Kameron Hurley – God’s War (Bel Dame Apocrypha #1)

După părerea multora Kameron Hurley a scris nu numai cel mai bun debut al anului, ci şi cea mai bună carte science-fiction din 2011. Pentru mine însă, citirea lui God’s War a fost o experienţă atât de viscerală, încât senzaţiile tari pe care mi le-a produs au fost imposibil de dat la o parte pentru a putea judeca obiectiv calităţile şi defectele ei.

God’s War, primul volum din trilogia Bel Dame Apocrypha, este povestea lui Nyxnissa so Dasheem, Nyx pe scurt, un veteran plin de răni fizice şi psihologice, o fostă Bel Dame aparţinând unui grup de asasine finanţat de guvern, în prezent vânător de recompense. Planeta pe care se desfăşoară acţiunea este Umayma, aflată la marginea spaţiului cunoscut, colonizată de mai multe facţiuni antagoniste aparţinând religiei islamice. Pe lângă faptul că Umayma se află departe de alte planete, locuitorii ei s-au izolat pentru o mie de ani într-o carantină autoimpusă prin distrugerea oricărei nave care încerca să se apropie de ea. Izolarea aceasta a făcut ca, culturile de pe Umayma să se dezvolte fără influenţe exterioare în direcţii complet noi, pe de o parte, dar şi într-o simbioză aproape perfectă cu planeta, pe de altă parte. Acţiunea din God’s War se concentrează pe conflictul dintre două din aceste ţări, Nasheen şi Chenja, conflict ce durează de sute de ani, plin de sabotaje reciproce, atrocităţi, genocid, arme biologice şi chimice şi însoţeşte echipa de mercenari a lui Nix în încercarea acesteia de a recupera, la cererea reginei din Nasheen, un extraterestru dispărut în condiţii misterioase şi care deţine cheia încetării conflictului.

Vă veţi întreba ce este aşa de special în legătură cu sumarul descris mai sus? De ce God’s War a făcut atâtea valuri în 2011? Primul răspuns ar fi că acest roman inventează un nou gen, autointitulat de Hurley, “bugpunk”. Oamenii au ajuns să colonizeze Umayma prin simbioza şi coabitarea cu gândacii nativi ai planetei. Aceşti gândaci sunt ubicuitari în toată lumea descrisă de Kameron Hurley: toată tehnologia funcţionează pe baza lor (de exemplu maşinile merg prin alimentarea lor cu nişte gândaci care ard şi astfel produc energie mecanică), sângele oamenilor e saturat de ei, există vrăjitori care pot manipula gândacii de la distanţă sau shape-shifteri care prin folosirea gândacilor din corpul lor se pot transforma în animale.

Al doilea răspuns ar fi că lumea descrisă de Hurley este atât de pesimistă, întunecată şi de violentă, încât experienţa cititului trece de la repulsie la fascinaţie într-un mod în care te face total dependent, Umayma fiind de departe cel mai fascinant dintre personajele cărţii. Aceste senzaţii sunt accentuate de modalitatea interesantă prin care Hurley a decis să scrie fiecare capitol folosind vocile membrilor echipei lui Nyx sau a altor personaje în strânsă legătură cu locul în care se petrece acţiunea, dar şi cu întâmplările din acel capitol. Faptul că un capitol este narat din punctul de vedere al unui anume personaj nu este deloc întâmplător.

Ultimul răspuns arfi că, spre diferenţă de multe dintre punk-urile din ultima vreme, God’s War funcționează perfect ca şi “bugpunk”, cu personajele parcă desprinse din Neuromancer, violente, cu multiple sechele, ambigue moral, ce trăiesc la periferia oraşelor, în zone murdare, periculoase şi întunecate.

Marea problemă pentru mine (probabil nesemnificativă pentru alţii) a acestei cărţi a fost imposibilitatea de a-mi da seama dacă e science fiction sau un fantasy deghizat. Pentru că God’s War suferă din cauza faptului că nu pare nici un SF complet realizat, nici un fantasy în toată plinătatea. Gândacii nu sunt exploraţi aşa cum o carte science-fiction ar face-o şi nici nu se oferă explicaţii despre cum s-a născut şi cum se realizează simbioza cu oamenii. De multe ori ai impresia că aceşti gândaci doar înlocuiesc magia din cărţile fantasy, iar o reflecţie mai atentă asupra întregii lumi din God’s War nu va face decât să te facă să-ţi pui întrebări în legătură cu cât de riguros şi-a gândit scriitoare universul creat. Asta face ca God’s War să nu aibă explozia pe care un alt debut, The Windup Girl, l-a avut acum câţiva ani.

Însă acest lucru nu împiedică ca God’s War să reprezinte un excelent debut (încă unul dintre multele debuturi excelente pe care le-a dat Night Shades Books). Având unul dintre cele mai întunecate şi periculoase personaje pe care le veţi întâlni în literatură, această carte nu este o lectură uşoară, dar va fi una mai mult decât satisfăcătoare, plină de întrebări despre clasă, despre rolul femeii şi al bărbatului în societate şi în războaie, despre religie sau tehnologie. Trebuie însă să fiţi pregătiţi pentru o călătorie dură şi dificilă.

  • Haiganu