Echo City – Tim Lebbon

“[Tim] Lebbon’s work is infused with the contemporary realism of Stephen King and the lyricism of Ray Bradbury.”—Fangoria

“Lebbon is a master of fantasy and horror and his visions make for disturbing and compelling reading.”—Douglas Clegg

O fi Lebbon tot ce se spune mai sus, dar Echo City nu este deloc un roman de impact sau unul de care sa-ti amintesti in timp. Cu parere de rau o zic, dar am constatat ca e cam nepotrivita cartea pentru un prim articol de lectura pe 2011. Si cu ce sperante o incepusem in 2010!…Surprinzator este ca exista si cititori care o ridica-n slavi, dar dupa “surpriza” cu Boneshaker-ul am devenit si mai sceptic si nu prea mai cred in ce se scrie “peste tot”.

De lumea din Echo City am dat printr-o povestioara (nu mai stau acum sa cercetez de prin ce volum/antologie era) si am fost captivat imediat de posibilele evolutii ce se intrevedeau in cazul in care subiectul ar fi fost tratat corespunzator. Perioada in care ne arunca autorul este una cu influente medievale, insa nu lipsesc nici anumite inventii, mutatii genetice si progrese specifice unei epoci mai avansate. Si ca sa puna capac de jur imprejurul orasului nu vezi cu ochii decat desertul arid si, avand in vedere ca de mii de ani locuitorii nu au mai luat contact cu altcineva din afara, acestia sunt indreptatiti sa creada ca sunt singuri in aceasta lume.

Ceea ce face special orasul este ca de-a lungul timpului cartierele si cladirile noi s-au ridicat peste cele existente, obtinandu-se astfel o metropola pe mai multe nivele (echoes). Normal ca si populatia s-a mutat la nivelul cel mai de sus, despre cele inferioare, ramanand doar povestile de groaza, fantomele si fiintele de evitat (Garthanienii) ce le bantuie. La conducerea orasului se afla o clasa instarita subordonata, cel putin in aparenta, unei secte religioase de mare angajament. Secta care-si vede profetul ca fiind Unic si prin urmare toti necredinciosii sunt trecuti prin foc si sabie, dupa ce in prealabil au servit si o portie de tortura. Poate, poate erezia va fi tinuta sub control sau, de ce nu, eradicata in totalitate.

Povestea se invarte in jurul venirii din desert a unui strain ce nu-si aminteste o iota despre trecutul sau, insa dispune de anumite arme speciale (-foarte-putin folosite de-a lungul cartii) si o dibacie iesita din comun. Aparitia lui este doar un preambul al intamplarilor ce vor rasturna din temelii viata locuitorilor din Echo City.De departe cel mai interesant personaj al cartii este Nophel, o fiinta modificata genetic, slujitor devotat al teocratiei conducatoare si a carui principala indeletnicire – asta pina la aparitia strainului misterios- este manuirea unor aparate umanoide prin care urmareste zi-lumina evenimentele si viata din oras. In rest, personajele par construite la norma si desi autorul incearca sa ne convinga ca s-a straduit, de multe ori am ramas cu impresia ca s-a pierdut in idei. In alte momente, modul in care acestea reactioneaza si dialogul ce le insoteste comportamentul sunt lipsite de orice logica evidenta. Vreti actiune? Mai puneti-va pofta in cui. Capitole intregi personajele se insotesc prin echo-urile inferioare si dau doar peste niste fiinte asemanatoare liliecilor, una, doua fantome si un element important din plot. Care, pina la urma, daca nu era acolo, omuletii nostri s-ar fi dus degeaba. Plictiseala mare nenicule.

Singurele plusuri din Echo City se asemana cu unele aspecte din Noul Crobuzon, si prin urmare, nici aici, nu avem ceva parte de inovatie. Cartea este salvata de atmosfera dark fantasy si de cateva idei interesante legate de lumea orasului.

Situatia de fata este asemanatoare cu ceea de la Trial of Flowers a lui Jay Lake, unde la fel, premisele sunt atragatoare, dar materialul finit lasa de dorit.

Nu cred ca mai are rost sa ma intind si sa despic prea tare firu-n patru. Cine vrea sa-si piarda vremea cu Echo City o face pe orele lui, insa eu m-am “lecuit”. Si de carte si de autor.

8 Comments

  1. Si ai citit 3 luni la cartea asta?! Baftosule! 😀
    Im alta ordine de idei, treaba aia cu orasul dezvoltat pe verticala pare destul de promitatoare…

  2. 😀 😀

    este…si mai exista cateva aspecte despre care nu am vorbit, dar care reusesc sa coloreze peisajul…doar ca la ce bun? daca la final ramai cu buza umflata…

  3. Ei, să ştiţi c-o s-o citesc şi eu, că m-aţi fpcut curioasă (spre disperarea lui kyo, probabil).

  4. @dreamingjewel

    Eu citesc acum “Bar None”, de acelasi autor. De inceput incepe bine.

  5. Pingback: Săptămîna SF (27)

  6. @dreamingjewel

    eiiii…nu e cazu…chiar sunt curios ce parerea o sa ai despre ea 😀

  7. Bar None e mistoaca rau 😀

  8. mmm…synopsis-ul pare ok…si totusi …pe amazon lumea nu prea o recomanda 😛

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu