Chris Wooding – The Iron Jackal

‘A fast exhilarating read’

Peter F. Hamilton

Volumul trei al seriei Tales of the Ketty Jay, The Iron Jackal este cel mai bun exemplu pentru care am renuntat sa mai continui cu seriile unor autori autori ca Brent Weeks, Scott Lynch sau Mark Lawrence. Chiar daca-mi faceam un pic de griji, dupa ce am terminat The Black Lung Captain(volumul trecut), acum pot spune ca m-am linistit. Cartea de fata a ridicat si mai mult stacheta pentru Wooding si s-a ajuns la o situatie mai greu de egalat in urmatorul episod al aventurilor lui Frey. Pentru ca da, din fericire, va mai fi cel putin un al patrulea volum al seriei.

De obicei pe capitanul Frey il gasim intotdeauna in cautarea unui pont, a unei comori ascunse sau, chiar in mijlocul unei misiuni imposibile. Telurile lui sunt,  sa se imbogateasca  cat mai rapid si cat mai usor  (va asteptati la altceva?!), dar si cat mai multe femei sa-i cada la picioare si apoi, (evident) in pat. Cel putin asta incearca cu fiecare ocazie ce i se iveste. Ca nu se si intampla cum planuieste, deja o alta situatie.

As remarca ca pe linga povestea blestemului mortal cu care se procopseste capitanul Frey, in urma unei actiuni de piraterie la comanda, prim-planul este furat de consolidarea relatiilor dintre capitan si membrii echipajului navei Ketty Jay. Astfel se renunta la starea de indiferenta si raceala (ce iese in evidenta mai mult in primul volum si scade apoi progresiv pina la cel de fata) si se trece la un ton mai prietenos, mai apropiat, ca intre adevarati camarazi de arme. Si chiar daca miza volumului este salvarea vietii capitanului, de fapt se pune un accent deosebit pe evolutia sa psihica si sufleteasca.

In mod cert The Iron Jackal reprezinta cel mai bun si mai antrenant roman al seriei, ce se poate citi ca si stand-alone, desi eu as recomanda lectura incepand de la primul volum. Este mai bine sa se apeleze la ordinea cronologica pentru a intelege mai bine, atat caracterele personajelor si prezenta lor pe scena, cat si pentru a cuprinde cu alti ochi intregul background.

Nu de putine ori am simtit ca volumul mi-a transmis exact acea stare pe care am trait-o cind am vazut pentru prima oara, in copilarie, episoadele din seria Star Wars (sau cele asemanatoare lor). E ceva mai greu de exprimat in cuvinte.

M-am bucurat ca autorul a stiut exact ce aventuri si ce tip de eroi sa foloseasca pentru a satisface cititorul. Cred ca fiecare scriitor in parte are stilul sau propriu si modalitatea specifica de-asi exprima creativitatea si cu fiecare roman scos pe piata lasa o particica din el in istorie. E clar ca Wooding nu scrie ca Abercombie sau ca Durnham, insa micile artificii la care recurge si modul de punere in scena a actiunii il califica ca unul dintre cei mai talentati scriitori britanici ai generatiei sale. Unii vor spune ca poate e cel mai potrivit pentru a descrie o aventura sf, insa eu am ramas cu impresia ca are un potential mult mai mare. Depinde doar de el in ce directie va evolua.

Volumul de fata ar putea constitui drept model de studiu pentru cei ce-si doresc sa scrie o carte reusita de aventuri intr-un univers fantastic, dominat de masini zburatoare, elemente pronuntate de steampunk, toate acestea imbinate cu tenhnologii avansate si necunoscute (pina si locuitorilor acestor lumi) si chiar magie neagra (blestemul Sacalului de fier fiind doar unul dintre ele). Adica, wow! Toate astea intr-o carte si autorul reuseste sa o scoata la capat. Ei bine, da. Nu numai ca reuseste, dar se si autodepaseste  din toate punctele de vedere.

Ca si elemente forte as aminti:  actiunea frenetica reprezentata atat de curse cu masinarii zburatoare cat si in urmariri pe jos, evadari din inchisoari, spargeri de muzee sau morminte, plus personajele memorabile si șarmante, dialogul impregnat de umorul negru molipsitor, si o directie (cat de cat) imprevizibila a desfasurarii evenimentelor.

Desi stim multe despre eroii nostri, se dovedeste ca niciodata nu stim chiar totul si mereu e loc de mai bine. Astfel din cand in cand rasare si cate o surpriza sau informatie din trecut sau cate un element nou, menit sa rotunjeasca si sa pluseze la capitolul constructiei acestora. Daca ar fi sa-l luam ca exemplu pe capitanul Frey, acesta realizeaza un salt fantastic in cele trei volume; trece incet, dar sigur de la un dandy nepasator, ce si-a parasit iubita insarcinata chiar la altar, la un adevarat capitan de nava si un camarad de nadejde pentru cei aflati la bord. Pe scurt, invata sa-i cunoasca cu adevarat si sa-i respecte asa cum numai un adevarat prieten o poate face.

Capitolele volumului sunt inspirate si denumite dupa modelul Jules Verne. In cateva cuvinte se realizeaza cate un rezumat scurt al capitolului astfel ca de la inceput suntem pregatiti cu un anumit curs al evenimentelor. Insa, deseori, aceste subtitluri sunt mai mult inselatoare pentru ca actiunea curge de fapt spre o cu totul alta directie.

Per total eu m-am distrat foarte mult. Nu o sa castige vreun premiu Hugo, insa in mod cert e o carte cu adevarat speciala.

Si ca  o mica paranteza, cind ma gandesc la ultimele romane pe care le-am citit si pe care nu le-am putut lasa din mina ( pina nu le-am finalizat) stau si ma intreb, ce e cu moda asta de a citi mai multe carti in paralel. Nu vorbesc de, personaje, situatii, cadrul desfasurarii actiunii, ce difera total de la un roman la altul, si cum le mai pui cap la cap la un moment dat, dar unde mai este farmecul de a citi o carte? De a te conecta cu mintea si cu sufletul la ce a vrut autorul sa exprime. De a te bucura cu adevarat de lectura. Nu fac trimitere la vreo persoana anume, insa am observat ca in afara s-au nascut adevarate masinarii de citit. Si imi pare o situatie cam deplasata.

Mai jos gasiti articolele la celelalte doua volume ale seriei:

2.Black Lung Captain 

1.Retribution Falls: Tales of the Ketty Jay 

4 Comments

  1. Detaliaza putin prima fraza.

  2. Pai e simplu…Si nu e chiar o noutate…

    Debuturile primilor doi scriitori nu mi s-au parut indeajuns de memorabile incat sa continui si cu restul seriei.

    Pe cand la Wooding, Durnham sau Kearney mi-au starnit curiozitatea si m-au convins ca merita sa parcurg si urmatoarele volume.

    Depinde si de gusturi si de cata rabdare are fiecare. Eu nu am prea multa.

    Avand in vedere ca exista pe piata alternative mai bine puse la punct si superioare la mai multe capitole.

  3. Multam de explicatie, se putea intelege si invers 🙂

  4. Pingback: Fragment din The Iron Jackal de Chris Wooding » Cititor SF

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu