Paul McAuley – The Quiet War

 The Quiet War a reprezentat pentru mine o reintoarcere fericita la genul space opera dupa ce multa vreme l-am trecut premeditat cu vederea.

Spre surprinderea mea, si-mi recunosc ignoranta cand vine vorba mai ales despre space opera, am trait cu impresia ( de cand am auzit prima oara de aceasta carte ) ca Paul McAuley este un scriitor debutant. Din fericire, presupunerea nu a fost adevarata si am avut in fata in fata un autor de formatie biolog ce a fost rasplatit de-a lungul carierei literare cu Philip K. Dick Award, John W. Campbell Memorial Award si Arthur C. Clarke Award plus nenumarate nominalizari la aceleasi premii plus si la BSFA Award (si nu numai).

Cele trei fire narative ale volumului de fata reunesc o poveste interesanta si bine pusa la punct.

Ne gasim aruncati intr-un viitor tumultos al Pamantului, intr-un moment in care reconstruirea si formarea de ecosisteme viabile este o activitate de varf si la mare cinste printre specialistii epocii. De altfel patura conducatoare a Planetei Pamant este organizata in clanuri, fiecare dintre acestea avand propriul sau “vrajitor” specializat in manipularea genetica. Si nu va asteptati ca America, Rusia sau China sa fie cele care dau tonul politicilor internationale pentru ca nu este asa. Brazilia este acum noua putere economica, politica si militara a planetei.

Tot am raportat informatiile la Planeta Pamant pentru ca, daca nu banuiati, va anunt ca si spatiul a fost colonizat de refugiati retrasi din calea unor regimuri totalitare ale Pamantului, organizati acum intr-o noua natiune. Sau cel putin sunt incadrati in aceiasi categorie de catre Pamanteni si sunt cunoscuti sub numele de The Outers. Si pentru ca intr-un scurt timp au reusit sa depaseasca oamenii ramasi pe Pamant din punct de vedere tehnologic, economic si politic, prosperand continuu, in orasele izolate, dar de o frumusete nemaintalnita, de pe diversele luni ale lui Jupiter sau Saturn, pina la un eventual conflict intre cele doua natiuni nu este decat un pas.

Mai ales ca exista si un precedent in care oamenii de pe Pamant si-au luat-o urat si rusinos pe cocoasa, asadar dorinta de revansa a unora se gaseste deja la cote nebanuite. As mai remarca ca in acest prim volum, intitulat si sugestiv si nu degeaba, The Quiet War, predomina intrigile, comploturile politice si militare, misiunile de pregatire si spionaj militar si alte actiuni specifice unei perioade de dinainte de izbucnirea unui razboi de talie spatiala.

Naratiunea este concisa si la obiect, presarata cu inflorituri si descrieri care-ti taie respiratia, fara a fi insa ostentativ de numeroase sau repetitive (sau cel putin cele pe care nu reusesti sa le vizualizezi cu exactitate,nu strica cu nimic farmecul ideilor) si fara notiuni sau chestii abstracte, des intalnite la alti autori. Offf, sa nu-mi mai aduc aminte de space-opera-ul lui Harrison.

Personajele principale sunt atent construite si bine puse in valoare in relatie cu ceilalti actori din scenariu si se afla intr-o miscare si evolutie continua. Nu cred ca am avut timp sa ma plictisesc si firele narative spre care se indreapta desfasurarea actiunii sunt suficient de atractive siinteresante cat sa starneasca interesul unui cititor. Plus ca pata de culoare data de idea unei Brazilii deasupra tuturor este o situatie ce o recomand tuturor sa o traiasca.

Cartea atrage inca de la prima fila si o pot incadra cu usurinta in categoria page -turner(elor), nu acelasi lucru putand afirma despre Dervish House-ul lui Ian Mcdonald. Actiunea are si moment de stagnare, insa dupa cum e normal penduleaza din spatiu pe Pamant sau pe satelitii celorlalte Planete din Galaxie, radiografiind peisaje care mai de care mai colorate. Intr-adevar se vede din avion trecutul de biologist al autorului, insa pe mine nu m-au deranjat descrierile cum am vazut ca s-a intamplat in multe cazuri la alti cititori.

Desi impresiile cititorilor de pe Amazon nu sunt in majoritate pozitive, eu am citit-o aproape pe nerasuflate. Si daca The Quiet War este considerat un volum mediocru al space-opera-ul atunci stau si ma intreb ce am mai pierdut pina acum.

Elemente contra:

-nu toate intrigile sunt dezvaluite in intregime ramanand multe lucruri la latitudinea cititorului

-este doar prima parte dintr-o serie de trei volume, urmandu-i Gardens of the Sun (2009) si In the Mouth of the Whale (2012)

Si ce-au mai zis si altii ( mai cu “greutate” ):

Combines the damn-the-torpedoes, full speed ahead narrative impetus of a Peter F Hamilton, with the detailed, even meticulous attention to world-building and character development that distinguished Kim Stanley Robinson’s classic Mars sequence. McAuley has always been a stylish writer, but he outdoes himself here. The Quiet War marks Paul McAuley’s triumphant return to full-bore space opera.” — Paul Witcover LOCUS

 

Few writers conjure futures as convincingly as McAuley: his latest novel deftly combines bold characterisation, a thorough understanding of political complexity, and excellent science.” — Eric Brown THE GUARDIAN

 

9 Comments

  1. Bine ai venit in fan clubul Paul McAuley 🙂 Pacat ca editurile din Romania nu manifesta absolut niciun interes pentru scriitorul britanic (probabil din cauza ca nu scrie nici cu vampiri, nici cu dragoni). Toate cele 3 sunt niste carti cu adevarat speciale.
    Gardens of the Sun incepe imediat dupa sfarsitul lui Quite War, dar al 3-lea se poate citi si separat pentru ca se petrece la 1000 de ani distanta si in alt sistem solar.

  2. Azi am aflat si ce inseamna biologist – http://dexonline.ro/definitie/biologist
    Glumesc – dar schimba te rog biologist in biolog, ca m-am impiedicat logic in el si nu pot sa trec mai departe.

  3. da, corect…am tradus motta-mo. am schimbat.

    @ Tudor

    Fiecare publica ce autori cred ei ca vor vinde. Degeaba ne plingem ca nu se traduc autori buni ca atunci cand se realizeaza asta, nu sunt vanzari. Si vorbaria se poate intinde. Oricum McAuley merita timpul acordat…

  4. Cred că în 2-3 săptămîni va fi pe piață Războiul liniștit. La Paladin, desigur. 🙂
    Traducere: Nicu Gecse. Ilustrația copertei: Nicolas Bouvier (Sparth).

    • Ce traducere aiurea a titlului! Războiul tăcut îmi sună mult mai bine; cum ar putea să fie un război liniștit?!
      Ca și The dreaming VoidGolul visător! Ce era atât de rău la cuvântul vid?

      • Este destul de greu de tradus in romaneste The Quiet War. Cert este ca quiet in engleza inseamna in primul rand linistit si, depinde de context, poate sa fie tradus si ca tacut. Dar daca McAuley vroia sa refere in primul rand la tacut si-ar fi intitulat romanul The Silent War, si nu The Quiet War.

  5. Faina carte!

    asta DA Scriitor! 😀 😀

    Sa apara ca merita cumparata! 😉

  6. Pingback: “Razboiul linistit” de Paul McAuley la Paladin » Cititor SF

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu