Rot & Ruin – Jonathan Maberry

Atentie!!! Vin zombiii!!

Rot & Ruin a fost o mare surpriza pentru mine. Cartea a poposit de mult timp in computerul meu si a reusit sa ramana acolo chiar daca mi-au picat doua HDD-uri intre timp. (Ca o paranteza scurta, feriti-va ca naiba de tot ce poarta marca Spire ca mie numai belele mi-a adus.) Cum, necum, a scapat intamplarii prin care tot ce aveam in materie de carti electronice s-a ras cu al doilea hdd. Dar sa trecem peste micile deziluzii ale sortii si sa va spun cateva cuvinte despre Rot & Ruin.

De Maberry eu am mai citit doua carti, care mi-au placut foarte mult de altfel, (Patient zero si Dragon Factory) asa ca am tras concluzia (pripita) ca si cea de fata se inscrie pe aceeasi linie cu precedentele. Adica actiune si mortaciuni pe linie, divertisment la cele mai inalte cote si mai putin si lucruri serioase. Cumva Maberry a trecut peste acest cliseu si a reusit sa construiasca un roman cu o atmosfera si o profunzime a personajelor peste Graveyard Book-ul lui Neil Gaiman si la egalitate cu The Shadow Year a lui Jeffrey Ford. Si, ca surpriza sa fie completa, de pe a doua pagina a cartii am observat ca volumul este incadrat la categoria Young Adult, al carei target stim cu totii care este. Nu ca nu as citi YA-uri sau ca as avea ceva impotriva lor, dar consider ca adresandu-te unei categorii de varsta mai fragede sari peste anumite aspecte si considerente ce ar mai completa imaginea de ansamblu si in plus te folosesti si de un limbaj mai pe intelesul tinerilor. Cred eu.

Revenind la Rot & Ruin, autorul a reusit sa atinga toate punctele necesare obtinerii unei carti reusite. Aici as aminti: suita de personaje credibile si bine plasate in context, un schelet al actiunii atent pus la punct, fara scartaieli sau lalaieli inutile, o poveste care te tine cu sufletul la gura si nu-ti lasa momente sa te gandesti daca e liniara sau nu, si, cel mai important, o scriitura usor de parcurs, dar care nu este simpla si nici nu minimizeaza cu nimic rolul personajelor, reusind sa tina cititorul cu sufletul la gura. Rar am lasat din mana din mina cartea, si nu ma laud, dar am citit-o in timp record  (cea mai dificila parte fiind, ca intotdeauna, timpul alocat scrierii articolului de fata). Nu pot decat sa ma declar multumit si de modul cum au decurs intamplarile, si de finalul romanului, ca sunt patit cu multi care o dau in “brinza” exact cind ti-e lumea mai draga si unde  chiar e mai important. Si mai am un motiv de bucurie: imi pare bine ca autorul a dovedit ca nu s-au epuizat inca toate povestile cu si despre zombie, parere impartasita de altfel si de membrii Horror Writers Association (sau de fapt eu o impartasesc pe a lor… deh… chestie de nuante) care i-au remarcat potentialul si au nominalizat-o deja la una dintre categoriile premiului Bram Stoker.

Oare de ce Feed de Mira Grant nu se gaseste si ea pe lista? Tocmai pt ca este un roman slab, scris probabil la norma, fara a aduce vreo noutate in aceasta zona. Bine, poate nu toate romanele concurente si merita sa se afle printre nominalizati, dar gusturile sunt variate si interesele, probabil, si mai multe.

In ceea ce priveste subiectul romanului, autorul ne arunca la ani buni dupa ce o infectie devastatoare a lovit lumea si mortii vii sunt adusi la viata numai pentru a-i consuma pe cei ramasi in viata. Unii supravietuitori ai acestei apocalipse au reusit sa se refugieze in orase, pe care le-au fortificat si  de jur imprejurul carora au ridicat linii puternice de aparare contra mortilor umblatori. Benny Imura este un tanar adolescent al carui univers graviteaza doar in jurul orasului, neavand prea mare idee despre lumea de afara sau cum a fost cu adevarat in trecut. Insa, in momentul in care se vede nevoit sa-si gaseasca de munca iar ceea ce i se ofera fie nu este pe placul lui, fie nu corespunde aptitudinilor sale, va trebui sa apeleze la fratele sau. Acesta este momentul in care intreaga lume i se va da peste cap, intamplarile la care va fi partas maturizandu-l peste noapte.

Chiar daca si el constientizeaza ca odata ce gasesti un loc de munca renunti la frumusetile copilariei si nimic nu va mai fi ca inainte, este perseverent si nu renunta la ideea de a afla cum de fratele sau este considerat cel mai bun vanator de recompense cind imaginea pe care o are despre el este intr-o antiteza evidenta. Cartea mai poate fi vazuta si ca o dovada a veridicitatii teoriei cum ca nicio fiinta nu are o minte mai bolnava si nici nu poate duce la indeplinire fapte mai grozave decat omul.

Si, ca sa nu lungesc pelteaua, va spun ca celor care au savurat Graveyard Book-ul lui Gaiman si  Root & Ruin li se va parea o carte perfecta. Cu (nesemnificativa) precizare ca mai apar si niste zombie in peisaj. Dar pina la urma cine mai sta sa analizeze in profunzime toate detaliile? Cine vrea ceva la care va gasi destule aspecte asupra carora sa  mediteze (ce inseamna sa fii om cu adevarat, si la suflet si in fapte, fiind doar unul dintre ele) si o lectura agreabila per total, dar (atentie!!) nu de weekend, poate incerca cu incredere noua reteta de la Maberry ca sigur nu-mi va arunca castane in cap mai apoi.

Si un scurt video in care autorul vorbeste despre carte si alte surse de inspiratie.

5 Comments

  1. Continuarea, Dust & Decay, e deja scrisă şi va apărea anul acesta. Pe de altă parte, Rot & Ruin, pe lângă nominalizarea la Stoker, a luat deja premiul Cybil [http://suspans.ro/literatura/stiri/jonathan-maberry-castiga-premiul-cybil-2010]. Abia aştept să-i vină să o citesc şi eu.

  2. vazusem eu ceva aseara, pe bookdepository…cind am cautat sa vad daca nu a aparut si la ceva editura britanica. am banuit imediat ca e continuarea, dar nu am mai apucat sa scriu despre ea.

  3. super, ii dau add la lista

  4. Pingback: Castigatorii Premiului Bram Stoker 2012 » Cititor SF

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu