The Other Lands – David Anthony Durham

Desi dupa Acacia nu planuisem sa ma apuc prea curind de continuarea sa, acest lucru s-a intamplat mai devreme de cat m-am asteptat. As puncta ca in unele momente mi-a insuflat o asa stare de entuziasm ca nu m-am putut abtine (later edit, si vad ca nici la primul volum nu am putut sta cu mintea intr-un loc) sa nu o compar cu mai epica si legendara (la propriu de acum) serie a lui Martin, A Song of Ice and Fire. Bine, cu traducerea sa ca sa fiu corect pina la capat, ca in original inca nu am citit nimic din serie.

Per ansamblu a fost un volum mai reusit decat precedentul si chiar am fost un pic dezamagit cind mi-am dat seama ca l-am confundat pe autor ( nu stiu de unde  mi s-a tras ) cu Guy Gavriel Kay care pe deasupra mai si scrie cu totul altceva,  si din pacate volumul trei al seriei nici macar nu e scris inca. Dar mult nu mai e pina departe si nu pot decat sa astept cu nerabdare si data de 04 ctombrie 2011, data la care se preconizeaza ca va iesi pe piata din UK si volumul 3 al seriei , The Sacred Band .

Cartea porneste cam la cativa ani buni de la ultimele intamplari din volumul trecut si se concentreaza, la fel ca si in precedentul volum, asupra destinelor celor din familia  Akaran. Corinn, sora cea mare,  ajunsa regina peste noapte si mamica mai nou, conduce tara cu o mina de fier si  sta cu frica in san ca vreunul dintre fratii sai sa nu emita pretentii si sa-i fure tronul. Insa lui Dariel Akaran, indragostit si el, si cu un posibil mostenitor pe drum (ce-i da dureri de cap si multe palpitatii reginei) numai la asta nu-i sta gandul. Si ce sa mai vorbim si de Mena, sora celor doi si reprezentanta Zeitei Maeben in aceasta lume, aflata mai mereu in fruntea soldatilor sai intr-o batalie sau alta din dorinta de a-si proteja poporul, bine,  dar si trimisa premeditat de surioara mai mare,  ce nu are niciun gand de a accede la tron.

Intriga e un pic cam incalcita, in bine, si te duce unde nici cu gindul nu gandesti, asa ca nu o sa insist asupra ei sa nu stric surpriza, ci va mai spun doar ca pe linga ce stiam din Acacia autorul mai vine cu inca doua rase cu totul noi, clanurile razboinice Auldek si negutatorii, dar in acelasi timp si detinatorii unor tehnologii de-a dreptul misterioase, Lothan Aklun. Acestea aduc un plus de culoare si necunoscut, ridicand subit stacheta evenimentelor dominate pina atunci doar de intrigile politice si teama bolnavicioasa si deja paranoica a printesei Corin de a nu fi tradata. Si dupa cum e normal se deschid cateva fire epice foarte atractive, autorul aducand in discutie destul de des elemente care amplifica sau dimpotriva complica tot mai tare actiunea. Citind si alte pareri am observat ca au aparut plangeri cum ca povestea se misca cam incet si dureaza prea mult pina se dezvolta fiecare fir epic in parte. Eu consider ca tocmai aceste elemente sunt puncte forte ale volumului, dovedind ca autorul stie cum sa te mentina conectat la lectura si iti induce pe nesimtite nevoia de a da pagina. Normal ca toti avem cite un personaj favorit in romanele pe care le citim si nu e nimic iesit din comun daca ne dorim mai multa actiune cu el. Impresia mea e ca uneori tocmai micile detalii si personajele neinsemnate, cu rol de pioni secundari, dau culoare si savoare unei carti.

Intamplarile si evenimentele romanului sunt prezentate prin raportarea la fiecare personaj in parte, asemanator cu primul volum, si cum se poarta in zilele noastre. Adica destinul  fiecarui personaj in parte ( si nu sunt chiar putine la numar) este urmarit  in capitole separate fata de restul, desi dupa cum e si logic acestea se mai si reunesc in dese cazuri sub umbrela aceleasi secvente. Asadar ai de stat la coada pina sa ajungi la capitolul rezervat personajului preferat.

O alta situatie ce mi-a sarit in ochi ar fi ca de aceasta data  autorul a insistat un pic mai mult pe  magie si  inovatiile tehnologice de care va spuneam mai sus, ale rasei Lothan, totusi nu a detaliat  exagerat, pentru ca in fond nici nu este vorba de un volum de dimensiuni gigantice ca la alti autori, sa si aiba loc sa se intinda. Oricum, sigur in volumul trei vor capata o importanta si mai mare, si aici ma refer  mai mult la magie, pentru ca deja au fost sadite semintele pentru cel putin trei fire narative propice pentru o asemenea evolutie. Si sa nu mai vorbesc de batalia epica ce se preconizeaza ca va avea loc tot in volumul trei. Nebunie totala.

Daca ar fi sa aleg intre cele doua volume mie mai mult mi-a placut The Other Lands si, cum am si terminat-o, as fi si vrut sa am la indemana si sa devorez si volumul urmator. Din pacate mai e de asteptat.

(Si tot din pacate va anunt ca o perioada eu voi lua pauza de la scrisul pe blog. Da, stiu, si asa nu am scris prea multe in ultimul timp si intensitatea publicarii articolelor a scazut 🙂 . Nu pot estima exact pentru cat timp voi sta pe tusa. Ca vor fi 2 sau 3 luni vom vedea. Sau poate ca voi reusi sa mai introduc cate ceva intre timp. Nu exclud nici varianta asta.)

2 Comments

  1. Dacă o să scriu vreodată ceva, trilogie o să scriu. De 10 volume. Pe an :)) Pare că dau dependenţă… mi-e şi frică să mă apuc de vreuna 😀

  2. Mda. Las că aşa am cârcotit şi eu împotriva ăstora care scriu serii nesfârşite şi iată-mă acum în sevraj după “Jocurile foamei” şi ofticată că nu mai am ce citi din universul ăla. Aveţi voie să râdeţi! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu