Prodigal Son – Dean Koontz’s Frankenstein

Nu pricep cum vine treaba asta cu doi scriitori si, fiecare ce si cum face, dar cred ca acolo unde sunt doua minti in loc de una, ar trebui sa iasa o treaba si mai buna. Ma rog, in cazul de fata a iesit o treaba, nu neaparat grozava sau impresionanta, ci mai degraba una de vacanta. Si as mai preciza ca in scriitura se simte un pic mina lui Koontz. Poate el a venit cu ideile si Anderson a dactilografiat din greu ideile sau fiecare a contribuit cu cate un capitol, sau cu cate o jumatate de carte. Cine stie?! De Anderson nu prea am citit nimic, asa ca de asta m-am raportat doar la Koontz, un scriitor de horror in voga, dar si prolific, cu succes la public si cu carti suficient de apreciate incat sa fie considerat unul dintre cei mai populari autori, mai ales in Romania daca ar fi sa ne luam dupa numarul de carti traduse, pe domeniul lui. Si asta chiar daca nu are carca de premii dupa el.Interesant e ca in 2008 a fost declarat al 6-lea cel mai bine platit autor din lume, la egalitate cu John Grisham pentru suma de 25 de milioane anual.

Ca tot spuneam la inceput, de lectura lejera, chiar Koontz spune in prefata ca  Prodigal Son ar fi trebuit sa devina serial de 60 de minute, regizat de Martin Scorsese. Insa in urma interventiei studioului prin modificarea scenariului, desi ei se intelesesera asupra altor clauze, Kontz s-a convins sa renunte la colaborare si sa publice scenariul sub forma de carte. Ghinionul lor si norocul lui Koontz si Anderson. Sau invers, mai mult norocul lui Anderson decat a lui Koontz.

Dupa cum si titlul sugereaza unul din eroii principali, ca din fericire nu e singurul, e chiar monstrul cu inima umana, Frankenstein. Au trecut cateva sute de ani de la evenimentele descrise in cartea lui Shelley, despre care se spune ca ar fi avut la baza o serie de intamplari adevarate. Pentru ca cel care l-a creat pe Frankie e bine mersi in New Orleans si isi face de cap mai ceva ca in tinerete. Evolutiile naucitoare din genetica si manipularea ADN-ului, dar si geniul intunecat al doctorului Victor, l-au condus spre obtinerea unor rezultate nemaiauzite in stiinta.

Asta si pentru ca de fapt acesta urmareste sa puna bazele unei noi oranduiri sociale prin infiltrarea propriilor creatii in randurile societatii. Indivizi cu doua inimi si implicit abilitati sporite, maini umblatoare controlate prin telepatie de un creier scufundat in lichid amniotic, replici clonate dupa sotia sa ajunse la versiunea a 5-a, laboratoare si fabrici secrete fara de care treaba nu ar putea avea loc, experimente pe subiecti autisti obtinuti in laborator, nu pentru a afla un antidot al bolii sau un tratament, ci pentru a descoperi ce o genereaza si cum ar putea-o provoca la altii. Astfel, in ceea ce priveste studiul autismului, acesta urmareste activarea doar a anumitor portiuni neuronale responsabile cu mentinerea actiunilor dorite a fi duse la indeplinire. De exemplu ar putea obtine indivizi capabili de a munci rutinat intr-un sector, si doar acolo, dar cu o productivitate si o eficacitate extraordinara. Si lista nebuniilor continua.

O carte a la Jonathan Maberry, in care personajele principale calca totul in picioare, chiar daca o mai iau si in freza cate un pic, conform tiparului cunoscut, totul directionat spre un final (asteptat) fericit. Prea multa profunzime Frankie nu are, insa nici autorii nu staruie asupra lui, avand in vedere si conditionarea lui de a nu-si putea rani creatorul. Oricum accentul cade pe actiune, avem si doi criminali in serie, si pe eforturile politiei de a-i indentifica si a-i prinde, decat pe constructia personajelor sau alte aspecte legate de constructia unui scenariu.

Inca din acest volum sunt aruncate semintele pentru cartea urmatoare, seria numarand nu mai putin de 5 volume. Per total nu sunt prea multe de spus, de subliniat doar, ca nu este o carte peste ce am citit in ultimii ani de Koontz, tradus la Rao sau Lider (exceptand seria Odd, la care nici nu vreau sa ma gindesc) ci se plaseaza undeva mai dedesubt.

4 Comments

  1. Am citit si eu cartea si aveti dreptate. Fata de alte carti ale lui Koontz este slabuta. Chiar si asa, a fost o lectura buna de inceput de vacanta.:)

  2. Pingback: Aceiasi bloggeri, alte carti | Blog de Carte - Serial Readers

  3. dr. Frankenstein

    – Frankenstein este doctorul ( sau savantul ) care l-a creat pe monstru. Monstrul nu are nume. Confuzia este foarte raspandita printre cei care nu au citit romanul.

  4. @dr. Frankenstein
    Aşa e. Întrebarea e cum o fi în cartea lui Koontz, deşi de la el unul mă aştept să fi citit romanul lui Mary Shelley.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu