Cum am scăpat de dependenţa de cartea pe hârtie

Cu câteva zile în urmă, în timp ce citeam Blue Remembered Earth a lui Alastair Reynolds, am reuşit în sfârşit să scap de dependenţa de carte ca şi obiect fizic. Până acum ştiam că cititul pe hârtie e doar obişnuinţă, o nostalgie frumoasă a anilor copilăriei cu şcoală, bunici, Dumas, Karl May sau Jules Verne. Ştiam faptul că hârtia albă si scrisul negru nu e totuna cu cartea. Ştiam că aceasta e un unicat care se întâmplă atunci când cuvintele scriitorului întâlnesc mintea cititorului, hârtia nefiind decât mijlocul de transport al acestor cuvinte. Cartea se naşte numai în momentul în care un om citeşte si este unică pentru fiecare cititor.

Cu toate acestea, deşi în 2011 am citit trei sferturi dintre cărţi în format electronic, reveneam mereu la hârtie cu nostalgie si regret. Până când am citit Blue Remembered Earth, o cartea extraordinar de frumoasă dar si tare mare, grea şi greu de manipulat. Şi astfel în timp ce mă chinuiam sa o ţin în mână, să-mi schimb poziţia din 30 in 30 de minute pentru că amorţeam, mi-am dat seama că în loc să citesc pe hârtie, aş putea să iau cititorul electronic, să-l ţin cu 2 degete si să mă pot scufunda cu adevărat în această carte. Şi aşa am şi făcut. Iar după ce am scăpat de toata recuzita excesiv de grea si dificilă a copacilor morţi, cartea s-a născut cu adevărat şi am putut călătorii nestingherit alături de personajele cărţii prin Sistemul Solar imaginat de scriitorul britanic.

O dată cu această carte mi-am dat seama că pe lângă toate celelalte avantaje, cărţile electronice oferă si o experienţă a cititului net superioara. Ele au o imaterialitate care, departe de a le face greu de cuprins, le dezbracă de fapt de toată recuzita de care aveau în trecut nevoie pentru a ajunge la cititor si îi dau acestuia posibilitatea de a pătrunde şi a rămâne mult mai uşor în lumea lor. Nedezlipirea unora de cartea pe hârtie îmi seamănă acum ca un naufragiat care se ţine de un lemn când ar putea să înoate până la mal. Iubirea cărţilor pe hârtie nu este iubire de carte, este de fapt doar o iluzorie iubire de hârtie, iar colecţionarul de carte din noi nu trebuie confundat cu cititorul de carte.

Cartea este ceva mult mai imaterial, mai frumos si mai interesant decât o hârtie pe care există litere scrise cu negru. Iar adevărul este că pentru mine cititorul electronic face cartea din mintea mea mult mai reală decât hârtia care o ţine într-un fel prizonieră. Când ţii o carte în mână nu deţii de fapt decât o iluzie, crezi că deţii controlul acelei cărţi, când de fapt îmbrăţişarea mâinilor este de mii ori mai puţin cuprinzătoare decât cea a minţii tale.

Suntem învăţaţi să ne lăsăm câte o bucăţică din minte în diferite obiecte, pentru că ne e frică de fapt să punem prea mare presiune pe creierul nostru, iar sprijinul pe lucruri materiale a fost una dintre cele mai importante caracteristici ale evoluţiei fiinţei umane. Stăm în faţa bibliotecii şi suntem liniştiţi să vedem toate cărţile citite acolo. Punem mâna pe o carte, o scoatem, o deschidem şi amintirea cititului ei iese din ea şi intră din nou în mintea noastră. Dar este doar o iluzie. Cartea a fost în mintea noastră tot timpul. Iar era digitală s-ar putea ca, prin dispariţia obiectului, să ofere pentru prima dată posibilitatea desprinderii intelectului de lumea fizică, care într-un fel îl ţine în lanţuri.

Eu voi rămâne în continuare un colecţionar de cărţi pe hârtie (mai ales hardcover-uri şi colecţii de povestiri paperback) pentru că deocamdată colecţionarea acestora îmi oferă mai multe satisfacţii decât cea a cărţilor electronice, dar am devenit în totalitate un cititor de romane în format electronic pentru că acest citit îmi oferă de departe o experienţă superioară.

Din câte am văzut după ce am scris gândurile astea (cu câteva zile în urmă într-o pauză de schi) experienţa mea este una din ce în ce mai frecventă, unele articole fiind mult mai articulate şi mai argumentate decât al meu ca şi următoarele din NY Times şi The Guardian: Tim Parks – “Cărţile electronice nu pot să ardă”, Damien Walter – “Sunt cărţile şi internetul pe cale de a se contopi?” şi Henry Porter – “Jonathan Franzen greşeşte: era digitală ne face mai inteligenţi”; se pare că trăim vremuri interesante şi că încet, încet se va atinge o masă critică care va duce la consecinţe destul de greu prezis dar pe care le aştept cu nerăbdare.

Voi cum staţi cu experienţa cititului electronic? Cum e cititul electronic faţă de cel clasic? Vă oferă satisfacţiile pe care le simt eu? Se întâmplă să nu puteţi citi cărţi electronice sau să fi renunţat la acest fel de a citi după ce l-aţi încercat? Eu văd în jurul meu că absolut toţi cei pe care i-am convins să-şi cumpere un cititor electronic au devenit aproape exclusiv cititori de ebooks.

19 Comments

  1. Eu am citit aproape exclusiv pe Kindle de când mi l-am cumpărat, acum vreo 9 luni. Nu simt că mi-ar lipsi ceva din experiența cu cărțile fizice, poate doar plăcerea de a naviga printr-o bibliotecă/librărie în căutare de titluri noi. Parcă browsing-ul pe Internet după cărți nu are același farmec. Dar cititul, mai ales la cărți lungi (Alastair Reynolds e foarte „vinovat” la capitolul ăsta) e mult mai comod; ce să mai vorbesc de cititul în metrou.

  2. A. și apropo de cititul în metrou, văd din ce în ce mai multă lume cu Kindle-uri, un semn bun după părerea mea! 🙂

  3. traiasca nook-ul si aspoiul care mi l-a cumparat! de aproximativ un an si doua luni citesc in proportie de 90% doar pe reader. e foarte comod. si totusi, am continuat sa cumpar carti, pe acelea care mi-au placut mult si exista posibilitatea sa-mi doresc sa le recitesc intr-o buna zi. nu de alta, dar azi miine vine apocalipsa peste noi si atunci curent pentru incarcat nook-ul… din parti! si cine o sa aiba carti adevarate va detine valuta forte. fiindca nema internet, nema televizor… si care-o sa mai fie singura distractie? ce-o sa facem toata ziua? o sa citim (ma rog, o sa mai si pradam, vinam, jefuim, cultivam pamintul etc., dar in timpul liber doar lectura o sa ne ramina).

  4. toti autorii de pe blog avem cate un gadget… si asta nu ne impiedica sa cumparam si carti pe hartie.

    eu am sony-le prs 505 de vreo 2 ani jumate(cred, tre sa scormonesc prin articolele de pe blog) si il folosesc in proportie de 90% comparativ cu volumele pe hartie care ocupa restul procentelor.

    orice e de hartie se face foarte naspa la frunzarit. si e pacat.

    dar da, nici eu nu as da orele petrecute intr-o librarie pe browseritul online :D.

    poate nu ar fi o idee rea sa apara cartile intai in format electronic. si apoi doar cele mai bune volume si cele mai populare sa apara pe hartie. nu sa fim invadati cu toate aiurelile pe care nu le cumpara nimeni si stau degeaba in librarii si in acelasi timp si copacii se duc pe apa simbetei.

  5. Eu sunt nostalgic mai mult dupa naivitatea cu care umblam prin librarii si descopeream carti. In ziua de azi stim de ele cu un an inainte sa apara. Cand mai aflu de o carte dupa ce a aparut sau de una mai veche, se intampla oricum de pe un blog sau dintr-o revista si nu dintr-o librarie, fie ea online sau nu.

    @Bear
    Lipsa curentului postapocalipsa e overrated 🙂 Este banal sa produci putin curent. O ora de dat la pedale asigura 1 luna de functionare Kindle-ului meu 🙂 Probabil cea mai sigura varianta de pastrare a cartilor ramane cea din Fahrenheit 451.

  6. Salut!
    Am un Kindle si dincolo de avantajele expuse mai sus as adauga existenta dictionarului eng-eng. Tocmai am terminat Boneshaker (multumesc pentru recomandare), un roman al carui lexic se suprapune in prea mica masura cu cel pe care mi l-am dezvoltat eu citind manuale de masini de spalat si prajitoare de paine. In absenta dictionarului de mai sus cred ca as fi fosgait unul hard-copy la fiecare doua paragrafe. Pana si personajul principal – The Blight (Napasta) era descris printr-un cuvant pe care nu-l mai vazusem vreodata.

  7. asa am patit si eu dupa o vreme cu a dance w dragons. mi-am cumparat cartea hardcover, dupa care am inceput sa o citesc pe kindle

  8. @kyodnb “poate nu ar fi o idee rea sa apara cartile intai in format electronic.” – da, n-ar fi rau deloc! 🙂
    eventual cei care au cumparat-o in varianta electronica sa aiba si o reducere la cea de hartie. 😉

  9. Eu citesc electronic de… sincer, nici nu mai stiu. De cand mi-a facut Horia cunostinta cu eBookwise-ul lui (un reader primitiv, dar cu un touchscreen la care Kindle de-abia anul trecut a ajuns). N-am avut niciodata nostalgii cu carti rasfoite si plimbat prin librarii. Sincer, prefer Amazon pentru ca pot sa citesc recenziile; cu alesul dupa coperta si blurb n-am nimerit-o niciodata. Unele carti merita cumparate pentru ilustratii, dar sunt atat de putine incat le consider cantitate neglijabila (ultima achizitie de genul asta a fost acum 2 ani; precedenta cu vreo 5 in urma).

    Oricum, motivul meu #1 a fost si a ramas comoditatea. Intr-o scurta vacanta recenta am citit 11/22/63 a lui King. Chiar am vrut sa mi-o cumpar pe hartie, dar cand am vazut monstrul… Nu m-am oprit din cumparat paperbackuri (uneori, de ciuda ca ma costa fix la fel de mult ca versiunea electronica), dar n-am mai pus mana pe vreun hardcover sau pe ceva peste 1000 de pagini din ziua in care a ajuns primul reader la mine acasa. Acum as vrea doar sa renunte Amazon la taxa aia ridicola pentru orice amarat care nu are un card de SUA…

  10. Dupa mine, cea mai desteapta treaba pe care o pot face editurile in acest moment, este sa-ti ofere gratis, daca cumperi varianata pe hartie, si pe cea eletronica.

  11. @Tudor
    Asa ar fi normal, ca doar cumperi textul, nu niste foi de hirtie… Din pacate nu o fac, mai mult de atit, de multe ori pretul variantei electronice este sensibil mai mare decit varianta pe hirtie…

  12. Tudor :
    Dupa mine, cea mai desteapta treaba pe care o pot face editurile in acest moment, este sa-ti ofere gratis, daca cumperi varianata pe hartie, si pe cea eletronica.

    Subscriu!

  13. @Tudor
    și alții sunt de aceeași părere: http://www.roughtype.com/archives/2012/01/why_publishers.php
    din păcate vocea consumatorului nu prea contează…

  14. @Bear
    o să ne rugăm de Ghidoveni să ne-mprumute jocurile alea de întins pe masă 😀

  15. @of sa pregatesc jocul de rummy, ceva?

  16. @Loredana
    dadada! ţin io evidenţa!

  17. @of: sa stii ca string deja si io de-alea 🙂 with a little help from my friends.

  18. @Bear
    😀
    da, o să ne punem pe jucat după ce ne dau afară de-aici din cauză de offtopic prelungit.
    şi, altfel, cum fuse uichendu’? 😀

  19. Pingback: Impresii de la Loncon: Kim Stanley Robinson » Cititor SF

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu