Nominalizările mele la Hugo plus cărţile citite şi necitite din 2011

Înainte să încep enumerarea cărţilor din 2011, o să spun cu o mică poveste. În 2010, în preajma termenului limită de înscriere ca şi Supporting Member la WorldCon-ul din Australia, am realizat, nu numai că am citit aproape toate cărţile nominalizate, ci şi că acestea mi-au plăcut. Acest lucru combinat cu fascinaţia pe care o am de mic pentru premiul Hugo (de când am învăţat pe de rost lista câştigătorilor de pe ultimele pagini ale cărţii „Un caz de conştiinţă” de James Blish, apărută la editura Cristian prin 91, cred; o mai ţineţi minte?) m-a determinat cu 3 zile înainte de expirarea termenului să-mi iau inima în dinţi, să-mi plătesc taxa şi pentru prima şi, credeam eu, singura dată, să votez. Şi ce să vezi?! Câştigătorea pentru cel mai bun roman nu era doar o singură carte, ci erau două! Şi erau exact romanele pe care eu le-am pus pe locul 1 şi 2! Scriitorul bifat pe buletinul meu în dreptul locului 1 a câştigat premiul Hugo numai pentru că un cititor din România s-a hotărât în ultimul moment să voteze şi el. How cool was that?! Cum aş fi putut după chestia asta să nu mă înscriu şi în anul următor? Plus că taxa nu e aşa de fioroasă – 50$. Iar în aceşti bani intră mai multe buletine informative, programul oficial al WorldCon-ului şi, cel mai grozav, un pachet electronic cu toate cărţile, povestirile şi celelalte materiale nominalizate.

Cu siguranţă că premiul Hugo nu reflectă cele mai bune cărţi de SFF apărute în anul respectiv. Dar e o ocazie minunată pentru a discuta despre starea ficţiunii speculative, despre cele mai bune romane ale anului versus cele nominalizate şi de a promova cărţi poate mai puţin cunoscute. Asta voi încerca şi eu să fac mai jos prin enumerarea cărţilor pe care le-am nominalizat, dar şi a altora apărute în 2011. Să creez discuţii despre ceea ce iubim cu toţii, cartea SFF. Nu este o listă a celor mai bune sau mai proaste cărţi ale anului. Este doar o listă a cărţilor care mie mi-au plăcut, mai mult sau mai puţin. (link-urile sunt de la recenziile mele din Galieo Online sau CititorSF iar SF=science fiction, F=fantasy, D=debut, YA=Young Adult, C=colecţie de autor sau antologie)

 

NOMINALIZĂRILE MELE LA PREMIUL HUGO PENTRU CEL MAI BUN ROMAN


  1. China Mieville – Embassytown (SF) – pentru mine cea mai bună carte a anului, o formidabilă creaţie literară şi un motiv de mândrie pentru literatura SF în general.
  2. Greg Egan – The Clockwork Rocket (SF) – un univers complet nou locuit de extratereştrii fascinanţi, în care viteza luminii nu e constantă şi finită.
  3. James E. Corey – Leviathan Wakes (SF) – un roman care nu are cum să nu placă nici unui iubitor al poveştilor clasice din SF (recenzie în curând).
  4. Adam Roberts – By Light Alone (SF) – poate cea mai bună carte a lui Adam Roberts de până acum, un fascinant exerciţiu mental despre ceea ce ar însemna eradicarea foametei din lume.
  5. Jo Walton – Among Others (F) – un fantasy povestit prin vocea jurnalului unei adolescente îndrăgostite de romanele science-fiction, cea mai nostalgică şi mai tandră carte a anului.

CAZURI SPECIALE

Stephen King – 11-22-63 (SF) – unul dintre cele mai bune romane ale lui King, o carte care poate sta lejer între primele 5, dar pe care am decis să nu o nominalizez pentru că scriitorul american a trecut de mult graniţele genului dar astfel nu mai contribuie cu nimic la îmbunătăţirea acestuia; iar cărţile lui nu mai au nevoie de discuţii, sunt premiate de publicul care face din ele cele mai bine vândute romane ale anului.

Neal Stephenson – Reamde (Thriller) – mi-a plăcut, dar nu e SF; este un thriller ce se petrece într-un viitor care există deja.

George R.R. Martin – A Dance with Dragons (A Song of Ice and Fire #5) (F) – un roman ce contribuie la o serie care la finalizare va fi una dintre cele mai mari creaţii literare din toate timpurile, dar această carte este departe de cea mai bună din serie, de cele mai bune cărţi ale lui Martin sau de cele mai bune ale anului 2011 (recenzie dreamingjewel).

Hannu Rajaniemi – The Quantum Thief (The Quantum Thief Trilogy, #1 ) (D) – dacă aş fi citit-o în 2011 (când a apărut ediţia americană) s-ar fi aflat cu siguranţă între primele 5, dar aşa o voi lăsa nominalizată în buletinul de anul trecut.

 

CĂRŢILE APROAPE LA FEL DE BUNE CA ŞI PRIMELE 5

Erin Morgenstern – The Night Circus (D) – cel mai bun debut din 2011 alături de The Tiger’s Wife; o poveste de dragoste magică în lumea de poveşti a Circului Viselor (recenzie în curând).

Christopher Priest – The Islanders (SF) – un roman care se petrece în lumea din Dream Archipelago; cea mai exotică şi interesantă construcţie literală citită de mine în 2011.

Will McIntosh – Soft Apocalypse (SF) – unul dintre debuturile excelente de la Night Shade Books; o apocalipsă lentă care pare mai reală ca niciodată.

John Scalzi – Fuzzy Nation (SF) – între atâtea cărţi la graniţa dintre genuri, Scalzi e cel care păstrează sănătatea mentală a SF-ului; un remake excelent (recenzie în curând).

 

ÎNCERCĂRI MAI MULT DECÂT REUŞITE

Daniel Abraham – The Dragon’s Path (F) – un început promiţător de serie de la un autor care încet, încet devine unul dintre marii scriitori ai SFF-ului; un epic fantasy în care economia contează mai mult decât războiul.

Ernest Cline – Ready Player One (D)- un fel de cyberpunk nostalgic pe care l-am terminat cu un zâmbet mare pe faţă.

Kameron Hurley – God’s War  (Bel Dame Apocrypha #1) (D) – alt debut de la Night Shade, un bugpunk sălbatic şi întunecat; cea mai viscerală carte din 2011.

Charles Stross – Rule 34 (SF) – Stross a scris o carte care reuşeşte să fie şi perfect contemporană şi perfect science-fiction; durează puţin până să te obişnuieşti cu persoana a 2-a în care e scrisă, dar până la urmă chestia asta face toţi banii (recenzie în curând).

Patrick Ness – A Monster Calls (YA) – nu am citit până acum o altă carte care să surprindă atât de bine şi atât de profund ceea ce înseamnă pierderea pentru copii; absolut recomandată tuturor.

Ian McDonald – Planesrunner (YA) – până acum nu am găsit vreo scriere a lui McDonald care să nu-mi placă, iar acest YA nu face excepţie; probabil ca nu voi mai citi şi următoarele din serie din cauza timpului, dar acest roman a fost o experienţă savuroasă.

Jonathan Strahan (ed) – Life on Mars (C) – o excelentă antologie de frontieră.

Jonathan Strahan (ed) – Engineering Infinity (C) – are câteva povestiri hard-sf foarte reuşite de Stephen Baxter, Hannu Rajaniemi, Peter Watts, Charles Stross sau David Moles.

 

DEZAMĂGIRI

Catherynne M. Valente – Deathless (F) – aşa a fost să fie în 2011, ca cele mai dezamăgitoare cărţi să vină de la 3 dintre scriitorii mei preferaţi dar poate până la urmă e de înţeles având în vedere calitatea creaţiilor lor anterioare; Deathless are părţi extraordinare, dar din păcate, personajele care-ţi scapă printre degete, părţile plictisitoare şi exagerate, fac din experienţa citirii ei, una nesatisfăcătoare.

Vernor Vinge – The Children of the Sky (SF) – nu cred că după A Fire Upon Deep, Vinge putea să scrie o continuare mai plictisitoare; nu se întâmplă mai nimic important; dar să aşteptăm şi al 3-lea volum pentru a face o judecată definitivă.

Robert Charles Wilson – Vortex (Spin #3) (SF) – nu este o carte rea, dar comparată cu extraordinara Spin pare insignifiantă; sunt atâtea cărţi interesante apărute în 2011, încât nu merită să vă pierdeţi timpul cu aceasta.

—————————————————————————————————————————————————-

 

CĂRŢI PE CARE LE VOI CITI CU SIGURANŢĂ (într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat)

Gene Wolfe – Home Fires (SF) – orice Gene Wolfe merită citit şi recitit, cu atât mai mult unul cu haine de SF clasic.

Joan Slonczewski – The Highest Frontier (SF) – o scriitoare de hard-sf care scrie puţin dar bine.

Kameron Hurley – Infidel (Bel Dame Apocrypha, #2) (SF/F) – continuarea lui God’s War trebuie bifată de către toţi amatorii de senzaţii tari.

John Shirley – BioShock: Rapture (SF) – jocul mi-a plăcut foarte mult; BioShock are poate cea mai interesantă lume science-fiction imaginată vreodată într-un joc de PC; novelizarea lui Shirley nu avea cum să lipsească de pe listă.

Genevieve Valentine – Mechanique (D) – un steampunk în lumea circului; un debut care va fi nominalizat la multe dintre premiile din 2012.

Rob Ziegler – Seed (D) – alt debut Night Shade Books; un lume postapocalipsă economico-petrolo-agricolă în stilul lui Windup Girl.

John Patrick Lowrie – Dancing with Eternity (D) – un space-opera ameţitor despre care am citit câteva recenzii excelente.

T.C. McCarthy – Germline (D) – un debut scris sub forma unui jurnal de război despre care se aud am auzit numai lucruri bune.

Richard K. Morgan – The Cold Commands (A Land Fit for Heroes, #2) (F/SF) – The Steel Remains mi-a plăcut foarte mult, abia mă abţin să nu mă apuc deja de continuare (recenzie kyodnb).

Stina Leicht – Of Blood and Honey (The Fey and the Fallen, #1) (D) – alt debut, alt Night Shade; o îmbinare interesantă între viaţa politică tumultoasă din Irlanda anilor 70 şi mitologie.

Mark Charan Newton – The Book of Transformations (Legends of the Red Sun #3) (F) – primul volum a fost excelent prin combinaţia de epic-fantasy şi New Weird, dar mai trebuie citit şi al doilea înainte de acesta.

Sarah Pinborough – The Shadow of the Soul (Dog-Faced Gods #2) (F) – o serie care combină cu îndemânare apocalipsa lentă, crime noir, fantasy urban, horror, new weird şi posibil science-fiction.

Ian Whates (ed) – Solaris Rising: The New Solaris Book of Science Fiction (C) – cea mai interesantă antologie de SF pur britanic din 2011.

Ann&Jeff VanderMeer (ed) – The Weird: A Compendium of Dark and Strange Fictions (C) – o antologie care cuprinde toată istorie genului Weird; una dintre marile realizări ale anului 2001.

Maureen F. McHugh – After the Apocalypse: Stories (C) – o altă autoare care scrie rar dar tot ceea ce aşterne pe hârtie sunt bijuterii; colecţia a autor nr.1 a anului.

Caitlin R. Kiernan – Two Worlds and In Between: The Best of (Volume One) (C) – primul volum al unui Best of plin de povestiri deopotrivă frumoase si respingătoare; volumul se anunţă chiar mai grozav.

Peter F. Hamiton – Manhattan in Reverse (C)deşi Hamilton nu scrie multe povestiri, acestea sunt la fel de spectaculoase şi pline de “sense of wonder” la fel ca şi romanele lui “monstruoase”.

 

CĂRŢI PE CARE E POSIBIL SĂ LE CITESC

Michael Swanwick – Dancing with Bears (SF) – nu am citit până acum vreo povestire cu Darger şi Surplus în lumea post-umană a Pământului, însă această carte pare interesantă.

Eric Brown – The Kings of Eternity (SF) – nu am citit mai nimic de Eric Brown, dar romanul acesta de aventuri prin timp pare un început bun.

Ekaterina Sedia – Heart of Iron (SF) – mi-a plăcut mult The Alchemy of Stone, dar subiectul din Heart of Iron, despre o Rusie în care Decembriştii au fost victorioşi, parcă nu m-a atras la fel de mult.

Lavie Tidhar – Osama (SF) – un roman despre care s-a vorbit mult; o realitate alternativă în care Bin Laden e un fel de super-erou într-o serie de cărţi de ficţiune; subiectul nu mi-a părut foarte interesant; mai aştept.

Colson Whitehead – Zone One (SF) – un roman cu zombi, scris de un scriitor de mainstream, care nu e despre zombii; ar fi fost mai sus pe listă dacă mi-ar fi plăcut acest gen.

K.J. Parker – The Hammer (F) – sumarul sună tare bine, dar va trebui înainte să citesc The Company şi The Folding Knife pentru că această care se petrece în acelaşi univers.

Terry Prachett – Snuff (F) – mai am multe cărţi (mai vechi şi mai bune) de Prachett de lecturat înainte să ajung la aceasta.

Lev Grossman – The Magician King (The Magicians #2) (F) – parcă de fiecare dată când mă hotărăsc să nu citesc seria lui Grossman, mai apare câte o recenzie care o ridică în slăvi; un fel de Harry Potter pentru adulţi cu o copertă care trebuie să recunosc că arată fenomenal.

Steven Erikson – The Crippled God (Malazan Book of the Fallen #10) (F) – mă gândesc că voi ajunge să o citesc, dar mai am 9 de lecturat înainte.

Joe Abercrombie – The Heroes (The First Law #1) (F) – idem.

 

CĂRŢI PE CARE FOARTE PROBABIL CĂ NU LE VOI CITI (nu-mi place să spun “100% nu voi citi o carte”)

Michael Cassutt & David S. Goyer – Heaven’s Shadow (SF) – un SF în genul celui scris Clarke în anii 50-60 căruia i-a cam trecut vremea.

Neal Asher – The Departure (SF) – una dintre cărţile mai slabe ale lui Asher.

Robert J. Sawyer – WWW: Wonder (WWW #3) (SF) – am renunţat să mai citesc ficţiunea scrisă de Sawyer; nu mi-a plăcut absolut nimic din ceea ce am citit de el până acum (Hominids este de departe cel mai slab Hugo din istorie).

N.K. Jemisin – The Kingdom of Gods (The Inheritance Trilogy #3) (F) –prima jumătate din The Hundred Thousand Kingdoms mi-a plăcut mult datorită vocii interesante a eroinei principale, dar probabil că nu voi mai citi următoarele 2 volume din serie.

Patrick Rothfuss – The Wise Man’s Fear (The Kingkiller Chronicle #2) (F) – la fel ca mai sus, prima jumătate din The Name of the Wind a fost foarte reuşită, bine scrisă şi palpitantă, dar până la sfârşit mi-a venit să rup cartea în bucăţi; să citesc mii de pagini cu aventurile unui singur personaj care este cel mai priceput din lume în absolut tot ceea ce face este mult prea mult pentru mine.

Dan Simmons – Flashback (SF) – aproape unanim considerată una dintre cele mai slabe cărţi ale lui Simmons; nu mai vreau o altă dezamăgire de la încă unul dintre scriitorii mei preferaţi.

Mira Grant – Deadline (Newsflesh Trilogy, #2) (SF) – am încercat să o citesc, i-am văzut calităţile, dar nu am putut să o termin pentru că, asta e, nu-mi plac romanele cu zombi.

Cam asta ar fi lista mea de cărţi SFF apărute în 2011. A fost un an, zic eu, reuşit atât în ceea ce priveşte apariţiile editoriale care au fost variate şi interesante cât şi în ceea ce priveşte calitatea cărţilor pe care le-am citit. Aştept cu speranţe şi anul 2012.

30 Comments

  1. Mihai-Dan Pavelescu

    Felicitari pentru tot ceea ce faci 🙂 [Da, Flashback sucks.]

  2. The Hammer nu are nicio legătură cu A Company, nici măcar de univers – sau dacă e, e atât de vagă că eu nu am observat-o. Poți s-o citești fără probleme. Plus că pe lângă psihopații din Hammer, eroii din A Company par monumente de sănătate mentală.
    Am aceeași părere despre Rothfuss, tipul scrie foarte frumos, dar personajul e prea enervant de perfect. Cred că totuși la un moment dat o să citesc și The Wise Man…
    Flashback mă scoate din minți. Mă face să-mi fie dor de Simmons din Endymioane, și doar știm bine ce rasoale a dat în Endimyoane, dar măcar crea niște lumi și niște situații. Plus The Shrike. So cool!

  3. @Mihai-Dan Pavelescu
    Multumesc MDP. Daca fac ceea ce fac este si pentru ca v-am citit cartile traduse sau editate in ultimii 20 de ani 🙂

    @dreamingjewel
    🙂 Mda. Am inteles eu gresit citind chestia asta: “For readers familiar with KJ Parker’s work, The Hammer can be summarized as the family drama of The Fencer series, the driven hero of The Folding Knife and the setup of The Company. “

  4. ”aşa a fost să fie în 2011, ca cele mai dezamăgitoare cărţi să vină de la 3 dintre scriitorii mei preferaţi dar poate până la urmă e de înţeles având în vedere calitatea creaţiilor lor anterioare” – Chiar nu mi se pare o scuza prea buna pentru niste esecuri…
    Felicitari pentru alcatuirea acestei liste!

  5. @Iliescu C.A.
    M-am gandit ca poate par mai mici decat sunt in realitate puse langa cartile lor anterioare: Deathless fata de Palimpsest, Children of the Sky fata de A Fire Upon the Deep si Vortex fata de Spin.

    Multumesc 🙂

  6. Tonifiantă trecere în revistă, plină de antren. Felicitări şi din partea mea!
    Şi ce atrăgătoare prezentări, aşa ceva mi-ar plăcea să citesc pe copertele cărţilor 🙂

  7. Interesant articol, si destule titluri de pus pe wishlist (care oricum e mult prea mare ca sa fie epuizat vreodata). Coperta de la Heart of Iron zici ca e realizata de Benoit Sokal, mai-mai ca imi vine sa o pun si pe asta pe wishlist 😀

  8. La o lista atat de mare e greu de comentat… (mai ales ca am citit poate 3 carti din ea)

    Anyway, mie Snuff mi s-a parut mult peste unele dintre Discworld-urile vechi. Am recitit 10-15 in ultimele 2 luni si majoritatea au fost mai misto la a doua citire… dar au fost si dude, gen Moving Pictures care a fost la fel de plictisitoare ca prima data. Seria cu City Watch devine din ce in ce mai buna, dupa parerea mea, pe masura ce Vimes se “maturizeaza”.

    Vortex mi s-a parut chiar misto, in ciuda parerii aparent unanime ca nu se compara cu Spin. (Ma rog – pe de alta parte nici Spin nu mi s-a parut ceva atat de revolutionar.) Iar Rule 34 cred ca o sa mi-o trec pe lista pur si simplu pentru ca ma amuza grozav faptul ca Stross a facut un roman pornind de la asa ceva 😛

    (Ah, si nu stiu daca am mai ajuns sa-ti raspund la postul de pe Galileo cu Reamde – am citit-o, am terminat-o, a fost foarte misto, dar jocul din ea nu seamana deloc a WoW.)

  9. HA! Ti-am zis eu! (Valente, talente, …ente)

  10. @Florin Leodor Dănilă
    Multumesc pentru aprecieri.

    @Mihnea
    Coperta e facuta de Marcin Jakubowski.
    http://www.linesandcolors.com/2011/12/27/marcin-jakubowski/

    @Jen
    Am retinut ceea ce ai spus despre Prachett, eu am citit doar vreo 5 Discworld-uri.
    Pot sa inteleg de ce ti-a placut Vortex. Experienta Vortex depinde foarte mult de cum ti-a fost drumul prin Spin si Axis.
    Chestia cu persoana a 2-a din Rule 34 merge foarte bine cu atmosfera tip big-brother a cartii, dar si a lumii in care traim azi. Plus ca se leaga de misterul a ceea ce se intampla in roman, dar asta te las pe tine sa descoperi.

    @A.C.
    Dupa mine, “problema” lui Valente, este ca are mult prea mult talent cu care exagereaza uneori. Dar cu siguranta ca talent are cu carul. In 2011 a scos 4 romane si vreo 6 povestiri si nuvele! Cred ca e un caz unic in istorie cu cate o povestire diferita in fiecare dintre antologiile lui Dozois, Strahan si Horton.

  11. @Tudor
    Ah, la 5 Discworld-uri… poate nu e cea mai buna idee Snuff chiar acum. Parerea mea e ca, desi cartile nu sunt strans legate intre ele, cel mai bine e sa le citesti in ordine. Daca nu chiar toata seria, macar cele din mini-seria respectiva, pentru ca, in cazul de fata, toata distractia e sa vezi schimbarile care s-au petrecut cu Vimes de la betiv la familist.

    La Rule 34 vorbeam in primul rand de titlu. Nu stiu daca si textul e legat de definitia “actuala” a rule 34 (http://knowyourmeme.com/memes/rule-34), dar din ce zice Amazonul… pare ca da. Adevarul e ca pe mine Stross ma lasa cam rece in general, dar imi plac cartile care se leaga de chestii geeky “reale”, ca sa zic asa – gen Makers a lui Doctorow, niste povestiri tot de-ale lui, Reamde samd. Vom vedea.

  12. Povestea din Rapture(BioShock) urmareste firul celei din joc?Sau au in comun numai orasul si nimic altceva?
    … as vrea sa pun o intrebare tuturor,daca dati un raspuns,cu atat mai bine :ce parere aveti fata de aceste carti facute dupa filme si jocuri ,ofera o perspectiva mai buna asupra subiectului,il trateaza mai bine ,il aduc la calitatea cuvenita sau,chiar din contra?

  13. Mi se pare mie s-au nimeni nu pomeneste de “A Deepness in the Sky” intre “A Fire Upon the Deep” si “The Children of the Sky” sau e o gluma interna cum e aia cu Matrix si faptul ca ar fi fost o trilogie minunata, daca s-ar fi facut continuarile.

    Imi place articolul, chiar daca nu sunt de acord cu unele recomandari si pareri din el. Pe de alta parte nu imi place ca s-a pus multa munca in el si ma face sa ma simt aiurea ca nu prea am citit decat vreo cateva carti din cele prezentate si nu stiu cand o sa am timp sa le citesc.

  14. @Iliescu C.A.
    Pai primul joc incepe dupa Rapture si distrugerea lumii subacvatice. Ma gandesc ca romanul povesteste ceea ce s-a intamplat in Rapture.

    E clar ca atunci cand Greg Bear si Vonda McIntyre scriu carti in universul Star Wars, calitatea scrisului acestora, va fi cu mult peste scenariul lui Lucas. Dar asta nu inseamna ca vor fi niste carti bune. Pana la urma nu poti sa faci multe cu un material asa de pulp. E foarte clar ca majoritatea novelizarilor se fac pentru bani. Insa daca Bear are nevoie de o carte Star Wars sau Halo care sa-i ofere linistea financiara, pentru ca apoi sa scrie ceva atat de minunat si de greu vandabil ca si City at the End of Time, atunci eu chiar nu am nimic impotriva.

    Bioshock e putin altfel fata de tipul de joc si de film care se vinde foarte bine. Sa scrii un roman care sa reproduca atmosfera din joc cere multa indemanare.

    @ergean
    De la inceput A Fire Upon the Deep trebuia sa fie prima carte dintr-o trilogie. Doar ca lui Vinge i-a venit o idee de roman care până la urmă s-a dezvoltat în A Deepness in the Sky si astfel ne-am trezit cu o carte in acelasi univers si nu cu o continuare. Children incepe exact de unde se termina Fire asa ca e normal ca si comparatia sa se faca cu aceasta.

    Lista si clasamentul, ca orice lista si clasament din arta, e subiectiva 🙂 Te rog sa comentezi fara probleme. Insa mai interesant ar fi sa ne spui cam care au fost cartile aparute in 2011 care ti-au placut si care nu, fara legatura directa cu lista mea.

  15. Pingback: CititorSF, Tudor Ciocârlie și cărțile anului 2011 | Galileo Online

  16. Joe Abercrombie – The Heroes nu are nici o legatura cu trilogia First Law. E standalone in acelasi univers, poti sa o citesti fara grija 🙂

  17. Wolfe-ul acela e un soi de satira, e o poveste pulp spusa prin vorbele unui personaj sexist, misogin si nationalist. Adica o satira la adresa sf-ului american, practic. E cu totul altceva decat ce a scris Wolfe prin Cerberus sau Severian. În orice caz, la mine de obicei Wolfe are efectul ca citesc foarte putin si ma gandesc foarte mult, dar la cartea asta a fost cam invers, multe pagini, putine chestii care sa te puna cu mintea la treaba. Nu e o carte rea, nu face rau ce face, subiectul satirei este valid… dar pentru mine a fost sub lucrarile lui Wolfe din 80-90.

  18. @Tudor: buna alegere, cea mai proasta idee ar fi sa le citesti in alta ordine decat cea cronologica.

    @Dragos: de ce vorbesti fara sa ai habar?

    De-a lungul Trilogiei First Law multe personaje tradeaza, mor ori supravietuiesc. La fel si-n BSC, unele personaje revin, altele sunt mentionate in treacat. Aventura continua in Heroes.

    E scrisa in acelasi univers cu un scop – ca-ti pasa deja de unele personaje si vrei sa le vezi evolutia. Poti citi Heroes ori BSC intai, dar o sa regreti nespus la lectura trilogiei.

    Pentru ca tu te crezi zmeu si citesti in alta ordine, trilogia isi va pierde mult din farmec deoarece tu stii deja cum a decurs razboiul, ce manevre surprinzatoare au facut partile si ce tampenii a mai facut noul rege de atunci incoace.

  19. “Mechanique” este o experienta neasteptata si speciala. Mi-a placut foarte mult, cu toate ca steampunk si circ nu sunt doua subiecte care sa ma atraga in mod speciala. Noroc ca stiam ceva din povestirile autoarei. K.J. Parker a devenit in foarte scurt timp una dintre autoarele (cred ca este o autoare, dar subiectul continua sa imi scape 🙂 ) preferate de departe. Are un stil mai putin conventional, dar scrie excelent si amanuntele care le ia in calcul sunt minutioase. Nu am citit inca “The Hammer”, dar “The Company” si “The Folding Knife” sunt doua dintre romanele ultimilor ani care mi-au placut foarte mult.
    Inca mai il prind din urma pe Daniel Abraham, sub diferitele lui pseudonime. Si ma incanta. Stine Leicht suna foarte interesant si astept carte. De asemenea astept continuarile de la Dog-Faced Gods pentru ca “A Matter of Blood” are un personaj excelent.

  20. @rreugen
    Ti-am vazut parerea despre Home Fires imediat dupa ce ai citit-o. Asta a fost si unul dintre motivele pentru care a fost mutata de pe lista de “citit imediat” pe cea de “citit la un moment dat” 🙂

    @Mihai A.
    Da, Valentine are cateva povestiri excelente.
    Nimeni nu stie de fapt daca K.J. Parker este un scriitor sau o scriitoare. Exista doar supozitii.

  21. Ai făcut nominaizări numai pentru cel mai bun roman?

  22. Nu, am nominalizat la aproape toate categoriile. Oare sa fac un post, mai scurt de aceasta data, cu proza scurta din 2011?

  23. Despre Heroes o sa postez eu intr-una din zilele urmatoare.

  24. Nu știu, depinde de cât de meritorie ți s-a părut 🙂

  25. Da-i o sansa si lui Jemisin – sunt aproape de finalu’ celui de-al doilea volum al trilogiei si imi place. Sunt tare curios cum o sa fie si ultima parte, nu atat dpdv al calitatii, cat al continutului, caci primele doua au teme oarecum in antiteza si chiar nu am idee despre cum va evolua povestea.

    Recenzia trilogiei soon 🙂

  26. Pingback: Nominalizări NEBULA 2012 | Galileo Online

  27. Pingback: Nominalizările la premiul Hugo 2012 » Cititor SF

  28. Pingback: Premiile Hugo 2012. Cîteva gînduri la rece (1) | Galileo Online

  29. am terminat si eu The Night Circus de Erin Morgenstern …

    cam siropoasa…si nici stilul autoarei nu ma atrage…plictisitoare de la inceput pina la sfarsit…

  30. Pingback: CititorSF, Tudor Ciocârlie și cărțile anului 2011 | Galileo Online

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu