Daryl Gregory – Raising Stony Mayhall

Valva din jurul volumului m-a convins ca trebuie sa o deschid pentru a ma lamuri exact care e treaba cu  acest nou volum a lui Daryl Gregory. In general evit sa adun mai multe informatii in ceea ce priveste subiectul cartii pentru ca strica mult din prima impresie si din farmecul volumului si prefer sa fiu mai degraba surprins decat sa stiu dinainte despre ce e vorba. Oricum dupa 10-15 pagini imi dau seama daca sunt interesat de subiect sau nu, si daca imi place stilul autorului sau imi pierd vremea. Cum s-a intamplat de altfel recent cu volumul lui Mark Lawrence ( Prince of Thorns – despre care iar era mare agitatie ), la care nu mi-a placut deloc cum povesteste si modul in care in care a construit autorul dialogul. Mi s-a parut ca e ceva ce nu se lipeste.

Ceea ce scoate in fata Raising Stony Mayhall (dorit a fi un volum anti-horror) de restul cartilor apocaliptice cu zombie de pe piata, este premiza destul de originala. Nu e ceva nemaintilnit pentru mine, de idee m-am lovit mai demult in jocul pentru pc, Stubbs The Zombie (who was a lot of fun), dar pentru o carte, e ceva nou. Nu ne mai aflam in postura in care eroul uman, ramas singur si izolat in fata unei infectii apocaliptice, se vede nevoit sa recurga la mijloace drastice pentru a supravietui. Nu, nici pe departe.

De aceasta data actiunea se invarte in jurul lui Stony -you got it?-, un copil nascut dintr-o femeie infectata cu virusul zombilitic si adoptat ulterior si intamplator de o familie normala si perfect sanatoasa. Dupa cum e logic, acesta a mostenit toate puterile aferente unui infectat total, cu o singura exceptie. Nu simte deloc nevoia de a ucide pe cineva si nu prezinta acea stare de transa frenetica in care nevoia de infecta si pe altii e de necontrolat. De altfel zombie lui Gregory sunt diferiti fata de cei descrisi de intregul curent. Acestia sunt periculosi doar in perioada de incubatie a virusului, intinsa pe cateva zile (depinde de la individ la individ), cand isi face efectul si subiectul isi pierde total simtul ratiunii. Pentru ca apoi, odata instalata infectia, acestia sa fie destul de rationali – cu mentiunea ca un efect secundar manifestat imediat la “trezire” este pierderea totala (sau uneori partiala) a memoriei. De altfel directia spre care se indreapta scriitura autorului si actiunea in volumul de fata sugereaza ca cei infectati, sau o mare parte a acestora si-ar dori sa traiasca in armonie alaturi de oamenii sanatosi. De altfel, exista si trei curente in interiorul societatii zombiatice, conservatorii, ce si-ar dori sa nu mai transforme alti oameni,  cei ce lupta pentru o infectare totala (the Big Bite – si care au si cei mai multi fani) si cei care ar vrea doar sa pastreze comunitatea la un numar constant de indivizi prin infectarea regulata a oamenilor.

Volumul este un efort interesant si nu neaparat epic cum exagereaza unii, radiografind aventurile si experienta de viata pe care o acumuleaza Stony, personaj puternic umanizat. De altfel toate interactiunile interumane descrise in volum, dintre Stony si familia lui sau celelalte personaje ce apar pe parcurs, nu au decat mici diferente fata de o situatie reala, diferente impuse de conditia de infectat a eroului. In ceea ce priveste personajele, acestea par bine construite si se comporta cat de cat credibil, tinand cont si de situatie. Per total, stiu ca ma repet, dar eu am ramas cu impresia ca valva mare din jurul volumului este cam nejustificata. In plus, cam de pe la jumatatea volumului am trait cu impresia ca autorul si-a pierdut un pic sirul gindurilor, actiunea intrand intr-un mic impas. Adica sunt deschise de-a lungul cartii multe portite si firul desfasurarii intamplarilor se poate desface in mai multe directii, insa pina la urma nu se apeleaza la nici una. Si cam astepti ceva, ce nu mai vine. In ciuda acestui fapt, actiunea este populata cu ceva rasturnari de situatii (nu asa radicale, dar cat sa curga povestirea spre un final – dorit- surprinzator) si chiar daca lasa loc de mai bine, puncteaza totusi, la impresia finala.

De recomandat cititorilor aflati la inceput de drum cu romanele populate de zombie sau celor pasionati de asemenea teme. Cei care se iau in serios vor putea dormi la fel de bine ca si inainte, neavand habar cine e Daryl Gregory.

I read Raising Stony Mayhall with high expectations, and I’m happy to say that not only did it not disappoint, but it’s even better than I had hoped: It’s a delightfully fresh take on the zombie genre and a ripping good read. The zombie faithful will devour this book, but zombie agnostics beware: zombie messiah Stony Mayhall just might convert you.
John Joseph Adams, bestselling editor of Wastelands and The Living Dead

One Comment

  1. “Adica sunt deschise de-a lungul cartii multe portite si firul desfasurarii intamplarilor se poate desface in mai multe directii, insa pina la urma nu se apeleaza la nici una. Si cam astepti ceva, ce nu mai vine.”

    Păi na, nu trebuie omul să aibă material şi pentru volumele doi, trei, … , zece, … , cinşpe? Că viaţa-i grea şi crizoasă, şi drepturile de autor pentru o singură carte pesemne că n-ajung …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu