Tolkien şi Premiul Nobel

 

Pe 5 ianuarie The Guardian publică, după deschiderea arhivelor Nobel din 1961, citate din documentele membrilor juriului. Tolkien, luat în considerare pentru premiu în acel an, este criticat ca fiind posesorul unei proze de mână a doua. Mare furtuna, mare. 177 de comentarii la acel articol, fanii şi-au lustruit săbiile şi au pornit la război, criticii şi blogerii s-au împărţit în 2 tabere.

Primul meu gând a fost “chiar nu au străinii ăştia ce face decât să discute dacă Tolkien merita premiul nobel în 61”. Apoi, m-am bucurat că literatura mai poate să producă războaie intelectuale. Să curgă vorbele!

Totuşi, cred că luptele s-ar putea duce pentru cauze mult mai nobile, mai profitabile şi mai puţin expirate. Gândurile comitetului Nobel din 1961 cu privire la Tolkien?! Hai să fim serioşi! Cum putem judeca noi în 2012 acel juriu? Trăim vremuri în care fantasticul în toate formele lui a câştigat lupta. Trăim, spre diferenţă de suedezii din 1961, într-o lume în care cele mai bine vândute cărţi ale anului au fost 11-22-63 şi Dance with Dragons, cu 1Q84, Reamde şi The Wise Man’s Fear undeva tot pe acolo. Trăim, spre diferenţă de ei, într-o lume post filmele Lord of the Rings şi George R.R. Martin, post Murakami şi Rushdie, post 2001 şi Blade Runner, Vonnegut şi Ballard, post Thomas Dish şi Philip K. Dick, Borges şi Marquez. Cum am putea noi să ne apropiem chiar de departe de gândirea acelui juriu trăind în lumea în care acest fantastic din care şi Tolkien face parte, este ubicuitar în întregul univers înconjurător, în artă, ştiinţă sau viaţa socială. Judecata acelui juriu este aproape tot atât de necunoscută pentru noi, pe cât este universul dinainte de Big Bang.

Mai mult, discuţia despre proza lui Tolkien este total lipsită de sens şi nu face decât să sublinieze ceea ce am spus mai sus. Ce înseamnă “proza lui Tolkien nu se ridica la standarde deloc înalte”? Hai să fim serioşi! Chiar se gândeşte cineva la proză când citeşte Lord of the Rings? Ce nevoie are Tolkien de nu ştiu ce proză, de vorbe meşteşugite sau de metafore halucinante când omul a inventat o limbă, apoi o mitologie, o lume şi o istorie pentru a da substanţă acelei limbi pentru ca, în final să spună poveşti în acea lume? Ce nevoie ar avea de o proză minunată pentru a obţine efectele speciale, când cititorul poate să se oprească, să citească o inscripţie într-o limbă de mult dispărută, dar aproape înţeleasă, pentru că de fapt acea limbă nu a murit, ci a evoluat şi s-a transformat, poate să dea o piatră la o parte şi să obţină povestea unei ruine vechi de mii de ani, poate să-şi plimbe mâinile printre frunzele pădurilor şi să simtă trecerea timpului. Nu este nevoie decât de unul sau mai multe fire narative care să se desfăşoare în această lume, pentru că restul vine de la sine. Profunzimea lumii create de Tolkien ţine fără probleme locul unei proze profunde. Să vorbeşti despre contribuţia prozei la ceea ce realizează obiectul de artă Lord of the Rings asupra minţii cititorului, este la fel ca şi cum ai vorbi “despre efectele razelor de lună asupra papucilor de gumă.”

7 Comments

  1. “Chiar se gândeşte cineva la proză când citeşte Lord of the Rings? Ce nevoie are Tolkien de nu ştiu ce proză, de vorbe meşteşugite sau de metafore halucinante când omul a inventat o limbă, apoi o mitologie, o lume şi o istorie pentru a da substanţă acelei limbi pentru ca, în final să spună poveşti în acea lume?”

    Argumentele astea mi se par absurde. E normal ca atunci cand cineva face literatura (chiar asa, cu limbi si mitologii inventate) sa incerce sa o scrie cat mai bine. Profunzimea lumilor inventate nu scuza o carte scrisa prost. Dar o carte scrisa bine poate scuza multe idei banale.

    Si oricum, nu cred ca Tolkien are nevoie de discursul asta, pentru ca el chiar a scris literatura. Or avea altii.

  2. Recunosc ca in general argumentele acestea sunt absurde. Bineinteles ca Lord of the Rings este o carte cu o proza bun. Nu extraordinara, dar cu sigurant foarte buna.

    Insa eu nu am vorbit in general de cartile in care apar lumi secundare inventate. M-am referit strict la Tolkien. Dupa mine Tolkien nu a inventat nimic. A fost singurul scriitor care a creat o limba si o lume secundara. El a creat o limba inspirat din cateva reala, dar pentru ca acea limba sa poata prinde viata, sa aiba o evolutie, avea nevoie de o mitologie si o istorie a poporului care a vorbit acea limba. Asa s-a nascut Silmarillion. Asta se intampla cu 20-30 de ani inainte sa apara LOTR. Asta a fost lucrul extraordinar facut de Tolkien si motivul succesului LOTR. In LOTR nu a facut decat sa-si foloseasca talentul de povestitor exersat pe multii lui copii si a aseze o aventura in acea lume. Proza putea sa fie si functionala si LOTR avea exact acelasi succes. Lumea dintr-o carte are nevoie de metafore pentru a media intalnirea cu cititorul; scriitorul are nevoie de ele pentru ca acea lume sa se extinda si sa prinda substanta in mintea cititorului. Insa Middle-Earth nu are aceasta nevoie.

    Ceea ce am incercat eu sa spun (desi la mine in minte e mult mai clar decat ce am reusit sa scriu) esta ca, cazul Tolkien este unic in literatura si trebuie judecat ca atare.

  3. Nu mi-a placut stilul de scris in LOTR. Era greoi, pretentios, iar proza in sine era detasata, descriptiva. Dintre toate personajele, singurul la care puteai intelege emotiile si sa le traiesti impreuna cu el era Golum.
    Ok, a pornit toata povestea ca un proiect stiintific, “descoperind” incetul cu incetul lumea, cu limbajele si cu oamenii, cu genealogia lor, cu poezii si alte lucruri similare. Dar asta nu inseamna ca merita Nobel pentru literatura. Impresia mea este ca el a incercat sa prezinte o lume, nu personajele care erau mai mult sau mai putin irelevante, dar in final nu a putut sa o faca decit prin ele.
    In plus, ceea ce spui tu, ca lumea s-a schimbat si fantasticul a cistigat peste banal, este adevarat, dar parerea mea este ca daca pornesc masina timpului si il aduc pe Tolkien acum, el o sa fie dezamagit de si chiar ostil fantasy-ului modern, care ii va parea prea direct, prea evident, cu nici o morala.
    my 2¢

  4. “Chiar se gândeşte cineva la proză când citeşte Lord of the Rings? Ce nevoie are Tolkien de nu ştiu ce proză, de vorbe meşteşugite sau de metafore halucinante când omul a inventat o limbă, apoi o mitologie, o lume şi o istorie pentru a da substanţă acelei limbi pentru ca, în final să spună poveşti în acea lume?”

    Eu ma gandesc. Conteaza si lumea pe care o creeaza autorul, evident, dar o poveste scrisa prost plasata intr-o lume extraordinara… nu, multumesc. (Drept dovada, tentativa mea de a citi Silmarillion a esuat pe la jumatate, pentru ca m-am plictisit infiorator de tare.) In LOTR – scrisa bine sau mai putin bine – mi-au placut personajele, povestea, actiunea. Elfii puteau foarte bine sa vorbeasca engleza sau o limba compusa din 3 fraze inventate. Existenta sau inexistenta gramaticii quenya nu afecteaza deloc felul in care percep o carte, sunt alte lucruri mult mai importante.

  5. @Tudor
    unic in literatura este faulkner, sau james joyce sau flaubert.
    in nici un caz tolkien

  6. @genette

    vai, l-au clonat pe Tolkien si eu n-am auzit?

  7. Salutari tuturor,

    Societatea Tolkien din România îi așteaptă pe iubitorii profesorului Tolkien și ai cărților sale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu