Colin Wilson – The Mind Parasites

Oneiric Press (Septembrie 1990)

In timp ce cautam informatii despre volumul de fata am descoperit ca Victor Gollancz Ltd (editura unde Wilson a publicat primul sau volum din cariera, The Outsider) a fost infiintata tocmai in anul 1927 si dupa mai multe preluari de-a lungul timpului, in decembrie 1998, Orion Publishing Group a cumparat Gollancz si l-a transformat in imprintul sau de science fiction & fantasy. Sprijinind initial stinga si curentul socialist, Gollancz au publicat, in original, autori ca: George Orwell, A. J. Cronin sau Daphne du Maurier.

Colin Henry Wilson este un autor controversat, cunoscut mai mult pentru inclinatia sa predominanta spre filozofie, pentru studiile asupra misticismului si ocultismului, enciclopediile asupra crimei ca si fenomen, dar si ca reprezentant al curentul literar Angry Young Men.

La un moment dat al carierei autorul s-a lovit, intamplator zice el, de The Outsider and Others a lui H.P Lovecraft ( scriitor de care nici nu auzise pina atunci ). Coincidenta a fost cu atat mai mare cu cat acesta avea publicat la momentul respectiv, romanul sau controversat de debut, The Outsider, o meditatie asupra filozofiei existentiale. Acest prim contact cu opera lui Lovecraft a avut drept rezultat o carte publicata in 1961 si in care afirma ca autorul intr-adevar a fost un geniu in felul sau, insa pesimismul sau nu ar trebui luat prea mult in serios. Mai pe scurt, Lovecraft ar fi fost un romantic al secolului al 19-lea, nascut intr-un timp cu totul gresit pentru profilul sau.

Dupa aceasta prima carte, Wilson a devenit din ce in ce mai obsedat de teroarea descrisa si intretinuta magistral de Lovecraft in lucrarile sale. Astfel a aparut The Mind Parasites, publicata initial in 1967 la editura Arthur Barker, pentru ca de fapt editia din 1967, de la Arkham House, sa fie considerata cea mai importanta. A ramas prima si singura carte publicata la Arkham House. Interesant este ca in prefata cartii autorul sustine ca romanul a fost scris special si la sugestia celor din urma. De asemenea, The Mind Parasites este si primul  sau roman science fiction din cariera .

Dar revenind la Lovecraft, Wilson a conchis ca ceea ce-l face atat de bun, cat si rau pe acesta, este faptul ca a fost un scriitor cu adevarat obsedat. Si aici se afla explicatia pentru care Lovecraft a ramas unic in literatura, in ciuda numarului mare de scriitori care au fost fascinati de miturile lumii sale si de stilul literar aparte. Cu alte cuvinte se poate afirma cu certitudine ca Miturile Ctulhu au aparut cu adevarat dintr-o necesitate interioara.

In urma informatiilor adunate si a resurselor examinate, Wilson a ajuns la concluzia ca Lovecraft a fost un scriitor de geniu, cu o situatie sociala si literara ce se potrivea exact cu tema dezbatuta in romanul sau, The Outsider. Dupa el, in jurul anului 1800, a avut loc o schimbare majora in evolutia rasei umane, fiind momentul in care au inceput sa apara pentru prima oara in istorie cei ce vor primi numele de romantici. In zilele Greciei Antice un asemenea om romantic ar fi fost privit ca un pericol pentru societate si ar fi fost inlaturat rapid. Pentru ca un anume instinct i-ar sugera omului ca nu este doar o simpla insecta pe pamant, o creatura fara rost, ci intr-un sens important chiar un Dumnezeu. Si analizand cazurile mai multor scriitori mai mult sau mai putin celebri a observat ca toti acesti romantici, posedati de geniu, si a caror viata, fie s-a curmat brusc, fie a fost marcata de neimpliniri si privatiuni insuportabile, sunt toti victime ai “tragediei inadaptatului” (The Outsider – un termen mai apropiat nu am gasit pe moment). Oameni a caror viziune ii face sa fie nepotriviti pentru rutina vietii de zi cu zi si al caror geniu nu este de natura “comerciala”. Acestia pot avea, daca au noroc, mijloace proprii de finantare, si este dat exemplu Kierkegaard, si isi pot scrie cartile stranii in pace, sau, daca nu sunt asa de norocosi, cum a fost si Lovecraft, soarta lor e cea mai trista din lume.

Oneiric Press edition, 1972

Autorul banuieste ca daca ar fi avut un dram de sansa, Lovecraft ar fi calatorit mult, dorinta de altfel exprimata si in unele dintre scrisorile sale, si opera sa ar fi fost lipsita de multe din cliseele pulp ce o strabat atat de evident. Ar fi rezultat astfel o scadere a inspiratiei creative, dar ar fi castigat la finisarea finala a lucrarilor sale. Ca orice artist, Lovecraft a incercat sa-si mentina sanatatea mintala prin scrierile sale, indepartandu-se  prin cuvintele asternute pe foaie de prezentul apasator si intunecat al vietii de zi cu zi din Providence. Pe scurt,  pentru ca a indurat cu o intensitate mai mare decat restul nedreptatile traite de un alt million de inadaptati, Lovecraft poate fi  identificat, mai mult decat Hemingway, Faulkner sau Kafka, ca “un simbol adevarat al artistului – inadaptat apartinand secolului 20”.

In The Mind Parasites,  a incercat – ca in intreaga sa opera de altfel – sa se foloseasca de factorul science fiction, pentru a atinge o anumita forma de seriozitate intelectuala, dar fara a uita necesitatea de a oferi o poveste cititorului. Si nu in ultimul rand  a dorit, dupa cum e si evident, sa aduca un tribut marelui Lovecraft prin folosirea uneia dintre temele sale favorite – existenta unor forte malefice necunoscute omului-. Pe care a alaturat-o apoi  problemei ce-i venea obsesiv in minte, si anume, de ce rasa umana a inceput sa produca pe banda rulanta dupa Revolutia Franceza,  un numar foarte mare de inadaptati geniali. Procent care s-ar ridica la nu mai putin de circa 5% din volumul populatiei.

Povestea este destul de simpla, insa problemele dezbatute si multe din aspectele aduse in discutie, nu prea. Profesorul Gilbert Austin descopera o noua rasa extraterestra, intitulata Tsathogguans, o specie de paraziti invizibili ( la prima vedere) ai mintii, ce se hranesc cu viata de zi cu zi a oamenilor. Si pentru ca nu doresc sub nicio forma ca umanitatea sa fie constienta de prezenta lor, fac orice sa-si pastreze anonimatul. Acestia manevreaza societatile in functie de interesele lor si orice descoperire a lor de catre om echivaleaza cu moartea sigura a individului.

Singura sansa a omului, de a lupta cu acesti inamici invizibili, este de a muta campul de lupta direct in minte. Insa pentru a se ajunge aici, oamenii trebuie sa patrunda pina la cele mai ascunse locuri ale ei, trebuie sa descopere abilitatile nebanuite, ingropate adinc in subconstientul fiecaruia dintre noi, si apoi sa mai si fie capabili sa exploateze cu eficacitate aceste cunostinte. Cu alte cuvinte, trebuie sa devina adevarati supraoameni.

Wilson reuseste, de-a lungul intregului roman, sa construiasca si sa mentina destul de bine, o nota accentuata de teroare, specific Lovecraftiana. Folosirea povestirii la persoana I si prezentarea directa a tuturor trairilor pe care le “suporta” profesorul Gilbert contribuie si ele la cresterea implicarii emotionale a cititorului. Dupa cum am zis mai sus, autorul nu se da in laturi si se foloseste cu bucurie de multe dintre momentele romanului pentru a discuta si a analiza anumite aspecte filozofice si teorii personale ce-i macinau existenta la momentul repectiv.

Uneori acest timp de lectura se poate dovedi obositor, insa in mod cert ideea, constructia frazei si datele existentiale analizate, au sansa de a ramane mult timp in memorie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu