Pe scurt … (3)

Footfall – Larry Niven, Jerry Pournelle

Asta este una din cartile devenite oarecum clasice, de la care aveam mari asteptari.

De inceput incepe descurajant – nu mai putin de sapte (7) pagini care listeaza personaje. Am fost pe punctul sa o las balta inainte de a incepe. Dar n-am lasat-o… 🙁

Asa cum am banuit, personajele sint multe, de toate felurile si pe nicaieri. In cel mai bun caz unidimensionale si din punct de vedere emotional nu fac nici cit o ceapa degerata pentru cititor.

Stilul este ultra-plat, relativ monoton, lipsit de personalitate si fara nici o pretentie stilistica.

Actiunea are citeva momente bunicele care iti trezesc curiozitatea, dar nu are nimic stralucitor. Desi cartea a fost conceputa ca un thriller militar (presupun), atit cit e, suspansul este diluat prin batutul apei in piua la modul insistent / consecvent, de unde si lungimea considerabila a cartii.

Extraterestrii sint relativ interesant modelati sub aspect fizic, insa situatia devine un pic ridicola cind cititorul afla ca zeii-autori au hotarit sa-i faca prosti (la propriu). Altfel ar fi fost destul de dificila urmatoarea schema: ET ataca din spatiu, ET invadeaza Kansas, americanii se enerveaza si salveaza lumea in ultimul moment (cu un pic de ajutor sovietic), senatorii americani au stofa de heroes.

Singurul lucru bun este partea de hard SF prezenta pe alocuri, pentru care il suspectez pe Niven.

Pentru mine a fost o carte dominata de clisee ‘ras-fumate’, superficiala din orice unghi, prea lunga… un fel de “Independence Day” cu mai putine discursuri patetice, lipsa compensata de alte bla-bla-uri.

Anti-Ice – Stephen Baxter

Cred ca este printre putinele carti semnate de Baxter care nu a fost re-editata cu insistenta specifica pentru operele acestui autor. Mi s-a parut o chestie exotica, asa ca am citit-o, ocazie cu care am aflat de ce este out of print.

Deci, asa cum banuiti, anti-ice este un fel de anti-materie cu aroma de steampunk. Spunind asta, tocmai v-am povestit 80% din roman.

In opinia mea volumul aceste sufera de trei pacate majore: 1) clisee peste clisee, 2) liniar pina in pinzele albe, 3) absolut nici o idee, nimic, zero, nada.

Singurul aspect pozitiv este felul cum Baxter foloseste limbajul victorian.

O carte previzibila si plictisitoare.

13 Comments

  1. mmm…ce coincidenta!… de Footfall m-am lovit si eu zilele astea si m-a intrigat coperta…dar nu am citit-o 😀

  2. aspoiule, tre’ să-ți spun că ador modul la care faci recenziile! alte două titluri cu care nu mă voi obosi… sau poate doar antiice-ul să ”aud” și eu folosirea vocabularului de epocă. mulțumesc.

  3. LOL, ce-mi place. Pe situl Cititor SF “more often than not” aflam ce carti sa nu citim. Nu fac misto. Apreciez sincer astfel de recenzii oneste.

  4. Sa nu uitati totusi ca aceste ‘recenzii’ sint 100% subiective…

  5. păi altfel nici n-ar avea mare valoare, dacă n-ar fi așa 🙂
    apropos de subiectivism, aș putea să primesc o adresă de mail către domnia ta, aspoiule?

  6. Hmmm, esti sigur ca ai citit traducerea buna la Footfall?

    Zic asta pentru ca ceea ce ai descris nu suna DELOC ca ceea ce am citit eu, Footfall, romanul clasic ce imbina sportul cu space opera:

    “It’s just like Foot-Ball, only different, see?” Nat Reynolds said.
    “No, I really don’t.”
    “You still use your feet, but you don’t kick the ball. You kick the Fall instead.”
    “Ah, now I see it,” Bobo Anason said.”

    O carte foarte, foarte tare. Mi se pare ca s-a facut si un film dupa ea, Kick-Ass?

  7. @rreugen

    He he. Buna aia cu Bobo Anason.

  8. Nu prea inteleg ,cum de este asa slaba (dupa cum spui tu ,eu nu am citit-o) si a luat 2 premii destul de importante?

  9. Nu scrie la Anti -Ice: Winner of the Phlip K.Dick award si John W.Cambell Memorial award?

  10. @I.Cosmin
    Scrie, dar este vorba despre autor, nu despre carte…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu