Guy Gavriel Kay – Under Heaven

Pentru cine vrea să citească fantasy bine scris și eventual s-a și săturat de serii ca de mere pădurețe, Guy Gavriel Kay este alegerea potrivită, pentru că scrie frumos, creează personaje interesante și-ți mai și fură din când în când terenul de sub picioare. Plus că reușește să evite cinismul sângeros al unor autori moderni, fără să cadă în extrema cealaltă, a sentimentalismului blegos. O să povestesc ceva despre Under Heaven, urmând să postez altă dată despre un alt roman de-al său, Tigana, pe care îl recomand încă și mai călduros.

În Under Heaven (2010), un bărbat își petrece doi ani de zile pe un fost câmp de bătălie, îngropând, fără discriminare, morții ambelor armate, având ca singură companie stafiile lor tânguitoare. Este fiul unui renumit general și a lăsat în urmă o viață de lux, pentru a onora, prin gestul său, memoria tatălui mort.  Cele două state anterior beligerante se întrec în a-i trimite de-ale gurii și toate cele necesare, într-un nou război purtat de această dată pe terenul generozității. (În fond, povestea este inspirată dintr-un episod din istoria Imperiului chinez, așa că se operează cu conceptele orientale despre onoare și datorie).

Liniștea lui Shen Tai este însă tulburată mai întâi de vizita unui prieten, apoi de venirea unui asasin. Cine să-l fi trimis oare? Vreun adversar al familiei? Propriul său frate, ajuns un important dregător la curtea imperială? Un alt demnitar, protector al unei curtezane care a fost, odinioară, iubita lui Shen Tai? Și, pentru ca viața să i se complice și mai mult, primește din partea statului fost inamic 250 de cai de rasă, extrem de valoroși și extrem de rari, ceea ce îl aruncă în vâltoarea intrigilor de la vârful propriului său imperiu, unde tocmai se desfășoară o bătășie pentru succesiune, întâi subtilă, apoi pe față.

Ignorant într-ale protocolului imperial și deloc versat în materie de intrigi, Shen Tai decide să joace cât mai direct, să supraviețuiască întâlnirii cu potentații momentului, să-și regleze conturile cu fratele său și să-și regăsească fosta iubită. Lucrurile nu decurg deloc previzibil. Kay demonstrează cum jocul întâmplării ruinează cele mai precise calcule, dar și cum o faptă bună, un gest mărunt, făcut fără a calcula vreun beneficiu viitor, poate schimba soarta unui om. Mai este și un fir secundar, cu o tânără mireasă și cu un bărbat care era locuit de spiritul unui lup, iar acest nou fir epic este și mai sălbatic și mai misterios, deși enigma se rezolvă oarecum dezamăgitor.

Personajele sunt vii, problemele și frământările lor trec pagina și, în linii mari, soarta lor nu îi e indiferentă cititorului – sau cel puțin acestui cititor care vă povestește – iar Kay scrie extrem de bine: paginile despre câmpul de bătălie părăsit sau despre stepa prin care rătăcește omul-lup sunt foarte poetice, cele descriind încăierări sau retrageri – abandonarea capitalei imperiale de exemplu – sunt plastice și se citesc cu sufletul la gură. I-aș reproșa un singur lucru, un final expediat puțin cam în pripă, în care chiar simți cum autorul, după ce până atunci și-a luat tot timpul din lume pentru a spune povestea, se grăbește dintr-odată și, ca urmare, evoluția relațiilor dintre personaje este cam bruscă. Dar hai, treacă de la mine!

Ca fapt divers, Kay este canadian și când era tânăr l-a asistat pe Cristopher Tolkien în munca de editare a textelor nepublicate ale lui JRR Tolkien, de la care recunoaște că a învățat multe, fie și pe această cale indirectă.

14 Comments

  1. intr-adevar, un roman atragator fie si numai prin simplul fapt ca se desfasoara intr-un taram diferit de “vedetele” momentului, intr-o lume in care onoarea are valoare cu adevarat, un loc in care firescul se imbina cu paranormalul.
    e adevarat, si eu am fost putin dezamagit de finalizarea povestii omului-lup, iar desfasurarea actiunii principale se precipita prea mult in ultimele zeci de pagini, chiar daca simt ca cel putin acest fir a ajuns la un deznodamant “potrivit”. nu un deznodamant de “e bine” sau “e rau”, ci unul de “nu se putea altfel”.
    Kay reuseste sa descrie foarte bine atmosfera imperiului, personajele sunt creionate din mai multe puncte de vedere, si, chiar daca pe ici pe colo se putea putin mai bine, per total “Under Heaven” este o lectura de recomandat in pauzele seriilor.

  2. Da, aia a fost mișto cu deznodământul, că a ieșit din tiparul previzibil, adică n-a fost: se va întâmpla aia și va fi bine sau nu se va întâmpla și va fi rău, ci a fost: s-a întâmplat cu totul altceva și a fost ok așa. Ăsta a fost primul Kay pe care l-am citit și a fost o bună introducere în temă.
    I-al mai reproșa poate un ușor exces de cliffhangere, dar asta pare să fie o boală a romanelor moderne, fie ele SF sau fantasy.

  3. Musai sa citesti si The Sarantine Mosaic (Sailing to Sarantium si Lord of Emperors). Elementul fantasy e aproape inexistent in ele, dar reconstituirea istorica a lumii bizantine e superba. Kay e unul dintre preferatii mei.

  4. O să citesc tot ce găsesc de Kay sau cel puțin așa intenționez în momentul ăsta.

  5. Pingback: Zepeline | Galileo Online

  6. Si eu la fel. Am citit deja doua: Under Heaven si Ysabel, urmeaza Tigana. Deja sunteti doua persoane care spuneti ca Tigana e cea mai buna carte a lui.

  7. eu oscilez intre Tigana si Sarantine Mosaic.

  8. Ysabel cum e?
    ma gandeam sa fie urmatoarea carte a lui Kay pe care sa o citesc…
    Sarantine Mosaic sigur e pe lista de citit, dar parca nu m-as apuca inca de ele…

  9. Eu înțelesesem că Ysabel ar fi în legătură cu Fionawar… și de aia ezit să mă apuc de ea.

  10. @d.orin
    Am scris o recenzie aici:
    http://revista-galileo.ro/un-povestitor-aproape-desavir%C8%99it.html

    @dreamingjewel
    Intr-adevar, in Ysabel apar doua personaje din The Fionavar Tapestry – eu am descoperit asta dupa ce am citit-o, insa am aflat totodata ca e singura legatura cu seria respectiva. Asa ca Ysabel poa’ fi citita separat, fara nicio grija.

  11. sper sa reincep si eu sa citesc si poate o sa ajunga si GGK pe masa de lectura.

    @dreamingjewel
    mai multe despre GGK si poate te mai lamuresti aici:
    http://thewertzone.blogspot.com/2010/04/where-to-start-guy-gavriel-kay.html

  12. acum citesc YSABEL si am vrut sa vad ce e la voi pe site despre autor, se pare ca tre sa le iau pe toate amu…

  13. @whiteadi
    Așa suntem noi, ducem omul în ispită…
    Eu insist pentru Tigana mai ales. Dacă mă gândesc bine, poate ar fi cazul să-i pun și o recenzie.

  14. 😉

    Tigana next then

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu