Corvus – Paul Kearney

Din pacate, in loc sa fac ceva constructiv, am ales sa-mi “pierd” timpul cu ultima lucrare a lui Paul Kearney, Corvus. Da, trebuia sa ma pun la punct cu o alta situatiune si eu am preferat sa ma abandonez placerii unei lecturi. Nu prea o sa-mi explic prea curind imboldul asta, de a renunta la un task in dauna unei carti, dar nici nu ma strofoc prea tare, mai ales ca nici rau nu-mi pare.

Corvus vine in continuarea lui The Ten Thousand si mai intregeste din peisajul lumii Macht. Intre noi fie vorba, mie mi s-a mai domolit un pic entuziasmul dupa autorul de fata, dar tot am ramas curios si despre cel de-al treilea volum al seriei, Kings of Morning. Kearney este un autor “cinstit” prin faptul ca ofera o lume credibila, cu influente militare tocmai din istoria spartana, personaje variate si care mai de care mai colorate si actiune cat cuprinde. La polul opus as sesiza totusi o oarecare superficialitate in dezvoltarea personalitatii eroilor, prea usor trec de cititor si nu reusesti sa te atasezi cam de nici unul, si o mitologie a Macht-ului care  nu a fost exploatata la adevaratul ei potential nici acum (bine, nu zice nimeni ca trebuie sa fiu asaltat de “povesti”, dar in mod cert ar mai fi adaugat ceva savoare povestii). Una peste alta, scopul a fost atins. Nu este un volum care sa puna piedici la lectura nimanui si nu am simtit ca ar fi existat vreun moment in care sa fi vrut sa-l las din mina, chiar daca am putut observa ca exista si o evolutie usor previzibila a actiunii. Fanii romanelor bogate in tactici militare si batalii destul de epice vor fi cu siguranta incantati.

23 de ani au trecut de cand Rictus s-a intors cu supravietuitorii celor 10.000 in lumea Macht-ului, dupa campania esuata din Imperiul Assurian. 23 de ani in care renumele sau a crescut enorm si bataliile purtate de-a lungul continentului l-au imbogatit (atata material cat si sufleteste), intr-atat incat se gandeste sa-si atarne sulita in cui. Totusi, in aceste momente, un singur zvon se afla pe buzele tuturor si se raspandeste cu rapiditate. Se spune ca de la est s-a ridicat un nou conducator care ingenuncheaza oras dupa oras in drumul sau spre cea mai bogata zona a Macht-ului. Si cum faima lui Rictus l-a transformat intr-un personaj imposibil de neluat in seama, nici noua vedeta locala, Corvus, nu se dezminte si prin urmare incearca prin orice mijloace sa si-l faca aliat. Si cum, indiferent ce ar spune el, Rictus nu poate sta mai mult de cateva zile fara sa-si incruciseze arma cu cineva, acesta se trezeste angrenat intr-o masinarie de razboi ce va scrie, in curind, istorie.

Despre cel de-al treilea volum al seriei s-a auzit ca ar urma sa apara cindva in cursul anului curent. Mai interesant este ca pe site-ul autorului acesta afirma ca pregateste o surpriza de proportii in privinta originii poporului Macht. Stiam ca acestia vor porni razboi contra Kufr-rilor si vor sti toti care vor citi si volumul de fata (vezi previzibilitatea actiunii de care spuneam mai sus) insa ceea ce ne-ar astepta ar da peste cap intreaga perspectiva asupra seriei. Eu as miza pe o surpriza reprezentata de niscaiva origini alienistice, mai ales ca se bate moneda destul de des si insistent ca armurile Cursebearer-ilor ar proveni din alta lume. Speculez ca va merge pe directia asta chiar daca a afirmat intr-un interviu recent ca in momentul in care porneste o carte nu se concentreaza asupra worldbuilding-ului, ci finiseaza intai povestea, si o lume cu origini aliene ar fi un pic peste puterile lui. Nu am spus, dar Cursebearer sunt un fel de ofiteri ce poarta o platosa speciala care se muleaza pe trupul purtatorului si are proprietatea de a respinge sau de a absorbi majoritatea  atacurilor inamicului.

Un capitol moca aici. Despre The Ten Thousand am scris aici.

“Corvus” (A+) delivered what I expected of it with brio and reinforced the standing of Paul Kearney as a master of military fantasy.

Fantasy Book Critic

One of the very best writers of fantasy around.

Steven Eriksson

12 Comments

  1. Ce am inteles eu din primu’ alineat:

    1. Lectura nu e ceva constructiv.
    2. Lectura e ceva placut.
    – rezulta ca ceea ce e constructiv nu e placut si/sau ceea ce nu e constructiv e placut.

    PS: Nu tre’sa te scuzi niciodata ca ai inceput sa citesti o carte despre care ai ajuns la concluzia ca ti-a placut (dupa ce ai terminat-o). Cu atat mai mult daca i-ai dedicat un articol/recenzie deloc negativa.

  2. “am ales sa-mi “pierd” timpul cu ultima lucrare a lui Paul Kearney”
    => nu-ti place
    “rau nu-mi pare”
    => iti place
    “mie mi s-a mai domolit un pic entuziasmul”
    => nu-ti place
    “ramas curios si despre cel de-al treilea volum al seriei”
    => iti place

    Schizophrenic much?

  3. M-am confruntat si eu de cateva ori cu sentimentul asta asa ca nu mi se pare ceva absurd. Intrebarea mea este de unde fac rost de carte?

  4. @Assassin

    sunt de acord ca e constructiva cind esti in crestere si ai nevoie sa-ti dezvolti vocabularul si vederile…mai apoi… cred ca citesti mai mult pentru divertisment si relaxare…asta daca ne referim la beletristica 🙂

    @Schizoid

    uite cine(schizo) vorbeste! 😛 – sa-mi “pierd” l-am pus in ghilimele; era la figurativ.. 😉
    si m-am abtinut sa mai adaug ca de fiecare data cand ma loveam de termenul “carnifex” mi se aprindeau niste beculete care-mi ziceau ca trebuie sa citesc neaparat si volumul 3 din seria The New Sun a lui Gene Wolfe; posibil sa fi intalnit si acolo termenul, nu mai retin exact, dar oricum nu-mi explic pornirea 😀

    @Mark

    e bine sa cumperi si primul volum…am dat si link-ul – mai sus- la articolul unde am scris de carte; merg citite si separat, dar ca idee, sa vezi ca totusi e o evolutie in personalitatea lui Rictus, de la 20 la 40 de ani.

    uite si linkul la prima carte 🙂

    http://www.bookdepository.com/book/9781844165735/The-Ten-Thousand

    am renuntat sa mai pun linkuri ca si asa nu prea se intampla nimic cu ele… 😀

  5. @kyodnb
    Lectura unei carti bune e intotdeauna constructiva. Ideea era ca atunci cand scrii o recenzie nu tre’sa iti fie frica sa fii criticat pt. parerea exprimata. Ori tu, prin limbaju’ ambiguu (“imi place”/”nu-mi place”), asta ai aratat. Asa a aparut si aberatia cu “lectura e placuta, nu constructiva”.

  6. nu, nu…s-a inteles gresit…ce frica sa-mi fie?…si de cine?! 😀

    sunt in regula cu toate…nu am emotii ca i s-ar nazari cuiva sa-mi trimita Fiscul pe cap 😀 😉

  7. Faza cu Fiscu’ a fost total pe langa, n-am nicio treaba, nici de-o parte, nici de alta.

  8. stiu, stiu…figurativ vorbind…

  9. ala cu 10000 l-am citit luna trecuta, la recomandarea ta ;), si o fost chiar placut, nu extraordinar dar cum zic placut ca un masaj bun, asa ca o sa continui…

  10. Pingback: Cititor SF » Paul Kearney – Kings of Morning (Macht Trilogy 3) &…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu