George R.R. Martin – A Dance with Dragons

Mi-am imaginat multe despre cartea asta, inclusiv că o să fiu dezamăgită de anumite soluţii alese de autor sau că, din când în când, o să bată pasul pe loc, la fel ca precedenta, “A Feast for Crows”. Nu mi-aş fi imaginat însă că o să mă plictisesc în halul ăsta. Problema e că, după şase ani de aşteptare (mă rog, în cazul meu, trei) şi după 1000 de pagini de text, acţiunea nu progresează foarte mult faţă de AFFC şi nici nu aflăm cine ştie câte lucruri noi despre personaje.

Tot ce se petrece cu adevărat important poate fi însumat cam în 100-200 de pagini, ceea ce ne lasă cu vreo 800-900 de pagini de atmosferă – că de character building nici vorbă aici – iar această atmosferă este mohorâtă, sufocantă şi amorţită. Se simte că Martin a scris cartea mai mult împins de la spate decât de dragul de a spune povestea şi că, în bună parte din text, se bazează pe faptul că el e Martin, rezultatul fiind un soi de autopastişă. Focul a dispărut, iar ritmul impecabil din primele trei volume ale seriei nu se mai simte.

Cartea se cheamă “A Dance with Dragons” dar dragonii abia de apar. Nu ştim mai nimic în plus despre Ceilalţi, care nici măcar nu îşi fac apariţia. Sunt introduse noi şi noi personaje secundare, dar ele sunt puţin relevante – unul dintre ele apare şi moare fără să ne fi trezit vreo simpatie, făcând inutilă o intrigă promiţătoare anunţată în Feast… În plus, Martin acordă prea mult spaţiu unor personaje minore fără să le dea ocazia să devină majore. Ne sunt prezentate cu prea mult lux de amănunte locuri, peisaje şi obiceiuri care nu joacă un rol important în povestire. Sunt capitole care nu duc personajul nici cu jumătate de pas mai departe faţă de capitolul precedent. În schimb, Martin ne înfăţişează obsesiv personajele mâncând şi ne precizează de atâtea ori cum unul sau altul urinează – cu variaţiunea se trezeşte şi urinează – încât încep să mă întreb dacă autorul nu o fi având probleme cu prostata.

Relaţiile interumane par straniu de impersonale. Dacă în romanele anterioare existau iubire, ură, obsesie, dor, o întreagă gamă de sentimente care puneau personajele în mişcare şi care treceau pagina, transmiţându-se şi cititorului, aici acestea sunt prea puţin exprimate şi, atunci când sunt exprimate, destul de neconvingător.

E drept, doi jucători importanţi sunt eliminaţi, iar un altul se află, la final, într-o situaţie incertă, dar toate astea se petrec în ultimele 100 de pagini ale cărţii. Mai mult, despre moartea unuia dintre aceştia aflăm, de fapt, dintr-o scrisoare, iar altul e asasinat în epilogul romanului. De asemenea, un jucător major apare din pălărie şi ar putea să schimbe cu totul situaţia, dar Martin putea găsi felurite rezolvări doar cu personajele deja existente, fără să-l mai adauge şi pe ăsta. Nu de alta, dar personaje avem prea destule, de acţiune ducem noi lipsă.

Sunt, e adevărat, câteva întorsături de situaţie surprinzătoare, câteva momente în care chiar dai paginile cu sufletul la gură, plus o scenă absolut superbă în care un vas navighează printre ruinele unul oraş acoperit de ape şi încă una sau două de natură să te facă să-ţi redefineşti conceptul de “umilinţă” (să vă zic că am ajuns să-mi fie milă de Cersei?). Pentru mine, însă, cam puţin.

DAR CE SE-NTÂMPLĂ, TOTUŞI?

Să zic vreo câteva şi despre subiect, fără să spoileresc prea mult. Acţiunea cărţii se desfăşoară la început în paralel cu cea din romanul precedent, apoi, de la un moment dat, cele două fire se împletesc şi avansează împreună. Accentul principal cade pe Tyrion, Jon şi Daenerys. Tyrion, fugar după ce şi-a asasinat tatăl, o apucă pe o rută menită să-l ducă, în cele din urmă, către Daenerys. De fapt, o mulţime de drumuri duc către Daenerys, pentru că vestea despre dragonii ei a început să se răspândească, aşa încât către ea pornesc, din toate colţurile lumii, o mulţime de aliaţi şi peţitori.

Aceasta din urmă se trezeşte  încurcată în iţele guvernării Mereenului, descoperind că nu e simplu să aplici dreptatea şi să schimbi lucruri înrădăcinate şi că unii sclavi îşi regretă lanţurile. Tema domnitorului incapabil să schimbe o situaţie împotriva căreia a luptat până să preia puterea nu e rea, dar am văzut-o mai bine tratată în Acacia lui David Anthony Durham. Pe tot parcursul cărţii, Mama Dragonilor nu face un singur pas în direcţia Westeros, ba chiar este pe punctul de a se lăsa încurcată într-o căsătorie de convenienţă numai pentru a pacifica Mereen, ceea ce este contraproductiv pentru scopurile ei. Sigur, Daenerys este doar o adolescentă, n-ar trebui să uităm asta, dar e cam dezamăgitoare uşurinţa cu care se lasă deturnată de la scopurile ei o fiinţă ce şi-a creat o armată pornind de la nimic şi care a luat lumea cu asalt – de fapt nu atât dezamăgitoare, cât aproape “out of character”.

Jon învaţă cum stau lucrurile cu exercitarea puterii şi se luptă să pregătească Zidul de invazie, în timp ce vrăjitoarea roşie, Melissandre, îi tot dă târcoale prietenoase. Iniţial partea asta este interesantă, până eşuează la rândul ei în prea multă intrigărie şi vorbărie. Asta fiind o altă problemă a cărţii, că oamenii vorbesc, vorbesc, vorbesc la nesfârşit.

În afară de asta mai aflăm câteva lucruri noi despre Arya, Bran, Jaime, Cersei, Asha, Arianne, Ser Davos. În cazul lui Bran şi al lui Cersei chiar lucruri relevante. În rest, mai puţin. Sau prea puţin.

O cititoare de pe Amazon rezuma în mod foarte plastic situaţia:

“I pre-ordered this when it was announced as a second half.
Since then I’ve gotten married. I’ve been deployed twice. I’ve moved across the Atlantic and back, twice. My eldest left high school, the youngest went to prom. And host of other minor things.
Somehow I expected a more from this book given the amount I’ve done in same time.”

În antologia sa de povestiri „Dream Songs”, Martin recunoaşte că este bun să înceapă lucrurile, dar cumva nu ajunge să le termine. (Proiecta, de exemplu, o serie de povestiri cu creaturile exotice din magazinul Jala&Woo, acela care a furnizat şi „regii” din “Regii nisipurilor”, numai că, nici el nu ştie cum, nu a ajuns s-o mai scrie. Şi nu e singurul caz). Asta mă face să-mi fac griji serioase pentru viitorul seriei, iar romanul de faţă nu-i de natură să-mi dea speranţe.

Şi ca să rezum într-o frază ceea ce tocmai am povestit în câteva mii de semne, “A Dance with Dragons” nu-i o carte proastă, este însă una fără zvâc.

117 Comments

  1. Am impresia ca cartea asta are cel mai putin nevoie de review-uri..va fi citita de noi toti indiferent de cate review-uri pozitive sau negative vom lectura 🙂

  2. Evident. Păi n-ai cum să n-o citeşti. Chiar dacă mi-ar fi zis cineva, înainte să mă apuc de ea, că o să fie aşa cum e, tot aş fi citit-o.
    Şi oricum eu nu fac decât foarte rar recomandări de lectură, mă rezum doar la a-mi spune impresiile despre ceea ce am citit.

  3. Vezi, eu s-ar putea sa n-o citesc – de la un punct incolo Martin m-a cam pierdut, mi s-a parut ca in ciuda stilului superb, a personajelor misto si a intrigii incepute promitator, pur si simplu nu se mai intampla nimic in carte (a ajuns aproape o soap opera). Volumul IV a fost de-a dreptul cumplit, iar schimbarea lui Jaime a fost ceva comparabil cu sezonul ala din Dosarele X in care era Mulder sceptic si Scully credula. Adica ideea e asa, habar n-am ce sa mai scriu, hai sa fac aici invers decat pana acum. Lipsa actiunii mi s-a parut cu atat mai evidenta in serialul HBO – unde nemaifiind atmosfera geniala a cartii, iar actorii fiind cam pe langa in opinia mea, cu mici exceptii, am observat ca nu se mai intampla nimic inca de la episodul II si am incetat sa mai urmaresc. Plus ca in arcul de povestire cu Daenerys singurul lucru interesant era Jorah Mormont, asa ca oricum nu ma tenta prea mult actiunea din Dance. Ma rog, poate o sa o citesc cand n-oi avea ce citi – dar nu inainte. Il astept insa pe Stackpole, care nu m-a dezamagit pana acum nici o clipa (cu Martin am avut dubii mai de pe la inceput, la cateva chestii, de exemplu Eddard Stark care e clar Leto Atreides). Bebe avea dreptate cu o chestie, desi cand citeam volumul II l-am contrazis – SF-urile lui Martin sunt mult mai tari, pana la urma. Pacat – din anumite puncte de vedere, seria asta era exact ce cautam in domeniul dark fantasy.

  4. A, mie faza cu Jaime mi-a plăcut pentru că punea cititorul într-o situaţie incomodă. Adică ajungi să înţelegi unele dintre chestiile care l-au modelat aşa cum este, dar, pe de altă parte, nici nu poţi să-l placi – pân la urmă e insul care a aruncat un copil dintr-un turn.
    N-am văzut serialul HBO, dar cum naiba ar putea să lipsească acţiunea din el când e făcut după primul roman din serie, care are acţiune?
    Stackpole? Pe bune că nu m-a prins, mi se pare banal, mai puţin ideea lui cu magia.

  5. @dreamingjewel
    Adevarat, serialul respecta cartea, da poate tocmai asta e problema – gandeste-te ca primul episod se termina cu aruncarea lui Bran de la fereastra…. Am innebunit de plictiseala, pt ca nu s-a intamplat absolut nimic pana in acel moment. Iar atmosfera e cenusie, fada, muzica la fel, si actorii destul de stersi si de nepotriviti – cel putin asa ii vad eu. Discutiile sunt interminabile. Si tine cont ca imi place Sean Bean – da aici arata ca un batran decrepit, ca si regele de altfel, in timp ce in carte imi aratau a doi seniori puternici, regele scaldat in lux chiar, iar Eddard imbracat in blanuri, dar ca un artistocrat nu ca un sef de trib. In film arata cum mi-i imaginam pe aia de la zid. Cat e urata cu spume, in carte era frumoasa… etc. Ma rog, altora le-a placut. Fiecare cu ale lui. Cu Jaime ti-am zis parerea mea – daca citesti primele carti, e negativul perfect, daca o citesti pe asta, nu e nimic rau in el, mai mult o fatada nesuferita, dar e un om f ok dedesubt. Nu tine, zic eu, dar din nou, fiecare cu a lui. Stackpole pe mine m-a dat gata. E sans reproche as putea spune. Si din nou, de gustibus:)…

  6. Ca serialul sa fi fost bun de tot, eu as fi facut un pilot de 2 ore terminat cu moartea lui Eddard. Aia ar fi fost actiune.

  7. Păi poate te-a plictisit şi unde ştiai ce o să se întâmple, deşi nu pricep ce au făcut cu primul episod de s-a terminat cu Bran, păi aia e foarte la început!!!
    Eu nu vreau negativul perfect, tocmai aia îmi place la Martin, că nu ai nici negativul perfect, nici pozitivul perfect, sunt oameni pur şi simplu, unii mai ticăloşi, alţii mai oneşti, unii pur şi simplu modelaţi de împrejurări, dar cu posibilităţi şi pentru bine şi pentru rău, şi cu calităţi, şi cu defecte. Mă rog, cu unele excepţii.
    Aşa, de Jorah Mormont ziceai? Păi cine-a zic c-a plecat de tot?

  8. Exact, aia cu Bran e f la inceput, asa e si serialul. Nu m-am plictisit ca stiam ce o sa se intample, eu ma uit la zeci de ecranizari dupa aceeasi carte fara probleme, ci pt ca nu se intampla nimic, decat vorbeau intre ei. Si in episodul 2 la fel. Dupa aia am cedat. Poate o fi mai bine mai incolo, nu stiu, eu n-am mai putut. Da, stiu ce zici, cu personaje cu multe fatete, si mie imi place, dar nu imi place sa le schimbe – adica daca de la inceput mai facea si Jaime macar cate ceva bun, sa dea de inteles ca are si o latura buna, era ok. Cum era Krycek in dosarele X, eu eram fanul lui – avea momente cand era f bun si cand era f rau. Ma bucur daca mai e Jorah. Mai imi placea Robb, da ala cred ca e mort de-a binelea. Sansa apare? ca era simpatica. (Bran si Arya ma plictisesc cumplit, iar pe Jon nu il plac, dar imi place actiunea de la Zid deci partea lui de poveste e f misto – in schimb ma enerveaza Samwell ala, de fapt Sam din Stapanul inelelor ca si asta e identic). Imi plac multe personaje secundare in schimb – Jaqen H’ghar, Dondarion, Davos, Roose Bolton si bastardul lui, Bronn, imi placea Oberyon vipera, Muntele etc. De aia zic, Martin a fost f aproape de a realiza o minunatie – din pacate a luat-o pe ulei undeva pe drum.

  9. Pingback: Ploaie de vară (1)

  10. Daca i-as reprosa ceva lui Martin la primele trei carti e ca, uneori, devine obositor. Nu stiu altii cum sunt, dar pe mine m-a sacait la un moment dat abundenta de personaje secundare, case cu blazoanele, armurile si povestile din trecutul lor. Eu mi-am cumparat cartile recent si macar experienta lecturii e neintrerupta, dar sa le citesti la cativa ani una dupa alta…

  11. mdap. eu o sa prefer sa astept sa citesc varianta tradusa (in principiu pentru ca as vrea sa le recitesc pe celelalte, sa-mi aduc aminte povestea – bine, macar volumul 4), desi Nemira cam lasa de inteles ca o sa scoata doar varianta hardback a carei coperta imi devine mai inatractiva pe masura ce trece timpul.
    Probabil ca vor aparea multe recenzii pro si contra, dar de citit o sa o citesc pentru ca ma intereseaza povestea.
    Intr-adevar, stilul lui Martin poate deveni foarte frustrant, iar volumul 4 a aratat asta destul de mult.
    Serialul l-am vazut in intregime, desi am fost si eu sceptic dupa primele 2 episoade in care, asa cum spune si Oliviu, nu se intampla (mai) nimic. Ca o contramasura, probabil ultimele 2 episoade s-au derulat mult mai bine si au lasat sentimentul pe care l-am avut si la citirea cartii, I want more. (restul episoadelor au fost cat de cat liniare, personajele au vorbit mult, bataliile Lannisterilor cu Starkii au lipsit total).
    Mai multe impresii despre acest atat de mult-asteptat volum 5 probabil voi avea dupa ce il voi citi…

  12. @ oliviu
    Sansa nu apare aici. De bastradul lui Bolton, în schimb, o să te saturi, deşi pe mine nu mă pasionează personajul, mi se pare unidimensional.
    Robb îmi plăcea şi mie, dar mă tem că e în mod definitiv şi categoric mort.
    Cât despre Jaime, ţine cont că şi-a pierdut o mână şi, odată cu ea, capacitatea de a folosi o spadă, care capacitate îl făcea, în mare parte, să fie cine şi ce era. Dacă nici asta nu e de natură să schimbe un om…

    @ Ştefana
    Păi dacă la primele trei cărţi ţi se pare că sunt multe personaje secundare, să vezi ce-o să fie mai departe! Mă mir cum de nu le încucă Martin…

    @ d.orin
    Mda, şi mie mi se par îngrozitoare coperţile seriei hardcover de la Nemira, zici că-s cărţi de basme pentru copii. Şi mi se pare urâtă faza cu scosul în format hardcover speculând nerăbdarea cititorilor.
    De citit fireşte că trebuie s-o citeşti, şi eu am de gând să citesc seria în continuare – cu condiţia ca Martin să o scrie, fireşte – dar asta nu înseamnă că trebuie să îmi pun spiritul critic în cui.

  13. ma rog, probabil o sa o citesc totusi, cand va aparea in romana, macar de curiozitate… si mai vorbim atunci:). cat despre schimbatul oamenilor, eu pur si simplu nu cred in asta, cred ca pierderea unei maini (sau a orice) nu poate decat sa te faca sa fii si mai tare cine esti. si iar vine paralela cu Krycek, care, coincidenta, si-a pierdut desigur o mana. Ceea ce l-a facut mai atent si mai nervos, dar atat:)Admit desigur ca pot gresi, da pana una-alta asa vad lucrurile. in fine, dupa ce citesc, ma mai gandesc:)

  14. Nu am citit recenzia, pentru ca abia sunt la inceputul cartii si nu vreau sa-mi stric vreo surpriza. Vreau doar sa spun ca serialul imi place (sunt la episodul 5) si nu mi se pare deloc plictisitor, cu foarte mici exceptii actorii mi se par bine alesi, iar Dance with Dragons pana acum mi s-a parut foarte misto.

    In rest, complet de acord cu Stefana… eu chiar am uitat cine-s anumite personaje principale, gen Davos – acum are capitole din punctul lui de vedere, iar eu uitasem complet de existenta lui… (Si nu ma intereseaza nici cat negru sub unghie descrierea detaliata a armurii fiecarui nenorocit de cavaler! Probabil Martin are un asistent care face liste si listute cu fiecare personaj, genealogie, blazon, armura si asa mai departe… eu, una, nici macar n-am incercat sa tin minte asa ceva, cu atat mai mult cu cat apar mai multe personaje cu acelasi nume. Stiu ca asa se intampla si in realitate, dar eu am cedat nervos.)

  15. @Jen
    Vezi, fiecare cu punctul lui de vedere – pt mine exact descrierea blazoanelor si armurilor, precum si multitudinea de personaje secundare au facut genialitatea cartii, lumea descrisa a devenit reala si variata, permitandu-mi sa o inteleg si sa imi aleg preferatii. Davos mi-a placut la nebunie. Si Theon Greyjoy, la fel. Descrierile bazoanelor mi-au amintit de Walter Scott, si m-au bucurat, si m-au ajutat sa inteleg atat personalitatea purtatorilor, cat si mentalitatile lumii lui Martin. In fine, ce m-ar interesa pe mine f mult sa aflu, da nu cred ca o sa aflu prea curand, e daca Melisandre e mesagera unui Dumnezeu crestin vazut in sens negativ de catre autor, a Diavolului, sau pur si simplu nu are legatura cu dogma crestina. Daca ar fi ultima varianta, as fi destul de dezamagit, tot farmecul ei, pt mine, e introducerea unei variante a crestinismului (fie ea rea sau buna) in lumea pagana de acolo.

  16. A, si de fapt ar fi interesant ca Melisandre sa fie pozitiva pana la urma, si sa foloseasca acele mijloace pt ca doar acelea ar putea avea rezultat intr-o lume ca cea zugravita de Martin.

  17. Probabil de-aia are atatia fani… fiecare gaseste ceva care sa-i placa. (Si pe Theon a trebuit sa-l caut pe wikipedia cand am inceput volumul asta…)

  18. @Jen
    hi:), da, fara indoiala, cand oferi 100 de lucruri diferite, e greu sa nu gasesti pe cineva caruia sa ii placa cateva chestii din alea 100…si eu unul apreciez asta, nu imi plac autorii care imi baga pe gat 3 personaje si imi zic astea sunt, tre sa iti placa, altele n-am….

  19. referitor la multitudinea descrierilor (fie ele de personaje, armuri sau copaci) sunt si eu de aceeasi parere cu Oliviu, astea sunt o caracteristica a lui Martin, si ajuta la a-l face unic. acum, ca personajele seamana cu altele din alte carti (Sam suna al naibii de mult ca Sam al lui Tolkien) mi se pare mai degraba o consecinta a faptului ca alte personaje au “aparut” primele. Cu cine l-as mai fi asemuit pe Sam daca Tolkien nu si-ar fi scris capodopera? E drept, daca asta nu s-ar fi intamplat, poate ca nici ASOIAF nu ar fi aparut.

    Referitor la personaje, Martin admitea pe undeva pe blogul lui ca are cativa “asistenti” (a se citi fani ai seriei) care stiu mult mai bine decat el actiunea romanelor de pana acum si pe care ii consulta atunci cand mai scrie un capitol (nu cumva sa foloseasca personaje deja moarte sau personaje care in acel timp erau in cu totul alta parte).

    Serialul mi s-a parut ok, overall, cu mici exceptii, si, pe cat de nepotriviti mi s-au parut unii actori la inceput, pe atat am realizat spre final ca sunt totusi cei mai potriviti alesi. Viserys mi sa parut la inceput un fatalau, dar asta si era. Pe Cat mi-o imaginam mai… feminina, dar e totusi doamna Winterfell-ului. Jon inca mi se pare putin cam mototol, dar cred ca se va descurca mai bine in continuare. Cersei si Jaime mi se par cei mai potriviti alesi, ca si Tyrion de altfel. Sansa si Joffrey sunt enervanti (actorii, ma refer), dar asa sunt si in carte.

    Ok, gata ca ma lungesc si as putea vorbi mult si bine de ASOIAF…

  20. @d.orin
    da, unele asemanari de personaje pot fi coincidente, iar altele sunt normale – de ex, pun pariu ca Jorah Mormont/Daenerys sunt inspirati de Bothwell/Mary Stewart, dar o astel de transpunere istorica e ok ca procedeu artistic, ca si personajele-omagiu, care fac referiri la alte personaje din opere celebre prin anumite trasaturi. Totusi, cred ca la Samwell si Eddard s-a exagerat, preluandu-se efectiv intregul personaj anterior, nu doar anumite caracteristici (Sam, Leto). Am intalnit in istoria mea de cititor un singur alt caz de genul asta – Pham Nuwen/Duncan Idaho. O fi ok, nu stiu, pe mine ma deranjeaza:)
    ai dreptate cu serialul, eu nu am negat ca e bine realizat, ci mi s-a parut doar ca ii lipseste exact acea sclipire pe care cartea o are, acel ceva care sa faca chiar si scenele monotone usor de parcurs, asa ca pasaje din carte citite cu drag pe ecran m-au plictisit. Cu personajele, mie pur si simplu nu mi-au sunat asa. Viserys e bine ales, fatalau si enervant, dar cred ca putea sa aiba si ceva interesant, in film e doar banal. La fel Joffrey – care totusi in carte era frumos, in film n-as zice. Sansa in carte era foarte frumoasa, si mie imi placea la nebunie, nu mi s-a parut enervanta nici o secunda, dimpotriva, as zice ca e singurul personaj principal credibil (ceilalti copii nu se comporta deloc ca niste copii, si ma refer la copii de seniori medievali, pe care ii personifica), alaturi de Robb. Cersei si Jaime da, sunt potrivit alesi, si Robb la fel, probabil si Tyrion dar eu cum am urat personajul tot timpul, nu pot sa il suport nici in film. si da, putem vorbi mult si bine,avand cu totii mii de pareri, ceea ce demonstreaza totusi un lucru – si anume ca Martin e un scriitor adevarat, chiar daca dupa parerea mea a dat-o in bara de la un punct incolo, totusi a reusit ceva ce putini scriitori contemporani reusesc, si anume sa suscite discutii, controverse, ura si iubire pt personaje etc…. iar stilul lui descriptiv pt mine ramane superb si principalul motiv pt care mi-a placut cartea:)

  21. tot referitor la preluarea de personaje – L din Death Note e clar Sherlock Holmes, dar creatorul i-a adaugat pe langa caracteristicile clasice suficiente trasaturi originale pt a face din el un omagiu, cum spuneam, si nu o copie. cred ca putea face si Martin treaba asta, schimband cate ceva in infatisare, destin, familie, actiuni, moarte etc. De exemplu, putea sa il descrie pe Eddard ca pe Robert Baratheon, si sa mai schimbe si din celelale asemanari mai ales ale actiunilor sale (ca si Leto, e atras intr-o capcana de care stie ca e o capcana, are un tradator si banuieste ca are da nu banuieste pe cine trebuie, este prins ca si leto, este apoi ucis cam ca si leto, are o Lady Jessica si un fiu care are un anume destin, chiar putea sa mai schimbe cate ceva pe ici pe acolo, de ex putea sa moara pe campul de lupta si putea sa aiba o relatie proasta cu Cat sau cine stie ce, oricum, se puteau schimba una alta. La fel la Sam. A dovedit cu atatea personaje ca poate fi profund si original, putea dovedi si cu astea doua, daca facea un efort suplimentar nu foarte mare).

  22. Dezamagire toatala… am ajuns sa adorm cu cartea in mana.
    Titlul trebuie schimbat in “Volumul II, al cartii anterioare, terminat datorita unor obligatii contractuale si lasat in coada stufoasa de veverita”

  23. oliviu craznic :
    […] A dovedit cu atatea personaje ca poate fi profund si original, putea dovedi si cu astea doua […]

    acum ca mentionezi asta, parca imi pare si mie sa fie unul din putinele aspecte care ma necajesc la Martin 😀 De cand a aparut Sam in carte nu am putut decat sa mi-l imaginez pe cel din LOTR… All in all, cartile sunt remarcabile si, asa cum e si cu reclamele, iti plac, nu-ti plac, iti raman in minte…

  24. @d.orin
    foarte adevarat:). e, cred ca tre sa il luam asa cum e, si sa ne bucuram de ceea ce ne ofera bun si gata.

  25. @dj – Mda, vad ca nici pe tine nu te-a incantat. Poate ca-si va mai reveni in urmatoarele.

    Dar vad in schimb ca ai ajuns la vorba mea, cu Cersei 🙂 Sunt curioasa ce va face in continuare cu ea.

  26. @Adina- Sunt sigur ca Cersei va avea parte de cea mai crunta moarte in lupta cu Daenerys. Asta asa ca sa ne racoreasca. 😀

  27. @voicunike – Hm 🙂 Mai degraba mi-ar placea sa o vad intreaga la cap si realizand ceva pozitiv, for a change. Dar e mult mai probabil sa se petreaca ce zici tu 😀

    In alta ordine de idei, pe un forum am gasit o discutie interesanta: ce-ar fi daca familia Stark ar fi pana la urma cea mai negativa din serie? Premise exista, mai ales dupa Dansul dragonilor: Bran si Arya o iau pe cate-o cale care le poate da puteri nebanuite, dar nu deosebit de pozitive, Cat e distrusa deja, Sansa si Rikon – incerti, de Jon Snow nu mai zic nimic.

    Ah, si ieri am gasit un interviu cu GRRM care m-a dat pe spate: http://shelf-life.ew.com/2011/07/12/george-martin-talks-a-dance-with-dragons/

    Sunt cateva indicii despre Winds of Winter, dar si chestii care mi s-au parut hilare, gen asta:

    “Q: If you wrote Rings, Gandalf would have stayed dead after Mines of Moria.

    GRRM: Yes, he would have. I get a lot of credit for killing my characters, but Tolkien really did it first and in some ways that was the inspiration for me. And then Tolkien did it again at end of the second book where he seemingly kills Frodo, though that turns out to be feint.”

    El vorbeste despre personaje aparent ucise si care apoi invie 😀 Halal.

  28. @ Oliviu
    Nu prea văd cum ar putea Melisandre să fie pozitivă, deja a omorât nişte oameni, remember Renly? Şi pe tipul care apăra Storm’s End? O să mă uit, că tot m-am apucat să recitesc toată seria cap-coadă, dacă poate fi sau nu făcută o paralelă cu creştinismul. Dar asta nu înseamnă că Melisandre e pozitivă, GRRM nu mi s-a părut un fan al creştinismului, nu dacă te iei după “Drumul crucii şi al dragonului”.

    @ aparent
    Da, bun titlu. Şi să fi pus o veveriţă pe copertă în loc de dragon.

    @ adina
    Eu nu vreau să o văd pe Cersei realizând ceva pozitiv, o vreau aşa cum este. Şi nu cred că o să se înveţe minte, cred că dimpotrivă, experienţa o s-o facă şi mai rea.
    M-aş aştepta de la Martin ca Arya să ajungă în cele din urmă să fie trimisă să asasineze pe cineva din propria ei familie. Dacă nu se întâmplă, voi fi dezamăgită crunt! Cred însă că speculaţia la care te referi împinge lucrurile prea departe.
    Şi chiar dacă se apucă acuma de asasinate în masă, tot nu au Stark-ii cum să-i depăşească pe Lannisteri, care au ditamai avansul.

  29. @Adina
    Cred că Martin vrea să spună că l-a crezut pe Tolkien când l-a omorât pe Gandalf şi apoi când l-a omorât pe Frodo şi că a ţinut minte ambele experienţe. Şi aia când a crezut că personajele au murit pe bune, şi aia când a descoperit că nu au murit chiar de tot. Dovadă că la el unii mor de tot – Ned Stark, Khal Drogo etc – iar alţii nu, vezi Catelyn.

  30. @dj – Uuu, da, faina chestia cu Arya, votez pozitiv 🙂

    Cand ziceam de Stark-i ca the bad guys nu ma refeream neaparat la faptul ca o vor lua pe ulei Lannister style ci la faptul ca unii dintre ei pot avea oportunitatea de a deveni rele mult mai mari (si mai straine, mai putin umane) decat Lannisterii.

    Sper doar sa nu patim ce-am patit eu cu Harry Potter – dupa ani de zile de teorii ultima carte m-a dezamagit crunt pentru ca autoarea a ales explicatiile cele mai cheesy pentru anumite chestii… O gramada de oameni scrisesera fanfics mai faine decat cartea oficiala, pornind de la idei mult mai grandioase.

    Fanii reuniti pot ajunge, daca le dai ani de zile sa brodeze, la teorii mai interesante decat cele la care se gandeste autorul 🙂 Sa speram insa ca nu va fi asa in cazul lui GRRM.

    Cat despre interviu – m-a distrat faptul ca, entuziasmat, spune ca el l-ar fi lasat mort pe Gandalf. Imi suna a vaga critica la adresa lui Tolkien – el, GRRM, altfel ar fi facut lucrurile. E ca si cum ar fi uitat, in focul discutiilor, ca si el invie numerosi decedati. Argumentatia ulterioara are sens, cum sa nu.

    Interviul insista foarte mult (poate un pic prea mult?) pe modul in care GRRM il interpreteaza pe Tolkien si mi s-a parut fain sa ii citesc punctele de vedere date fiind discutiile numeroase despre el ca “the american Tolkien”.

  31. asa e cu martin si crestinismul, dar impresia mea a fost tot timpul asta, ca melisandre e un fel de aducatoarea a crestinismului, din cel gen vechiul testament, adica mult mai putin iertatori si mult mai brutal, care sacrifica oameni pt un bine mai mare, dar in final e aici ca sa salveze omenirea. si ca e cu totul neinteleasa. nu zic ca asa e, ci ca asa mi s-a parut ca vrea sa faca martin. in fine, om vedea.@dreamingjewel

  32. si in mod cert l-as fi lasat mort pe gandalf, batranul bosorog (pleonasm intentionat desigur) a stricat toata cartea:), mai ales cand a inceput sa umble imbracat in alb si sa dea ordine la toata lumea, de parca fiindca murise gata, a devenit mai destept:) @Adina

  33. @ adina
    Păi să devină odată Starkii mai mult decât umani, că eu de când aştept!
    Legat de interviul lui Martin, n-am nicio obiecţie, poate să vorbească despre Tolkien cât vrea, întotdeauna mi se pare interesant să vezi ce anume inspiră un scriitor, cum prelucrează aceste surse de inspiraţie şi la ce distanţă de modelul original ajunge.

    @ oliviu
    Hulitorule! (asta apropo de Gandalf).
    N-am avut impresia asta despre Melisandre, dar na, cine ştie… Cât despre creştinism, cometa apare pe cer când ies din ou dragonii – sau când Daenerys iese din foc – ba apoi vin la ea şi trei “crai” (cei trei nobili din Quarth) aşa că nuş ce să zic. O fi cu intenţie, o fi ca să ne bage în ceaţă?

  34. hm, ce spui tu imi confirma oarecum banuielile.
    cat despre Gandalf, un ticalos, un marsav, un impostor:)

  35. @dj – Am sperante mari de la Bran, in aceasta privinta. Evident, e posibil sa ii pice un bolovan in cap undeva la mijlocul lui Winds of Winter si sa nu se aleaga nimic de el, ar fi de nota 10 🙂

    @ oliviu craznic – Cata incrancenare! Mie mi-a placut de Gandalf, nu l-am vazut pana acum in ipostaza de bosorog enervant. Dar acum ca spui… 😀

  36. @Adina
    🙂 Crede-ma adina, gandalf mi-a distrus copilaria… Aveam mereu un cosmar, in care Tolkien mai scria o carte numai cu gandalf, si ma obliga sa o citesc cap-coada… In carte murea de sase ori, si de fiecare data era si mai arogant, si aparea imbracat in cu totul alta culoare… Cartea se numea “Gandalful” si era un prequel la “Hobbitul”… Cumplit…:)

  37. asa cum a mentionat Dl. oliviu craznic (asa a scris Domnia Sa, cu minuscule; asa scriu si eu), Cat e urata cu spume in serialu’ lu’ HBO. ma tem ca dupa “resuscitare” (care pare a fi opera lu’ Baron Samedi sau p’acolo pe undeva) va arata absolut “divin”. patologie curata. privitorii se vor rade, estimez eu. as zice niste lucruri despre seria “Cantec de ….”. venind vorba despre Leto, eu cred ca Dune (adica primul volum din serie) a fost bun. il recitesc cam la un an odata. restul din serie nu prea “intra” decat mult mai rar. mi se pare pur penibil Imparatul-zeu al Dunei. altfel spus, eu zic ca dupa primul roman treaba a murit subit. la GRRM treaba moare lent, da’ cu zvarcoliri dubioase, chiar macabre uneori (episodu’ cu Cat resurection). site-ul lui GRRM spune lucruri destul de nasoale despre domnul autor. creatia domniei sale nu pare forte originala. e posibil sa fi carpit si el acolo povesti din diverse cronici medievale. omu’ nu pare sa simta prea tare fenomenu’ fantasy, o cam scalda. Clarke e clar ca simtea SF, a si inventat niste chestii… nu sunt un tip destept si citit, sau daca sunt, nu o afirm si nici nu o recunosc. vreau doar sa spun ca pe mine m-a intristat strasnic GRRM si il banuiesc de tot felul de practici care nu ii fac cinste nicicum. si oare de ce romanele din seria cu pricina au titluri asa de pompoase? le merita? hmm. Tyrion nu pare foarte placut la prima vedere, dar e singurul mai cu creier (in afara de Degetel, bineinteles) si chiar inzestrat cu simtaminte omenesti. sa mai zic si de onoare? desi nu pare, eu zic despre el ca e un tip ok. nu m-ar deranja sa am un cunoscut ca el. am putea fi chiar prieteni, eventual. cred ca i se pregateste ceva maret. eu pariez pe el toti banii. imi pare un personaj puternic. sunt si alte personaje cu mare forta (fizica sau psihica), da’ respectivul e singurul care are un scop precis (ascuns momentan). scuze, nu singurul, mai este si Degetel. doar ca Tyrion pare sa urmaresca ceva mai serios si mai maret-glorios. desi a patimit destul de multe, a si realizat multe si e singurul care a castigat toate “partidele” pe care le-a jucat. cred ca GRRM tine mult la el si o sa ii “dea de treba” ceva de mare angajament si de o amploare grandioasa. e singurul care s-a razbunat pe toti fraierii care s’au incontrat cu el. pare ca singura lui arma este numele, dar de fapt numele este doar o pavaza, arma e in mana cealalta si e de fiecare data alta. are cele mai multe realizari, daca e sa le contabilizezi. e cel mai valoros personaj. toti cei cu care a venit in contact (minus cei din familia lui) l-au respectat putin dupa aia. mi se pare interesant aspectul.

  38. oaiiii de mine!!!

    nu apare Sansa? nu Sandor?…oaaaiii si amar….eu personal pasajele cu dragonii si fetita kalesi le-am sarit de pe la prima parte asa..m-au pierdut in timpul lecturarii…un bagaj…de umplutura care impinge saga inainte,ma intereseaza in mod special Sansa,Sandor,Cersei,Jon,Ceilalti…Gregor Clegane,un personaj despre care as vrea sa stiu mai multe…Degetel care mi-a lasat impresia ca aluneca in dragoste pt Sansa…nu cred ca ne mai da ceva cosmaru” asta de mos in urmatorii….6 ani!vai capu’ nostru..o sa delirez urmatorii 6 ani tot asteptind….o sa devin acra,rea,batrina cu inceput de altzhm….si usor senila…hihi…cu cartea lui cu tot !

  39. @oliviu craznic – lol 😀

  40. @ adina

    Ba n-ar fi de nota zece faza cu Bran, că deja au păţit-o prea mulţi aşa.

    @ Oliviu
    Adorator al lui Sauron ce eşti! Acum te-ai dat de gol!

    @ oaiiii de tine!

    Nu apare Sansa de data asta. Despre Sandor ni se dă de înţeles destul de clar în Feast… că a murit, apare un soi de preot pribeag şi îi povesteşte Briennei că l-a găsit muribund şi apoi l-a îngropat. E păcat, chiar aş mai fi urmărit personajul. Cât despre Gregor, şi el e teoretic mort, dar uite că e o fază în Dance… care pe mine mă face să mă îndoiesc. Da dacă-ţi plac psihopaţii o să ai ocazia să faci cunoştinţă cu bastardul lui Roose Bolton în compensaţie (deşi, dacă ar şti că-i zic aşa, aş păţi-o crunt!). Dragostea lui Degeţel pentru sansa e de fapt obsesia lui pentru Cat, dar nu cred c-o să-i altereze simţul practic, povestea aia e de urmărit.

  41. @marcelique
    Şi eu am exact acelaşi feeling faţă de Dune, primul mi se pare ceva cu totul deosebit de rest şi îl recitesc şi eu destul de des, chiar dacă nu atât de des ca tine.
    Unele chestii la Martin sunt luate din cronici, am citit pe undeva că inamiciţia dintre Stak şi Lannister este de fapt inspirată din războiul celor două roze, care a implicat casele York şi Lancaster. Dar important e cum mixează toate influenţele şi, până pe la volumul patru din serie, mie mi-a plăcut rezultatul.
    Nu înţeleg exact cum poţi să determini dacă un scriitor simte sau nu fantasy-ul; şi nu oricine scrie într-un gen trebuie să inventeze lucruri noi, importantă e povestea în cele din urmă.
    Mie mi-a plăcut episodul resurecţiei lui Cat, aş vrea să citesc mai multe despre asta. Cât despre titluri, nu văd de ce nu le-ar fi dat pe astea. Cum era să se cheme primul roman: “Ned îşi pierde capul”? Singurul nepotrivit mi se pare A Dance with Dragons, tocmai pentru că dragonii apar puţin şi, până la final, nu prea fac mare lucru.
    În ciuda perfidiei cu care Martin le trage preşul de sub picioare unor personaje la care nici nu te-ai aştepta, şi eu pariez pe Tyrion pe termen lung. Deşi nu-s sigură că n-o să moară glorios în cele din urmă, dar măcar o să realizeze ceva, sunt sigură.

  42. oaiiii de mine!!!

    mda…aceiasi parere…Degetel isi urmareste obsesia pt Cat prin Sansa…Sandor nu e mort,e groparul de pe insula{nu cred ca e spoiler,toata lumea a citit cartile}…incearca amaritu’ sa-si trateze obsesia pt minore..hihi…iar Gregor e unic {e la a treia sotie uuuaa,sant curioasa cum a reusit performanta daca adanceste mosu povestea}nu e mort nici el,era in celula neagra a maesterului care foloseste oameni in loc de cobai pt cercetari ….da, daca zici ca bastardul ala se ridica la nivelul lui,voi citi cu interes, acum o parere personala,nu sant sadica dar cred ca Mosu nu arata prea bine !abuzeaza de fast food dupa cum arata si nu cred ca vom vedea seria terminata !d-zeu cu mila !poate reuseste !daca nu,voaiii de noi toti !

  43. @oaiiii de mine!!!
    Despre Sandor nu-s sigură, dar întrucât recitesc acum seria o să fiu atentă. Deşi aş prefera ca măcar unii morţi să rămână morţi (nu el însă, îmi plăcea conflictul ăla nerezolvat cu frate-său).
    Gregor da, ar putea fi în viaţă, naiba ştie, sunt nişte indicii prin Dance… că nu ar fi chiar dus de tot, dar nu sunt atât de clare încât să te poţi jura c-o fi el, nu altul. Nu pricep ce ai găsit la el, dacă sunt soţiile atunci ar trebui să te impresioaneze Frey ăl bătrân, care e la a opta soţie 🙂 .
    Cât despre Martin, şi eu îmi fac griji. Da zicea într-un interviu că le-a spus producătorilor serialului cam cum are el de gând să termine seria (ca să nu omoare ăia vreun personaj care s-ar dovedi important). Sigur, asta nu-i vreo mare consolare, aşa că eu una îi doresc din tot sufletul sănătate şi viaţă lungă.

  44. @dj – In interviul din EW pe care l-am link-uit mai sus GRRM zice ca in serial a murit deja, in ciuda sfaturilor lui, un dude care va avea un rol relativ insemnat in Winds of Winter 😀

    Iar altul a ramas in serial fara limba, desi o sa aiba nevoie de ea in cartile de mai incolo.

    Sper doar sa nu se indeparteze atat de mult serialul de carti incat sa nu mai aiba chiar nicio legatura.

    Si eu cred ca Gregor e “in viata”, adica zombificat cu succes. Parca planul era sa o apere pe Cersei la duelul acela, sau nu?

    Ah, si mai vroiam sa te intreb ceva: tu te-ai prins cam prin ce an se incheie evenimentele din A Dance with Dragons? Teoretic se trece doar putin dincolo de cele din Festinul ciorilor, nu? Luni, maxim, nu ani.

    Cat despre chestia cu Bran si bolovanul – glumeam, desi mai stii? Tot zice mosul ca in cartile lui e ca-n viata 🙂

  45. @Adina
    Sunt totuşi personaje secundare, poate să apară alt menestrel, nu e obligatoriu să fie tot ăla. Cât despre dude ăla de care zice el, eu nici nu-mi aduc aminte cine e, şi ăsta poate fi înlocuit cu un alt khal, că era un jucător mai mult decât minor.
    Serialu poa să se îndepărteze cât o vrea din punctul meu de vedere, nici nu l-am văzut şi nici nu am de gând să-l văd.
    Da, şi eu cred că ăla e Gregor, dar n-am vrut să zic chiar aşa ca să nu spoileresc pentru ăia care nu au citit.
    Da, luni, nu ani, că episodul cu Cersei e pe la final şi nu pare să fi stat nici măcar un an acolo.

  46. @dj – OK; ca ma intrebam cum o sa o scoata la capat acum; zicea ca initial vroia o pauza de 5 ani intre Storm of Swords si Winds of Winter, apoi a zis ca nu merge si baga Festinul si Dansul, ca altfel trebuia sa recurga la prea multe flashbacks.

    Dar am gasit acum pe un Wiki ca au trecut vreo doi ani jumate – trei intre inceputul primei carti si sfarsitul Dansului. Deci nu a rezolvat mare lucru in privinta celor cinci ani. Sunt curioasa cum va proceda in continuare.

    Cu personajele minore e cu dus si intors, unele dintre ele pot sa aiba multa importanta mai tarziu. Depinde mult cine si ce e acel dude oarecare, la cate relatii si ite urzeste GRRM poate fi greu sa-ti dai seama ce si cine e vital pentru poveste. Zic si eu 🙂

  47. adica imi plac aceleasi personaje, si ma enerveaza atat dragonii cat si mary stewart:)@oaiiii de mine!!!

  48. Cam tot martinul e luat din cronici, cu personaje cu tot, dar asta e un procedeu literar foarte onorabil, sa reinterpretezi, sa schimbi contextul sau sa ilustrezi artistic niste intamplari istorice… are si multe preluari din alte carti, dar le pune o amprenta originala (in afara de Eddard si Sam), asa ca e f ok – arta nu consta doar in inventie, ci si in imbunatatire, completare, transformare… F interesante mi s-au parut similitudinile pregnante Tyrion – Triboulet/Chicot, si fratii Clegane cu vrajba lor cu Lup Larsen/Death Larsen (pana si fizic sunt descrisi la fel…). Dar in context si cu adaugiri de caracteristici si istoric, iese f bine. Cat despre Dune, mi-a placut la nebunie prima carte desi se putea termina mai spectaculos, slab Mantuitorul, groaznic Copiii, dar sunt fan Imparatul si Ereticii, care mi-au placut mult mai mult ca prima… Stiu ca altii nu le suporta, in special Ereticii, dar eu sunt mort dupa ele, asta e. @dreamingjewel

  49. oaiiii de mine!!!

    oliviu craznic@..ca sa vezi ce face Mosu….na..acu’ am vazut romanele {spre rusinea mea,da remediez si le voi citi}…cat despre dragoni,partea asta fantasy a cartii nu ma incanta,am trecut de vremea basmelor si caut ceva mai dur,dark,cu tente realistice iar mosu a reusit cumva sa impleteasca realitatea cu fantezia atat de bine ca nu prea gasesti granita, daca exista una..si daca faci abstractie de dragoni…mary stwart cea reala{nu sosia minora si salbatica:)}eee..yamy…putin viol in istorie,putina lasitate in B…in roman sigur ca B era un erou cu onoare si demnitate…dar eu nu am reusit sa gasesc similitudine in povestea SanSan…cu personaje din alte carti citite pana acum….de unde s-o fi inspirat? poate ma ajuta careva,eu caut pe rafturile mintii printre miile de carti citite…si nu gasesc!mi se pare originara relatia dintre Sansa..Sandor…aaa..si nu imi aduceti exemplu..frumoasa si bestia,ei nu nu !nu cred !relatia lor e ceva asa…50%ironie,30%ura si ce ramane,placere…so…interesante sentimente…putin aduce cu Floris dragostea mea{capa si spada istoric}….dreamingj…reciteste anumite pasaje si vei ajunge la aceiasi concluzie,dealtfel pe forumul oficial al mosului toti fanii sant deacord cu acest feeling,cat despre rugat…mda,ne rugam da,moartea nu te invita la cafea..si nici nu te intreaba daca ai ceva de terminat !doamne ajuta,Aferim !

  50. @oaiiii de mine!!!
    da, nici mie nu imi place fantasy-ul pur si nu imi plac nici basmele (nu am putut citi niciodata basme), tocmai de aia mi-a placut martin ca mergea mai mult pe chestii reale sau care pot parea reale cu un mic efort, hi:), iar ne-am nimerit:). cat despre sandor si sansa, parerea mea e ca sursa e acelasi lup larsen. adica, maud e salvata de piratul violent si cinic lup larsen (care are un alt frate pirat, death larsen, care e mai matahalos, mai puternic si mai prost, si cu care se uraste – hm, suna cunoscut?), dupa care lup larsen incearca sa o impresioneze pe maud, dar nu pe fatza… maud e oarecum impresionata de forta lui, dar in acelasi timp e oripilata de faptul ca se arata nepasator cu soarta membrilor echipajului etc…. humphrey insa, un tip destul de neputincios, reuseste sa puna la cale o evadare cu maud, si o sterg impreuna – la un moment dat ei dau din nou peste larsen, care insa orbise dupa o infruntare cu fratele sau si acum e oarecum la cheremul lor, asa ca il parasesc si il lasa sa moara… eu asta consider ca e sursa povestii gregor/sandor/sansa, cu mentiunea ca maud e mai putin naiva, totusi. poate fi doar o coincidenta sau poate ambele povesti au aceeasi sursa – in orice caz similitudinile sunt mari, in special la relatia fratilor, descrierea lor si modul de a vorbi si a se comporta a lui larsen, f similar cu al lui sandor. maud nu seamana f mult cu sansa insa, decat prin faptul ca e o tipa delicata la cheremul unui individ nemilos care totusi ii arata oarecare respect si care e atras puternic de ea. oricum, chiar daca s-a inspirat de aici, diferentele si contextul justifica preluarea povestii, caci e o alta utilizare a unui tip de relatie – e totdeauna interesant sa vezi cum se comporta niste personaje cunoscute in alt context… p.s. da, mary stewart cea reala e f ok, tocmai ca nu se tinea de dragonisme…:) daca nu ai vazut Praf de pusca, tradare si complot, ti-l recomand cu drag.

  51. @oliviu craznic
    Acuma hai să nu exagerăm, dacă tu observi nişte asemănări nu înseamnă că neapărat Martin s-a inspirat de acolo.
    Există o diferenţă fundamentală între Lup Larsen şi Sandor, Larsen este extrem de sigur de superioritatea lui faţă de restul lumii, în timp ce la Sandor agresivitatea şi dispreţul maschează un puternic complex de inferioritate, generat de infirmitatea lui. (Iar Lup e one handsome sonofabitch, deci iar nu se potriveşte şi astea sunt lucruri care fac diferenţa în mod esenţial în dezvoltarea personalităţii unui om).
    Maud este o femeie cu principii şi cu voinţă, iar Larsen asta admiră la ea, că nu se pleacă în faţa voinţei lui. La Sandor e altceva, pe de o parte da, îi place să o sperie pe Sansa, dar o şi protejează în mai multe împrejurări, inclusiv nedând ascultare ordinelor lui Joffrey sau sfătuind-o să nu opună rezistenţă. Pentru el, Sansa este chintesenţa unei lumi pe care o urăşte, pentru că nu poate face niciodată parte din ea, nu cu adevărat, şi el ştie asta, dar care lume îl şi fascinează prin inaccesibilitatea ei.

  52. @Adina
    Ei, şi la Martin sunt personaje secundare care contează şi personaje care fac figuraţie. Bun, l-au omorât scenariştii pe khal Mogo sau Moro, care în carte trăieşte suficient cât să violeze o sclavă de-a lui Daenerys. Păi n-au decât, în Winter… , unde Martin zice că în readuce pe ăsta, să scoată un alt khal, khal Ghiţă, că e plină marea Dothraki de ei şi toţi au motive să-i poarte sâmbetele fetii, pentru că le-a încălcat tradiţia.
    La fel şi Marillion. Bun, nu e ăsta, poa să fie alt bard rătăcitor, că e plin de ei p-acolo.

    Cât despre scosul la capăt cu anii, nu prea văd nici acum cum poate să sară prea mult în timp, că a lăsat nişte cliffhangere care parcă-parcă ar implica o continuare imediat de unde le-a lăsat (cersei de exemplu şi chiar jaime). Parcă la ăştia nu prea merge să sari. Deci cred că o s-o ia la pas.

  53. oaiiii de mine!!!

    oliviu craznic….vazut de multe ori Praf de Pusca…citit si ceva istorie{atit cat sa ma simt o daco-geta libera si salbatica:)}…voi citi si prima nuvela gothica…am vazut recenzii despre carte si toate bune…povestea lui London e mult mai…matura ,in comparatie SanSan au mai multa savoare. Imaturitatea Sansei e delicioasa…iar Sandor cel trist in suflet,orgolios si amarit in simtiri imi da sentimente bizare:)…il compatimesc si ii caut aura de inger..dark!asemanarea fizica dintre frati,caracter,exprimare…deacord 100%,dar de aici incolo mosu se detaseaza cu povestea…e si normal de altfel,fiecare imprumuta cate ceva vechi,dupa care adauga ceva nou,imaginatie si…talent si asa ne umplem viata cu cele mai frumoase lucruri..cartile!mosu ar trebui pazit de o gasca de ciumegi americani care sa fie cu ochii in 4 pe el,sa-l puna la regim,fara cola si mancare otravita,sa-i ia pulsu din 10 in 10 minute,sa-i puna scufia in cap seara la culcare si pampers daca e nevoie,numai sa nu se oboseasca ,ba chiar sa-l stearga si la popou lui de scriitor genial ca sa termine ce a inceput !am un pitic pe creier care ma face sa cred ca Mos Craciu e diabolic si aduce daruri spooky…sper sa nu imi joace o festa in urmatorii ani{am ajuns s-o iau personal}si sa primesc un astfel de dar…urasc clovnii si mos craciun ma sperie..brrr..

  54. pai exact asta am zis si eu, ca sunt destule diferente pt a justifica originalitatea, si ca doar la eddard si la samwell nu am gasit diferentele alea necesare pt acest pas. insa pana la proba contrarie, sunt absolut convins ca de acolo s-a inspirat, fiind prea multe elemente comune (repet, s-a inspirat, nu a plagiat sau ceva). dar la acele elemente comune, a adus cateva schimbari, cateva chestii in plus, si astfel a venit cu o poveste noua si buna. bravo lui, dupa cum spuneam eu un procedeu literar onorabil. @dreamingjewel

  55. din nou, suta la suta de acord cu tine:). hah. si mersi de interesul aratat gothicului:). @oaiiii de mine!!!

  56. tot legat de imaturitatrea sansei, si mie imi place la nebunie, o face cea mai credibila din toate personajele feminine – cam asa erau tipele medievale:) din pacate, nu multa lume apreciaza personajul, arya are mai mult efect de scena fiind mai activa:). @oaiiii de mine!!!

  57. c-mon, Sansa e de-a dreptul enervanta. si in carte, si in serial. si jeoffrey la fel. deci p-astia i-am vrut sa moara de la inceput. they’re fuckin annooooyyiiiing!!!
    good job with joffrey, mr Martin. now keep him dead…

  58. pe mine nu ma plictiseste stilul lui, si imi convine ca nu e negru negru si nici albul alb, mi-ar fi placut chiar si sa injure mai mult personajele care evident asa se comporta in fictzionala viatza de zi cu zi

    imi place si actiunea dara fara atmosfera si personaje credibile e dejaba

    parerea mea

  59. sansa rules and makes the day:)! e drept, in serial nu face fatza situatiei, si joffrey era enervant si in carte. @d.orin

  60. 1) Eu am zis ca Martin trebuia batut de mic……. ca sa se tina de S.F. , nu de alte prostii!
    2 Si pe multi voi raspopi eu…..daca se iau de Gandalf! {Aviz amatorilor} 😀
    3) Nu ar fi placut sa primiti ultimul volum cadou,,,, In prag de pensionare? 😀

  61. corect, bebe, corect, ai avut mare dreptate. cat despre gandalf, imi mentin ura cu orice risc:), era un individ lipsit de scrupule, un pacalici, un profitor…:) cat despre ultimul volum, cica de aia o lungeste martin, ca si moartea vrea sa il citeasca…:)@bebe

  62. Sînt curios dacă Winfs of Winter o să fie și el spart în două romane dstincte.

    Pe de altă parte, după prima citire a romanului – oa oricăruia din cele cinci, de fapt – ar fi interesantă o recitire “pe roluri”, cum se spunea în școala generală. Adică, citești la rînd toate capitolele lui Jon, apoi toate capitolele lui Bran, apoi ale lui Tyrion ș.a.m.d. Din păcate măgarul 😀 😀 nu s-a mulțumit să trîntească pur și simplu numele personajului POV în fruntea capitolului, ci a mai șmecherit și denumiri criptice (Soiled Knight, Kingbreaker, Dragontamer, Blind Girl ș.a.m.d.) așa că e puțim mai greu. Merită efortul totuși …

  63. @oliviu craznic
    oaiii de mine…ti-ai facut de cap in weekend…cum sa zici asa blasfemie?te contrazic cu argumente,nu cu..ciuperci:)..arya nu e pe primul loc in preferinte!pe primul loc e povestea neinceputa inca SanSan..peste tot pe youtube sant filmulete dedicate celor 2..pe forumul mosului sant sute de pagini de presupuneri….pe unde citesti ceva de ASOAF…relatia celor 2 e aprig dezbatuta,cred ca ei sant de fapt cele 2 personaje cheie care vor incheia aceasta saga…daca se va incheia…pana la urma si un scriitor nonconformist ca mosu{amesteca genurile, o recunoaste si el pe undeva,intr-un interviu nu mai stiu pe unde si nu scrie pt public}va trebui sa dea fanilor macar putin din ce doresc,pt ca noi cumparam in final !relatia SanSan e Chimie pura,una din acele povesti care rar pot fi intalnite in viata reala…dar exista !asta o face atat de credibila si atragatoare,pt ca fiecare cititor a trait la un moment dat o astfel de experienta! femeia in devenire Sansa cu sentimente atat de stralucit descrise de mos,fascinatie si atractie in subconstient{exemplu flesurile in care compara pe aproape oricine cu Sandor}dar in acelasi timp speriata in preajma lui de modul in care arata fizic,traumatizata de comportamentul lui dar dorind sa fie aparata de un barbat ca el….iar Sandor 80% psihopat cum e descris prin primele pagini,se schimba incet dar sigur…invata copilul Sansa sa supravetuiasca,simte mila si ii arata chiar luandu-i apararea subtil,o invata cum sa mearga mai departe atunci cand visele mor{da-i ce vrea si scuteste-te de suferinta}iar pt prima data in viata lui incepe sa aiba..sentimente !dureroasa transformare,nu a fost iubit{toata experienta lui in dragoste se reduce la femeile platite pt sex,specifica Varios pe undeva intr-o conversatie cu piticul} si nu a iubit niciodata,..confuzia asta il impinge spre scena cu violul…se opreste plingind,magnific,teribilul Caine plinge…o tornada starnita de mos cu aceasta poveste diabolica..unii fanatici cer pe Amazon boicotarea de catre cumparatori a volumului 5 pt ca lipsesc anumite personaje…ghici cine:)..dupa 6 ani lungi de asteptare,mosu ne-a dat cu tifla…ma mai gandesc si eu daca cumpar 5 cand apare la noi..aaa si ca o picanterie,unu din cel mai vechi si credincios fan al mosului sa intors contra lui deschizand un site cu titlul VINE IARNA ?nemultumit binenteles de volumul 5 si lipsa anumitor personaje !

  64. P.S. Gandalf? Avem şi Gandalf … numai că îl cheamă Maester Aemon Targaryen, şi cînd decide să răposeze (de bătrîneţe, aşa cum e firesc, nu luptîndu-se cu balrogi şi alte animale vagaboande şi nesterilizate care bîntuie străzile din Moria), apoi mort rămîne. Cel puţin aşa sper … 😀

  65. pai daca nu e arya pe locul I, eu sunt f f fericit:), asa ca n-ai decat sa ma contrazici, hah. nu merg insa atat de departe ca tine cu personajul sandor, desi in mod cert e un personaj important si de efect pt poveste, e printre preferatii mei ca personaj-cheie da nu pot spune ca ii doresc binele:). as prefera pt sansa pe altcineva, desi daca ma intrebi acu n-as sti sa iti spun pe cine. cred ca nu mi se pare nimeni suficient de bun pt ea:) @ana

  66. 🙂 da, aemon e un fel de gandalf, da mai serios, nu am ura pe el… oricum, faza aia cu inviatul personajelor mi se pare cel mai ieftin si mai de prost gust truc posibil, indiferent cat de logica e explicatia invierii. exista o regula in scrierea romanului politist care spunea ca niciodata sa nu lasi un cititor sa creada ca are de-a face cu o crima si la sfarsitul cartii sa se dovedeasca sinucidere – e bataie de joc. la fel cu supranaturalul – sa lasi pe cineva sa creada ca e ceva supranatural in joc, si apoi sa se dovedeasca mana umana. sunt 2 chestii prin care pur si simplu faci misto de cititor. pt ca amatorul de romane politiste nu e interesat de sinucideri, nici fanul fenomenelor supranaturale de inexistenta lor. nu de asta au luat cartea. faza cu inviatul mi se pare la fel – omului i-ai creat o stare cand ai ucis un personaj, dupa care zici A, stai ma, ca am glumit… e bataie de batjocura, ca sa zic asa:)@E.B.

  67. A aparut si in limba romana? ma refer la A dance with Dragons.

    Multumesc.

  68. @oliviu craznic
    Şi mie mi se pare Sansa mai credibilă decât Arya, o copilă de nouă ani pur şi simplu nu avea cum să se descurce pe cont propriu în lumea aia şi în condiţiile alea, oricât de băieţoasă ar fi fost. Sansa e o preadolescentă tipică, are 11 ani şi crede în poveştile cu cavaleri la fel cum fetele de 11 ani din ziua de azi suspină după vampirul Edward.
    Acuma să nu exagerăm, de câte ori apare un personaj vârstnic într-o povestire nu înseamnă că e Gandalf, nici nu au aceleaşi puteri şi nici aceeaşi istorie – Aemon a fost un tânăr destul de turbulent dacă nu confund eu, are Martin nişte povestiri în universul ASOIAF care fac referire la asta. Şi la Martin, de fapt, foarte puţine personaje învie la propriu, despre cele mai multe pur şi simplu aflăm că ar fi murit, dar nu le vedem murind – or dezinformarea în vremuri de război este posibilă şi admisibilă.

  69. @Cata
    Nu a apărut încă în limba română, cel mai probabil o să apară la târgul de carte din toamnă. Ar trebui să întrebi fie pe blogul editurii Nemira, fie pe blogul fansf (http://fansf.wordpress.com/), băieţii de acolo sunt la curent cu tot ce apare sau o să apară în România în materie de sf şi fantasy.

  70. @dreamingjewel a cmon mai sunt si cazuri exceptionale, nu era Ben ala care la 6 ani s-a descurcat pe strazile devastate ale Rotterdamului si apoi o ajuns comandantul militar al pamanutului or something 😉

  71. @whiteadi
    Dacă te referi la personajul lui Orson Scott Card, probabil că şi acolo s-a forţat puţin nota. Pe de altă parte, copii ăia erau produsul şcolii de luptă, care îi modela, într-un fel destul de dur de altfel. Arya nu are o asemenea experienţă, ea este o fată băieţoasă, dar e fiică de nobil şi are doar parte de nişte prime lecţii cu Sirio Forel înainte să o ia totul razna.
    De fapt nu ştiu, la prima lectură a seriei nu mi s-a părut asta o problemă, dar acuma, când recitesc, parcă-parcă nu-mi sună bine. Well, maybe it’s just me…

  72. @whiteadi
    ihi, da, ala din saga umbrelor
    si na oricum in …poveste la 6 ani a intrat in banda aia de copii, inca nu era la scoala de razbel

    mie imi place Arya si nu am analizat prea tare, dar sunt la prima citire 😉

  73. @whiteadi
    Da, era pe străzi dar
    a. era dintotdeauna pe străzi, adică se adaptase din mers, nu fusese întâi obişnuit cu o existenţă protejată, ca pe urmă să se trezească subit pe cont propriu.
    b. era rezultatul unui experiment şi creierul lui funcţiona în mod diferit, de aia şi înţelegea la şase ani tot felul de chestii mai bine decât cei din banda lui.
    Adică să luăm şi astea în calcul, când e vorba de Bean.

    La prima citire şi pe mine m-a enervat Sansa cumplit şi am simpatizat cu Arya, cel puţin când venea vorba de relaţia dintre ele două (de fapt în privinţa asta şi acum simpatizez cu Arya).

  74. @dreamingjewel
    ok ok

    am incredere in instinctele mele si imi pare credibila cel putin in idea ca evenimente care te zdruncina te pot schimba total, iar ea nu e la o varsta chiar asa de frageda, daca googleuiesc dupa copii mai dashteptzi sau chiar compar cu al meu care are 5 ani doar :d, sa tinem cont si ca e vlastar de Starks, nordica samd 🙂

    oricum e fictziune intr-un grad avansat, nu mai insist 🙂
    numai o chestie mai zic: si anume ca, poate ma repet, imi place cum spre deosebire de multe alte scrieri longviline se ocupa de pesonaje intr-atat incat sa iti para ca le cunosti destul de bine si ca sunt umane, nu doar niste caractere de poveste

  75. @whiteadi
    Păi na, câte capete atâtea opinii, asta legat de Arya. Altminteri sunt de acord că forţa lui Martin stă, în bună parte, în personajele pe care le construieşte.

  76. Martin a recunoscut ca a dat cu bata in balta la varstele copiilor… asa ca eu doar adun vreo 3-4 ani la cat zice el acolo si totul pare brusc plauzibil. Intotdeauna am vazut personajele cam de varsta la care apar in serial (Sansa ~ 15 ani, Arya ~12, Jon si Robb ~18). In afara de Catelyn, a carei actrita mi se pare ca e prea batrana. (Da, stiu ca n-ai vazut serialul, dar e chiar misto, really.)

  77. totusi, cand apare vol 5 si in romania? are cineva vreo idee?

  78. Stackpole a scris 2 cărţi foarte bune, dar nu se pot compara cu ale lui Martin. Îmi pare rau că Arya nu si-a mai găsit lupul. Si mi se pare nedrept că Brienne a fost spanzurata de către Catelyn. Schimbarea lui Jaime mi s-a părut foarte tare, cu toate că nimeni nu se aştepta la asta. Mă bucur că a murit Tywin, dar e păcat că cel care l-a ucis a fost Tyrion, dar cât mai putea si el să suporte? De abia aştept să văd ce mai face Jon, cu toate că am citit că a fost înjunghiat.

  79. Nu am citit inca alea cu hartile… ale lui Stackpole ci doar I, Jedi care e foarte bine scris pt un star wars …

    Mai @Vlad nu mai baga spoilere ca sunt sigur ca sunt unii pe aici care inca nu is asha inainte cu lecture 😉

  80. Nu putem compara seria lui Ender cu Cântec de gheaţă si foc. Prima e SF, a doua fantasy. E o diferenţa enormă. Bean era un copil modificat genetic, iar Arya o fată căreia îi plăcea să se lupte si să facă pe băiatul.

  81. @Vlad
    Catelyn NU a spânzurat-o pe Brienne şi ăsta NU este spoiler, pentru că e evident din A Feast for Crows, cu condiţia să citeşti cu atenţie. E acolo o frază în final care indică exact contrariul şi Martin nu scrie genul ăsta de chestii degeaba.
    Schimbarea lui Jaime mie mi se pare logică, plus că pune cititorul în dilemă: ce soartă ar merita el, de fapt. (Dacă vă vine să-l iertaţi, vă reamintesc că l-a aruncat pe Bran din turn).
    Mie-mi pare rău că a murit Tywin. Adică merita, da, şi merita să şi-o fure exact aşa, o moarte fără glorie, dar odată cu asta a dispărut un personaj negativ care avea o anumită măreţie, ceea ce “răii” rămaşi în joc nu prea mai au.

  82. Ultima faza cu Brienne e când ea se uită la Pod cum se zbate si strigă ceva. Scrie clar că strangul îi îngreuna respiraţia. Nu mai spune dacă a murit sau nu, dar a fost spanzurata.

  83. @Vlad
    Păi da, şi dacă Martin ne zice că ea strigă ceva, nu e evident că Brienne se dezice de Jaime şi îi pormite lui Catelyn răzbunarea pe care o doreşte ea? Mie aşa mi s-a părut de prima dată când am citit, n-am avut niciun dubiu că Brienne trăieşte. Cum ziceam, Martin nu scrie degeaba fazele astea.
    Adică da, tehnic ai dreptate, de spânzurat a spânzurat-o. Asta nu înseamnă însă că a murit.

  84. De fapt, chiar ma intrebam cum sunt Star Wars-urile scrise de Stackpole si ma gandeam ca ar putea fi tari. Acum vreau cu atat mai mult sa dau de ele. Mersi de pont. @whiteadi

  85. Pareri si pareri:). Eu zic invers, ca nu se compara Martin cu Stackpole. Insa desigur, sunt mai multi care zic ca tine decat ca mine, nu am dubii:)@Vlad

  86. Să-l compari pe Stackpole cu Martin e o blasfemie. Hulitorule! Şi te-ai mai luat şi de Gandalf! O soartă crudă te aşteaptă!

  87. @dreamingjewel

    @dreamingjewel
    Pt Stackpole si din ura fata de Gandalf, imi voi infrunta soarta, oricare ar fi ea!

  88. Stăpânul Inelelor mi se pare cea mai bună carte fantasy posibilă. Tolkien a fost un mare om, a scris el singur limba elfilor. Stackpole mi s-a părut bun, dar Martin e si mai bun. Mi se pare că a cam exagerat cu magia la sfârşit, dar o serie ca asta e ceva incredibil.

  89. Am început să citesc “A dance with dragons” in engleza, iar Brienne nu apare deloc, aşa că presupun că a murit.

  90. @Vlad

    Nu, nici vorbă … personajele POV din A Feast for Crows nu se regăsesc în A Dance with Dragons, şi viceversa (bine, cu una-două excepţii micuţe, Jaime şi Cersei parcă). Aşa şi-a conceput GRRM cele 2 volume, care iniţial trebuiau să fie unul singur.

    Doar dacă Brienne n-o să mai apară în Winds of Winter, abia atunci e cazul să te îngrijorezi 🙂

  91. Tocmai am terminat Dance with Dragons si sunt un pic dezamagit de ritmul actiunii…intr-adevar la sfarsitul cartii lucrurile se precipita dar un pic prea tarziu(ultimele 3 episoade)…Spoiler pentru Vlad – Brienne apare si dispare in 3 propozitii la sfarsitul unui capitol.

  92. @Cosmin
    AAAAAH şi eu care m-am abţinut să le răspund celor de mai sus ca să nu spoileresc!

  93. deci nu pot să cred (aşa-mi trebuie dacă intru pe bloguri din an în paşti, că mi-am făcut un blogroll cât o zi de post şi nu folosesc feed-uri) că găsesc 93 de comentarii la postul lui DJ despre Dance, tocmai când sunt la pagina 100 din A Feast of Crows! le-am luat de la început, că n-aveam nicio şansă altfel… hm, hai că toţi o să mergem până la capăt, vorba primului comentariu, dar tare aş fi vrut să citesc altceva 🙂

  94. Dupa chinuri indelungate am reusit sa termin si eu A dance with dragons. Foarte plictisitoare si lipsita de actiune. Chiar mai plictisitoare ca Festinul ciorilor. Mi-au placut doar capitolele despre Arya si Jon.

    Sper sa nu fie reteta LOST-ului 🙁 Adica GRRM-ul sa fi gandit doar inceputul si sa nu mai stie sa termine seria.

  95. Nooo, moșu știe exact unde vrea să ajungă, doar că se cam pierde pe drum, și lățește destul de mult mijlocul, miezul seriei cu personaje secundare și dezvoltări ale caracterizărilor …

  96. super tare…si eu care chiar vroiam sa-mi cumpar cartea in engleza, ma dezumflai cand citii…credeam ca sunt singura care s-a plictisit citind cartile lui nenea martin…zau asa, toate cartile astea puteau foarte bine fi cuprinse in 2 volume, cu actiune maxima, personaje mai bine definite. el parca scrie deja scenariul pt film, da toate detaliile tehnice, geografice, demografice…si m-a plictisit lectura atator volume!!! spuneti-mi si mie cateva titluri/cativa autori care merita citite/i!

  97. @raven
    in acelasi stil (aproximativ) dar mie mi-au placut mai mult: michael stackpole, dune bineinteles. ai putea incerca si compania neagra, si alistair reynolds (asta e complet diferit, dar e misto). de asemenea, TOT IN STIL ASEMANATOR, f f faine sunt Imperiul Marelui Graal de Corn si Sfasierea de Ona Frantz. n-au cum sa nu iti placa.

  98. Can’t please them all, of course. 🙂

    Dacă ţii la scurtime, vezi şi Zelazny, seria Amber …

  99. Cei care vor, pot încerca si Eragon, e o serie foarte reusita. Si s-a lansat si ultimul volum, aşa că nu va trebui să asteptati că la Urzeala Tronurilor sau că la Roata Timpului.

  100. hmm, Eragon aia e mult mai slaba ca toate seriile enumerate mai sus, parerea mea

  101. Fiecare cu părerea lui. Mie mi s-a părut destul de bună. Nu chiar la nivelul celorlalte, da totuşi bună.

  102. si eu am citit primele 3 parti dar amu nush… 🙂
    si a 3-a parca intentionat a conceputo sa mai fie si a 4-a, cu toate ca baga dume cum ca o fo obligat de logica poveshtii 😉

  103. Păi nu prea putea să încheie cu al 3-lea volum, că erau multe lucruri neterminate. Si iniţial a zis că o să fie o triologie, nu 4 cărţi

  104. pai da
    insa nu stiu de nu o fost intentionat planificat astfel volumu 3 ca sa intre si la editor si lui ceva $ in +
    nu as comenta dar parca e mai diluat
    si multe dialoguri neprelucrate si prea false

  105. Pingback: Cititor SF » Nominalizările mele la Hugo plus cărţile citite şi necitite din 2011

  106. Ca orice serie fantasy, Martin îți oferă o altă lume în care să trăiești, nu doar acțiune non-stop. Până la urmă, un page-turner de la cap la coadă e adesea o carte minoră. Tolkien are și el lungimi enorme, dar asta pentru că nu poți construi o lume doar cu acțiune.

    Ce e frustrant la Martin e că niciun personaj nu e bun sau rău (asta a propos de Melissandre care ar putea fi „pozitivă”) – Jon Snow însuși comite porția lui de atrocități, și când începi să simpatizezi în mod serios un personaj, e semn sigur că va muri în curând, chiar dacă nu te așteptai deloc. De abia aștepți să vezi ce mai face Cutărescu, și PAC! e asasinat.
    Frustrarea asta face parte din farmecul cărții, însă ceea ce e adevărat enervant e că unele personaje sunt scutite, și anume Danenerys. Ea e numai roz și bună, miloasă, generoasă, nu varsă sânge, etc. Într-o lume alminteri cruntă, sângeroasă și doar cu nuanțe de gri, între o mie de personaje complexe și tulburătoare, ea parcă e Bella din cărțile alea cu vampiri. Sper să fie asasinată în romanul viitor, deși cel mai probabil e ca ori eu, ori Martin să nu mai apucăm data apariției.

  107. Heh, o fi Daenerys bună și roz și miloasă, decît că a declanșat ditamai războiul în Essos, în care s-au vărsat niște hectolitri de sînge pînă acum.

    P.S.: În plus animăluțul ei de companie a început să pape oameni la micul dejun … 😀 😀

  108. @Mahalagiu
    Exact asta m-a deranjat pe mine la Martin – ca acelasi personaj e ba bun, ba rau, fara nici un sens sau logica, si face asta cu toti. Asa ca am ajuns sa nu mai simpatizez pe nimeni si sa nu mai urasc pe nimeni, afara de aia care ma enerveaza, desigur. Si asa s-a dus suspansul. Pentru mine cel putin.

  109. nu cred ca e vreun personaj din bun deodata rau…
    desi in viata “reala”, nu as zice de zi cu zi …:), se intampla ca unu “normal” si ok sa o comita dintr-o data, si nu vorbesc neaparat de amoc
    mie asta imi place la Martin si la Miéville si altii

  110. @whiteadi
    Depinde de gustul fiecaruia:).
    Cat priveste viata cotidiana, eu unul am mai intalnit, desigur, oameni de treaba care o luau razna, dar extrem de rar, de obicei erau de la inceput inclinati cel putin spre chestii nasoale, si dupa ce o luau razna ramaneau asa, nu mai oscilau odata trecut pragul, iar oameni rai care dintr-odata devin buni chiar n-am intalnit… Asa ca in ceea ce ma priveste, in baza propriilor experiente si pana la proba contrarie, ma vad nevoit sa consider personajele lui Martin ca nefiind credibile…:). Inteleg insa ca altii vad lucrurile altfel, e normal.
    Ceea ce nu inseamna ca nu am toata admiratia pentru Martin – creeaza o lume superba cu personaje foarte faine, doar ca eu as fi dorit mai multa constanta in caractere pentru a putea sa iau cartea mai in serios. Asa, ramane doar o lectura foarte placuta, dar as fi preferat mai mult.

  111. 🙂

    eh da clar ca e fiecare cu gustul lui aici

    eu doar am zis ca nu-mi paru ca se schimba personejele din carte de la a la z, din negru in alb ..

    week end fain!

  112. Daenerys n-a intenționat niciodată să facă război, ba chiar e în stare să se mărite cu nesimțitul ăla insipid de Hizdar Babar sau cum îl cheamă, doar de dragul păcii. Și când dragonii ei s-au nărăvit, i-a închis într-un subsol, deși îi iubea tare mult. Nu, Daenerys e singurul personaj roz din roman, ceea ce e în neregulă.

    E un fel de reverse-Tolkien. Acolo, exista un singur personaj gri, complex, Gollum – care de altfel e cel mai interesant personaj, restul erau toate albe sau negre. La Martin, toate personajele sunt niște Gollumi (de ex., Theon Greyjoy e chiar foarte gollum), mai puțin Daenerys care e zâna măseluță cea bună. Înțeleg că trebuie să fie așa, din moment ce ea e probabil mesia universului lui Martin, Azor Ahai reborn, etc, dar e enervant.

  113. Am citit multe dintre commenturile lasate, si sincer am ramas putin surprins, daca nu cumva mai mult ….
    Sunt oameni, care nu vreau sa ii jignesc, care vorbesc in “dume” de cartier, si care tin sa’si scuze lipsa de imaginatie prin acuzarea scriitorului de “lungirea povestii” pe baza lipsei de capital … sau inmultirea capitalului nu stiu si nici nu vreau sa deslusesc modul lor de gandire !!
    Treaba e ca mie mi’au placut foarte cele 4 volume care le’am citit pana aum, cat despre serial am avut norocul intai sa il vad si dupa sa citesc cartile, rezultatul … desii nu unul la care ma asteptam, a fost unul uimitor! Intrucat reuseam sa’mi imaginez mare majoritate a personajelor vizual, foarte usor cu ajutorul serialului, ceea ce lasa loc interpretarii vizuale a restului fir al actiunii mult mai usor, mult mai natural. Sincer si mie imi este frica ca nu vom apuca cel de’al 7’lea volum, dar raman optimist, si mai presus de toate raman recunoscator pentru drumul care l’am parcurs pana aici datorita scriitorului si nu vin sa fac commenturi gen troll doar ca sa pot sa ma scuz pe mine insumi de stingerea focului ceea ce priveste continuarea seriei … cum vad ca majoritatea fac.
    Cam atat am avut de spus, repet nu vreau sa jignesc pe nimeni, nu vreau sa supar pe nimeni, dar nu suport sa vad atatia “cunoscatori” care isi dau aera de oameni care ar fi putut ei, sa faca ceva mai bun in privinta nemultumirilor lasate, daca e asa de ce nu ati scris voi o carte ?
    Raspunsul este bineinteles unul retoric…..
    Pentru ca nu puteti!

  114. Pingback: Cine va castiga jocul tronurilor ? | bughi mambo rag

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu