Carti de evitat…

Christopher Ransom – The Birthing House

 

O carte ce mi s-a nimerit pe reader si pe care am luat-o la rand la citit fara vreun motiv anume si fara ca numele autorului sa-mi spuna ceva. De altfel sunt satul de atatea filme si carti cu case si conace bantuite incat chiar nu stiu ce m-a determinat sa o deschid si mai ales, sa o duc pina la capat. Si asta clar ca e un lucru mare. Pentru ca  pe linga faptul ca se foloseste de o constructie al carei potential a fost exploatat la maximum de alti predecesori, pe deasupra Cristopher Ransom nu reuseste  deloc sa impresioneze vreun pic, macar prin idei sau, de ce nu, talent literar.

Un plus totusi are, la constructia mai atenta a personajului central si la conturarea profilului psihologic al acestuia, dar cind aceasta se intinde pe jumatate de carte cred ca oricine ar reusi pina la urma sa o scoata la capat. Si oricum acest lucru nu este de ajuns si nu salveaza o carte care nu are o poveste bine pusa la punct ci total ambigua si aproape total lipsita de principalul ingredient. Suspansul, tocmai ce era mai important, absenteaza si el cu desavarsire in prima parte de volum, iar apoi nu reuseste sa se ridice la inaltimea asteptarilor. Poate incercand sa compenseze tocmai aceasta problema, si-a pierdut capul si a cam ametit scenele, existand uneori prea multe cadre de sine statatoare si fara vreo legatura cu plotul principal. 

Pentru ca pina la urma aici e problema. Ajungi la finalul cartii si, in loc sa ai, hai, poate unul sau chiar doua semne de intrebare, asupra carora sa zicem ca meditezi, sau sa descoperi aspecte ascunse in text, de fapt esti mai in ceata decat la inceput. De ce a trebuit sa moara respectivul? Cine l-a omorat? Care e treaba cu personajul celalalt si ce legatura are cu casa? Multe, multe enigme care nu se deslusesc deloc, desi cititorul trage speranta ca poate, poate o sa aiba parte si el de ceva explicatii mai concrete.

Conrad Harrison un seminimeni din L.A., pasionat de cresterea de serpi, devine un om cu un cu totul alt statut social dupa moartea tatalui si incasarea politei de asigurare a acestuia. Astfel intr-un impuls de moment cumpara o casa veche in Wisconsin, in care se muta imediat chiar daca sotia lui, Jo, mai mult plecata prin delegatii si training-uri decat pe acasa, nu-i impartaseste entuziasmul. Drept dovada imediat dupa mutare ea pleaca la un alt training de cateva luni, in loc sa ramana cu sotul ei, pentru a-si rezolva problemele din casnicie, relatia lor scartaind big time. Astfel Conrad este cam singurul care va tine piept sunetelor ciudate- sub forma plinsetelor de bebelus- ce bantuie casa, petelor de singe imense impregnate in podea, sau fantomelor cu care da nas in nas si care, din cand in cand, ii mai trosnesc, la propriu si cate o bucata sanatoasa dupa cap, etc.. Da, situatie comica, dar stati linistiti ca oricum nu aflam de ce.

Nu am emotii si o cataloghez fara probleme in categoria cartilor pierdere de vreme. Si nici pe autor nu-l vad prea bine. Sau pe cel care are tupeul sa vorbeasca de bine despre cartea asta. Vezi comentariul de mai jos.

If The Birthing House had just been a biting and well-written novel about a contemporary marriage, that would have been enough to make it worth your time. If it had just been the kind of genuinely scary story that makes little hairs stand up on the back of your neck, that would have been sufficient as well. But what’s remarkable is that it manages to have the best of both genres, without sacrificing thrills for insight. This is a rare thing: a ghost story with class. Read it.

Peter Blauner

 

Suzanne Weyn – Empty

 

Premisa cartii este interesanta. Ca autoarea nu a stiut sa profite de ea asta e o cu totul alta discutie. Intr-un viitor neprecizat exact, resursele de petrolul sunt pe terminate determinand o crestere astronomica a pretul benzinei. Ca tabloul sa fie complet se porneste si un razboi micut intre SUA si Venezuela, tara ce se lauda cu resurse nelimitate de petrol, dar pentru care cere un pret exorbitant. Autoarea surprinde viata unor adolescenti americani confruntati cu situatia grea de a o lua de la capat intr-o lume complet noua. Pentru ca pina in final, dupa un uragan aprig, se constata ca de fapt lumea si-a epuizat total resursele de petrol asa ca transportul, atat de marfa, cat si de persoane, devine un adevarat lux. Curent nu mai e, asadar si prin urmare omul trebuie sa se descurce cu o serie de resurse limitate si, mai pe scurt, sa revina la epoca agricola. Cu alte cuvinte, haosul pune stapanire pe lumea cum o cunoastem noi astazi.

Cred ca volumul de fata are si un anume public tinta si eu nu fac parte din el. Pentru ca daca ar fi sa ma iau si dupa numele editurii care a publicat cartea, Scholastic Press, se poate trage foarte usor concluzia ca este o carte destinata adolescentilor. Astfel s-ar explica lipsa unui fir narativ coerent, a unor personaje bine ancorate in peisaj si a unor explicatii sau detalieri ce ar fi tinut de bunul simt al autoarei. Dar daca ne punem de acord ca e o carte mai mult educativa, cu un mesaj ecologist evident, nici nu trebuie sa mai despicam firul in patru.

Noroc ca a fost si scurta asa ca nu mi-am pierdut prea multa vreme cu ea. Pe viitor cand o sa mai lovesc de autoare, daca o sa mai fie cazul, o sa mi se aprinda sigur un beculet rosu. Da, e clar, sigur de evitat .

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu