Ursula K. Le Guin – The Lathe of Heaven

Deşi am citit o proporţie importantă din opera Ursulei K. Le Guin, de fiecare dată când lecturez o carte de-a ei necitită până atunci, sunt efectiv dat pe spate de ceea ce scrie autoarea americană. Fiecare roman este o bijuterie cu imposibil de puţine imperfecţiuni, perfect science-fiction, cu idei intelectual provocatoare explorate în profunzime, dar şi cu personaje interesante, cu o proză frumoasă şi totul în mai puţin de 300 de pagini. Nu există nimic din ceea ce scrie Le Guin care să nu merite citit, fie că e vorba de cărţile SF, fantasy, YA, opera poetică, articolele de pe bloguri sau opera non-fiction.

The Lathe of Heaven este povestea lui George Orr, un bărbat ale cărui vise schimbă realitatea. Din cauză că acesta încearcă să aibă un somn fără vise şi să-şi autoadministreze medicaţie, este trimis să facă psihoterapie cu psihiatrul Haber, care devine fascinat de schimbarea în mai bine a realităţii. Însă nimic nu e atât de simplu când vine vorba de vise şi cele mai simple sau bine intenţionate sugestii se pot transforma în cele mai surprinzătoare şi înfricoşătoare coşmaruri.

Thomas Dish a spus că cel mai bun roman de Philip K. Dick a fost scris de Ursula K. Le Guin şi se cheamă The Lathe of Heaven. Si pe bună dreptate, pentru că în aceasta carte Le Guin reuşeşte să creeze atmosfera din cărţile lui Dick, dar pe deasupra să-i mai adauge şi 3 personaje complexe  dintre care cel mai interesant este unul feminin, explorări intelectuale riguroase, întrebări legate de etica acţiunii şi a non-acţiunii şi totul învelit în proză fluidă, minunată.

Visele, dragostea, pierderea, responsabilitatea, realitatea, adevărul… Nu-mi imaginez nici un cititor care să nu fie atins de aceste lucruri, la fel cum nu-mi pot imagina vreunul pentru care acesta carte să nu fie o experiență formidabilă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu