Joe Abercrombie – The First Law Trilogy

*

*The Blade Itself (Mai 2006) – nominalizata la 2008 Campbell Award
**Before They Are Hanged (Martie 2007)
***Last Argument of Kings (Martie 2008)

Am tot spus ca Abercrombie nu m-a prins cu singurul lui text scurt de pina acum, ales de  toata lumea pentru antologii, dar in ceea ce-i priveste romanele, impresia se schimba cu 90 de grade. Bine, sa ne intelegem, nu vorbim chiar de un urmas al lui George R.R. Martin,  pentru ca nu are inca  capacitatea de a creiona personaje si intamplari cu aceeasi profunzime, dar oricum ramane un concurent in continua crestere, ce se vede ca-si ia munca in serios. Tocmai pentru ca mi-a placut asa de mult prima sa carte, The Blade Itself, nu m-am putut dezlipi si de celelalte doua, Before They Are Hanged si The Last Argument of Kings si nu m-am lasat pana nu le-am devorat pe toate.

Daca Martin a dat mai recent in patima descrierilor felurilor de mincare si a nevoilor omenesti, dupa cum au observat colegii mai jos, e bine sa stiti ca la Abercrombie nu o sa intalniti asa ceva. In romanele sale totul se rezuma la personaje si actiunile lor, la intamplarile prin care trec, si mai putin se pune accentul asupra constructie unei lumi detaliate si in amanunt, asupra sistemelor de magii sau sa se descrie  diferite zeitati alaturi de ritualurile aferente fiecaruia. Exista cate ceva din fiecare, insa doar conturat sumar,  pentru a se realiza o mai buna imagine de ansamblu pentru cititor si a mai adauga un pic de sare si piper actiunii.

Da, chiar daca sunt trei volume pentru acelasi fir epic, nu prea poti vorbi de intinderi nejustificate de text, astfel incat la  final sa ai ditamai informatiile care sa nu te ajute la nimic, desi, daca e sa fim realisti, mai contribuie si acestea la cresterea gradului de credibilitate al unui volum. Romanele sale abunda de actiune stropita cu singe din plin (aici chiar nu face deloc rabat), rasturnari de situatii si intrigi construite dupa tipare clasice, si deasupra tuturor sta un umor negru imposibil de descris in cuvinte. In ceea ce priveste personajele exista cateva foarte bine puse in scena si a caror evolutie este suficient de credibila incat sa convinga si cel mai carcotas cititor (situatie experimentata pe pielea mea). Insa  nu va asteptati la cavaleri in armuri stralucitoare sau printese ce trebuie salvate negresit, pentru ca nu prea e cazul aici. Majoritatea personajelor au o moralitate indoielnica si nu se dau in laturi de la prea multe pentru a-si atinge scopul sau pentru a-si duce razbunarea pina la capat. Daca George R.R. Martin este de inegalat la constructie seriei A Song of Ice and Fire (cel putin ca si intreg) unde avem parte de o abundenta de personaje care mai de care mai atractive,  la Abercrombie a fost de ajuns si doar unul ca sa ma convinga sa stau nedezlipit de volume si sa savurez cu nesat orice noua rasturnare de situatie. De remarcat ca seria urmareste destinul a mai multor indivizi, nu se concentreaza asupra unuia singur, si tinand cont ca apartin unor medii si natii cu mentalitati si moduri de a vedea lucrurile diametral opuse, se poate trage concluzia ca avem parte de o diversitate bine venita.

Astfel avem vrajitorul capabil sa rapuna adversarii cu o singura incruntare, barbarul posedat de un demon singeros, ofiterul dandy si aranjat la patru ace, crescut doar in puf, fara a cunoaste cu adevarat greutatile vietii si infumurat pina la cer, ucenicul de mag, expert mai mult in pergamente si istorie decat in lupta propriu-zisa, eroina salbatica, cu radacini demonice ancestrale de aceasta data, insetata si ea de razbunare si incarcata la maxim cu ura fata de poporul asupritor, sau, nu in ultimul rand, expertul in gasirea oricarei locatii, membru in Ghilda Navigatorilor. Acestia sunt pusi la un loc intr-o calatorie pentru salvarea lumii, acum fiind momentul ca abilitatile fiecaruia sa intre in joc si sa influenteze pozitiv desfasurarea actiunii.

Despre Inchizitorul sef, Glokta, un fost militar de cariera, spadasin exceptional cu nenumarate dueluri castigate, luat prizonier datorita incapatinarii sale si frint prin tortura, bucata cu bucata, se poate spune ca este unul dintre personajele cum rar se gasesc. Si ca drama, sau ma rog, ironia sortie sa fie completa, acesta a si ajuns in slujba unei institutii similare cu cea care i-a facut rau… pentru ca cine sa stie cel mai bine despre durere, despre cum s-o provoci si sa o mentii in viata, la un nivel suportabil, dar traumatizant fara nicio indoiala, decat cineva care a cunoscut in amanunt toate aceste detalii? Glokta nu este neaparat un personaj cu intentii necurate, necumpatat si nestapanit in a varsa singe nevinovat, ci dimpotriva. Despre Inspectorul nostru tortionar se poate spune ca este mai degraba un supravietuitor, ce navigheaza cu pricepere si mult noroc prin greutatile si provocarile muncii de zi cu zi. Si trebuie sa tinem cont si ca mutilarea intr-o proportie covarsitoare si constientizarea propriei fragilitati l-au facut pe Glokta sa traiasca mereu cu impresia ca urmatorul sau pas va fi si ultimul. Poate cititorul este atras tocmai de aceasta seninatate afisata in fata situatiilor limita, sau de intelegerea faptului ca moartea nu este decat un pas inainte in evolutia normala a fiintei umane, mult mai usor si mai putin dureros decat toata suferinta de pina atunci.

Este o serie pe care am citit-o foarte rapid si nu stiu daca e cineva care poate lasa vreuna din carti din mina. Din fericire pentru cititor, volumele nu duc deloc lipsa de situatii limita, miza crescand de la o pagina la alta, de la un roman la celalalt. Chiar daca dupa volumul doi ramai cu impresia ca se putea si mai bine, esti suficient de satisfacut cat sa continui si cu urmatorul. Nu e un fantasy inovator sau nemaintalnit si nici nu are dimensiunile Martinice, nu are un fir epic presarat de inovatii stilistice sau chestii prea sofisticate, insa restul intregului il transforma pe Abercrombie intr-un scriitor cu un viitor promitator in fata.

If you’re fond of bloodless, turgid fantasy with characters as thin as newspaper and as boring as plaster saints, Joe Abercrombie is really going to ruin your day. A long career for this guy would be a gift to our genre.

Scott Lynch, author of The Lies of Locke Lamora

 

Before They Are Hanged grabs you and drags you along. — SFF SITE

 

In my opinion, Joe Abercrombie possesses all the qualities that made David Eddings such a powerhouse during the 80s and 90s. Before They Are Hanged is a satisfying sequel which should establish Joe Abercrombie as one of the bright new voices of the genre.

FANTASY HOT LIST

 

Abercrombie is headed for superstar status.

JEFF VANDERMEER

7 Comments

  1. Now kiss and make up 😀

  2. @Schizoid

    da, ai avut dreptate…am mai dat un search mai devreme si am recitit comentariile…

    am fost un pic in “aer” la momentul respectiv…

    acum e in plan sa citesc si Best Served Cold (cat mai repede) ca si ea suna bine de tot 😀

    @Assassin

    I just did… 😛

  3. eu sint unul care a lasat cartea din mina dupa vol.1 (editia romaneasca), pentru a citi un alt roman pe care il incepusem in paralel, un roman cu care va debuta un autor roman si care mi s-a parut mult mai imbietor. dar poate eram eu intr-o dispozitie mai proasta sau poate eram prea entuziasmat de romanul debutantului…
    intrebare: nu s-ar putea sa aveti si un redactor/corector? n-ar fi rau…

  4. n-ar fi…pina acum nu s-a intamplat sa apara cineva si sa zica, hai ca va ajut eu la corectura articolelor, si noi sa-l refuzam. cind ni s-au oferit oportunitati le-am acceptat fara alte comentarii, vezi cazul header-ului care e facut din propria initiativa a unui cititor (caruia ii mai multumim inca odata).

    pina la urma greseli gramaticale si de ortografie gasim si in carti la kilogram si acolo lumea da bani ca sa se “bucure” de ele…

    facem si noi cat putem, sau cel putin eu…pentru ca stiu ca majoritatea erorilor sunt la mine…scuze nu e cazul sa mai enunt ca sunt destule.

    e normal sa sara in ochi pe formatul blogului, adica in scris, insa atat timp cat nu avem vreo aura oficiala sau alte pretentii, nu vad pentru ce atata stres.

  5. mutumesc pentru raspuns, ma bucur ca ai inteles exact despre ce e vorba. da-i inainte, ca e bine si-asa.

  6. Pingback: Martin, Abercrombie, Willis, Rice, Agopian

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu