoare de a controla genele şi destinul omenirii. Wild Seed se petrece în secolele 17 şi 18, şi povesteşte întâlnirea şi apoi evoluţia relaţiei celor doi. Doro, născut pe vremea Egiptului Antic, este nemuritor pentru că în momentul morţii sau oricând prin propria voinţă, poate sări în corpul celei mai apropiate fiinţe umane, distrugând însă mintea care locuia în acel trup. El începe un proiect de mii de ani, de selecţie şi modificare genetică, pentru a dezvolta în umanitate anumite trăsături foarte rare, dar care fac din posesorii lor nişte fiinţe aproape supranaturale şi în acelaşi timp ţinta oamenilor obişnuiţi. Şi pentru că nimic nu poate să-i facă niciun rău, Doro nu se teme de nimeni. Până când în jungla africană, o întâlneşte în anii 1700, pe Anyanwu. Aceasta, în vârstă de “doar” 300 de ani, este un “shapeshifter”, cu un control absolut asupra corpului ei. Fiind posesoarea atât a unei forţe fizice înspăimântătoare, cât şi a puterii de se vindeca de orice, de la rănile produse de gloanţe, până la otrăvurile cele mai puternice, ea este practic la fel de nemuritoare şi de netemătoare. Până când îl întâlneşte pe Doro. Împreună ei vor încerca să ţeasă tiparul (pattern-ul) destinului omenirii şi să-i dea acesteia nemurirea şi puterea zeilor.

Octavia Butler creează în Wild Seed o poveste despre rasă şi rasism, despre masculin şi feminin, despre etica manipulării genetice şi a bioingineriei, despre ceea ce înseamnă să fii uman, despre etica puterii şi cum aceasta schimbă oamenii, cum nu mi-a mai fost dat să citesc vreodată.

În Doro şi Anyanwu avem un bărbat şi o femeie, ale căror trăsături, ca şi ADN-ul care trebuie multiplicat pentru a putea fi cercetat, sunt duse la extrem. Niciodată asemănările şi deosebirile, calităţile şi defectele celor două sexe nu au fost mai clare, dar şi mai fascinante. Se ajunge până la cum îşi formează fiecare familiile: Doro, prin programul genetic construieşte fiinţe care să fie atât hrană viitoare prin corpul lor, dar şi posibile companione, iar Anyanmu construiește sate şi comunităţi. Numai că, pentru ca totul să fie mai complex, Doro poate trece în corpul unei femei (putând deveni chiar gravidă), iar Anyanmu îşi poate schimba corpul pentru a deveni bărbat, făcând astfel posibilă o explorare bilaterală, din câte ştiu eu, unică în literatură. Nimic nu poate pregăti cititorul pentru întrebările pe care această carte le ridică la fileu.

Mai mult, atât Doro cât şi Anyanmu pot ajunge să deţină toate nuanţele de culori ale pielii: de la negrul namibienilor până la albul olandezilor şi asta în drumul lor din jungla africană până în profunzimile Americii în cel mai rasist secol al ei. Discuţia despre rasă devine atât de complexă, încât tot ceea ce făcut literatura americană în materie de rasism de la Harriet Beecher Stowe până la Toni Morrison, pare o joacă de copii.

Şi astea sunt doar două dintre temele seriei Patternmaster. Pentru că Butler ne vorbeşte despre ceea ce înseamnă modificarea genetică, despre psiho-dinamica puterii şi a sclavagismului, despre costurile exercitării puterii, despre unde se termină animalul din noi şi dacă şi unde ar putea începe umanul.

Daca cartea ar avea numai calitățile astea şi tot ar fi de ajuns. Numai că totul este scris în una dintre cele mai frumoase proze pe care o poţi întâlni în science-fiction, iar personajelor, atât cele două principale dar şi cele secundare, sunt minunate.

Am întreg omnibus-ul pe noptieră. Dar nu mă voi apuca să citesc următoarea din serie, pentru că nici măcar acum, la două săptămâni de când am terminat-o, ecourile şi lucrul ei asupra minţii mele nu au încetat. Abia atunci când procesul prin care Wild Seed îmi transformă legăturile dintre neuroni şi-mi modifică gândirea se va termina, voi începe să citesc Mind of My Mind.

6 Comments

  1. nu te stresa…si eu doar vreo 2 povestiri am citit de Butler…asa ca… nu vad nimic rusinos 😀

  2. Eu am citit o singura carte – Parable of the Sower (post-apocaliptica, of course). Misto, dar n-as numi-o capodopera. In “specia” respectiva am citit si carti mai bune.

  3. Suna foarte interesant, probabil ca o sa-l citesc si eu la un moment dat. Are note bune pe goodreads, ca si seria Xenogenesis.

  4. Pingback: Recenzii zburătoare » Cititor SF

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu