Maureen F. McHugh – After the Apocalypse


Trebuie să mărturisesc că până anul acesta nu am citit nimic din ceea ce a scris
Maureen McHugh. Însă în ultima lună, scriitoarea americană de devenit prin excelentul China Mountain Zhang şi această colecţie de povestiri, unul dintre autorii mei preferați; păcat că din motive de sănătate nu este mai prolifică.

After the Apocalyse conţine 6 povestiri apărute în ultimii 5 ani plus încă 3 scrise special pentru această colecţie. Din interviurile pe care le-am citit, McHugh a mărturisit că nu a avut un plan de a scrie numai poveşti care au ca și fundal apocalipsa. Pur şi simplu s-a întâmplat ca temele care au bântuit-o să aibă într-un fel sau altul legătură cu sfârşitul lumii.

Nici una dintre aceste povestiri nu este scrisă, însă, în felul clasic al poveştilor despre apocalipsă, în care se narează distrugerea civilizaţiei şi efectele ei asupra omenirii. De fapt rolul apocalipsei este de multe ori abia simţit, pentru că pe acest fundal se desfășoară drama oamenilor obișnuiți, fiecare trăind o apocalipsă personală care de cele mai multe ori este mult mai importantă decât ceea ce se întâmplă lumii înconjurătoare. Încă o particularitate a povestirilor postapocaliptice ale lui McHugh, o reprezintă şi faptul că într-o mare parte din ele, omul a reuşit să supraviețuiască destul de bine distrugerii. Apocalipsa a adus o schimbare, dar nu una mai importantă decât penicilina sau internetul (la fel ca şi cartea a cărei copertă a fost făcută să pară că a trecut prin multe, omenirea a fost îndoită, ruptă, dar a rămas perfect funcţională). E reconfortant, şi într-un fel îngrijorător, să citești că viața aproape întotdeauna merge înainte și că omul poate supraviețui la aproape tot.

Cu toate acestea, After the Apocalypse nu este deloc o colecție luminoasă. În afară de o singură povestire, celelalte sunt centrate pe drame cutremurătoare despre supravieţuitori plini de răni, condamnaţi, părinţi disperaţi, copii orfani sau adulți care-și pierd mințile. Însă, deşi subiectele sunt întunecate, povestirile se citesc foarte uşor (eu am parcurs cartea într-o după-amiază), datorită minunatei voci narative care te atrage imediat în lumea creată de McHugh şi a felului cum a ales scriitoarea să abordeze postapocalipsa – din prisma oamenilor obişnuiţi şi a problemelor lor foarte umane şi minunat de neinteresante.

Toate cele 9 povestiri sunt bune şi foarte bune. Îmi este imposibil să le compar şi să le clasez. Probabil că „After the Apocalyse” este cea mai cutremurătoare şi emoţionantă, dar nu pot spune că e superioară nici unei alteia. În prima, „The Naturalist”, apocalipsa zombilor a venit, dar a fost rezolvată, rămânând doar câteva refugii unde condamnații sunt deportați şi lăsaţi să se descurce singuri şi unde supravieţuitorii se pot găsi în faţa unor preocupări pe care nu ştiau că le posedă. „Special Economics” se petrece în China post gripa aviară care a omorât o parte importantă din populație și unde lipsa forței de muncă naște o economie ciudată. În „Useless Things”, într-o America răvășită de încălzirea și seceta globală, o femeie încearcă să supraviețuiască construind păpuși alături de doi câini. Apocalipsa atinge doar periferic a patra poveste „The Lost Boy: A Reporter at Large”, despre un băiat care-și pierde memoria. „The Kingdom of the Blind” nu este o povestire postapocalitică și nici măcar una periapocaliptică, însă este posibil ca această poveste a nașterii unei inteligențe artificiale să fie una preapocaliptică.  În „Going on France”, o ciudată apocalipsă pare că le conferă oamenilor abilitatea de a zbura. „Honeymoon” narează probleme de zi cu zi ale oamenilor care încearcă să-și trăiască viața în timpul unei perpetue crize economice. The „Effect of the Centrifugal Forces”, fata unui cuplu de lesbiene încearcă să supraviețuiască intr-o lume in care carnea modificata genetic distruge creierul victimelor în general şi al mamei sale în special. În „After the Apocalypse”, după un atentat de la Disney World, Statele Unite ale Americii se destramă într-o asemenea măsură încât până și legăturile dintre mamă şi copil sunt în pericol de a fi distruse.

After the Apocalypse este de departe cea mai bună colecţie pe povestiri din 2011 pe care am citit-o şi una dintre cele mai reuşite din ultimii ani, un adevărat tur de forţă, o carte pe care o voi folosi mult timp de acum încolo, pentru a exemplifica de ce science-fiction-ul este în continuare genul meu literar favorit.

2 Comments

  1. Nasol am ajuns – vad ca acum se vind cartile noi deja indoite si ciufulite… 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu