Neil Gaiman – American Gods (The 10th Anniversary edition)

Vroiam sa scriu despre o cu totul alta carte, insa nu m-am putut abtine sa nu zic inainte cateva cuvinte despre American Gods (aparuta in 2001), mica bijuterie a lui Neil Gaiman. Mai ales ca este vorba de o editie cu totul speciala, The Tenth anniversary edition (author`s preferred text). Si chiar daca se spune ca este identica cu o alta versiune aparuta ulterior primei aparitii, in 2003, tot ramane un eveniment.

Ce are asa deosebit si diferit cartea de fata comparativ cu prima sa editie? Ei bine, cred ca prezenta celor 12.000 de cuvinte in plus in comparatie cu originalul rasplatit cu un Locus (pt fantasy), Nebula si Hugo (pentru sf) si Bram Stoker Award (pentru horror), spune tot. Insiruirea premiilor si mentionarea categoriei in care se inscrie fiecare nu este chiar intamplatoare, ci am vrut sa subliniez ca dupa cum spune si autorul si se mindreste cu asta, chiar a reusit sa construiasca un volum ciudat (odd) si foarte greu de incadrat in vreuna dintre taberi.

Premiile pentru sf si fantasy le inteleg, insa ramane un mister pentru mine de ce a incasat si un Stoker pentru horror.

Cum faci o versiunea aniversara? E foarte simplu.

Sau cel putin asa pare la prima vedere, pentru ca in cazul lui Gaiman aceasta reprezinta un efort nascut din compararea si combinarea versiunii editate finale cu versiunea finala neredactata plus versiunea finala printata. Asadar o gramada de munca. Ideea acestui volum aniversar a mai fost posibila si datorita situatiei in care editorul primei editii a considerat volumul prea mare si a taiat serios din el inainte de publicare. Nu o sa insist asupra discutiilor ce s-au nascut la acea vreme cum ca Gaiman, un scriitor britanic, nu a reusit sa capteze cu adevarat spiritul american, ci o sa insist asupra cartii. Despre care insusi autorul spune ca fie este urata total si din tot sufletul de catre cititori (mai ales fanii sai), fie dimpotriva, acestia se indragostesc iremediabil cind pun mina pe ea. Deci cale de mijloc nu prea e.

Mie mi se pare greu de crezut ca poti sa nu simti o atractie puternica fata de povestea lui Shadow, un puscarias urias si tacut, inchis pentru 3 ani de zile sub acuzatia de vatamare corporala. De asemenea, nu poti sa nu admiri imaginatia autorului cind descrie zeitatile pe care urmeaza sa le intalneasca Shadow dupa iesirea din puscarie. Pentru ca din motive doar de el stiute, Odin, aici sub numele de Wednesday ,il abordeaza si il angajeaza imediat dupa eliberare, ca si garda de corp. Se pare ca vechii zei se afla in razboi cu noi zei ai Americanilor dintre care as aminti, Media, Televiziunea, Internetul, Zeul Trenurilor, etc. Si este o lupta pe care cei traditionali  si cu o anumita varsta o pierd incet si sigur.

Pe linga aventurile lui Shadow ne mai sunt oferite si o serie de interludii reusite in care se descriu imprejurarile in care a avut loc sosirea diversilor zeitati pe taramul American. Anansi, Loki, surorile Zorya, Easter, Kali, Anubis, Czernobog, Bast, Horus sunt doar cativa dintre cei care-i ies in cale eroului. Si acestia au venit la chemarea oamenilor, si “credinciosilor”, ajunsi pe taramul fagaduintei din toate colturile lumii. Din Norvegia, Anglia, Irlanda, Africa, Arabia, India, Rusia, Ucraina, Polonia, Grecia, Arabia chiar si Albania, etc. Totusi, daca vremurile trecute au fost de aur pentru zeii vechi, timpurile zilelor noastre ii gasesc intr-o stare destul de grea, pentru ca uitand-i oamenii, puterea lor a scazut considerabil.

Si parca aceste doua fire epice nu erau de ajuns, autorul ne mai delecteaza si cu aventurile sotiei lui Shadow, Laura, “trezita” intr-o conditie mai speciala, plus inca o poveste politista ce se inlantuieste cu celelalte fire epice.

Singurul lucru care m-a nemultumit ar fi finalul. Poate eu as fi ales o situatie care sa inchida cercul, insa autorul a preferat sa-l lase “liber” pe Shadow. Nu am inteles de ce nu a profitat de situatia speciala creata intre el si Bast, pentru ca, in final, diferentele dintre cei doi nu mai erau chiar asa de mari.

Din ce am socotit eu cele 12.000 de cuvinte ar fi cel mult 50 de pagini brand new ( e posibil sa si gresesc, insa la o medie de 250 de cuvinte pe pagina -cat am vazut ca are epub-ul- cam pe acolo ajung), ceea ce pare indestulator cind tragi o linie. Tot am incercat sa observ “noutatile” din aceasta editie, comparativ cu versiunea anterioara, insa eu oricum am cam uitat cu totul anumite fragmente din volum. Insa cateva descrieri si dialoguri sunt sigur ca nu le-am mai citit pina acum, si oricum firul epic banuiesc ca ramas, in mare, neschimbat. In plus, netinand minte anumite aspecte din precedenta, nu am cum sa-mi dau cu parerea eficient si la obiect.

Pentru fani oricum ramane un adevarat tur de forta.

Din punctul meu de vedere alaturi de The Graveyard BookAmerican Gods este unul dintre cele mai bune eforturi literare de pina acum a lui Neil Gaiman. Un must read cu adevarat.

Si bucuria mea este cu atat mai mare cu cat in  luna decembrie a anului trecut autorul a anuntat ca planuieste ca la debutul anului 2012 sa se apuce de o continuare directa la volumul de fata (probabil cu Shadow iar in rol principal). Deci ura, nu mai e mult si ne vom putea bucura si de un American Gods 2.

5 Comments

  1. Cartea nu mi-a placut asa ca n-am sa ma obosesc cu editia aniversara, dar imi place noua tema a blogului. 😀 Insa abonarea prin e-mail tot nu merge. 🙁

  2. tema de nevoie si (poate) de moment 🙂 dar oricum are niste imagini interesante…cu abonarea nu stiu exact…trebuie sa discut mai departe…

  3. Tot? Nu stiam ca are o problema. Se va repara, imediat ce aflam pe contul cui e facut feedul 😛

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu