Pauza de prinz, inainte de Craciun…

Este acea perioada a anului cind imi place sa colind prin librarii ca sa vad oameni cumparind carti. Multe carti. Nu stiu de ce dar chestia asta are un efect tonic asupra mea. Presupun ca mai sint si alte lucruri care contribuie la starea mea de bine simtita in magazinele de carti… muzica de seson in surdina, decoratiile, amabilitatea librarilor… Sincer nu credeam ca se poate mai bine de atit. Dar m-am inselat.

Intrarea

Intrarea

In una din zilele acestei saptamini, am decis sa iau pauza de prinz intr-o librarie. Bine, pauza de prinz nu inseamna neaparat ‘pauza cind servesti prinzul’, cit ‘pauza de la ora prinzului’. Se pare ca aceeasi idee au avut-o mai multi oameni, asa se face ca magazinul era destul de animat la acea ora. In afara de cascatul gurii propriu-zis, aveam in plan si achizitia unui volum anume (despre care o sa va povestesc imediat). Asadar, dupa mai bine de o jumatate de ora de plimbat printre rafturi doldora si rezistind eroic tentatiilor livresti, am pus mina pe volumul planuit si am purces in viteza spre casele de marcat. Deh, pauza cam expirase, dar asa se intimpla mereu cind Aspoiu se ‘rataceste’ in librarie. La case, surpriza! Coada! Adica pauza expirase pentru mai multi. Sapte case deschise, cam zece persoane la rind… nu poa’ sa ia mai mult de 10 minute. Merge repede, zic eu, si ma asez linistit la rind. Dupa citeva secunde apare un librar cu o tava plina de ciocolatele… si se plimba cu tava in lungul cozii servind lumea. Mie imi cad ochi-n gura, urmeaza falca si alte componente ale fetei… etc. Omu’ ajunge cu tava la mine, “Please…, enjoy while you’re waiting. It won’t take too long… Thank you.” zice el. Eu iau cu gesturi de robot o ciocolata si bingui ceva drept multumire, dupa care librarul trece cu tava mai departe… Si a avut dreptate – a durat mai putin de 5 minute. Nu stiu cum au vazut altii treaba asta, dar pentru mine e o zi pe care o sa mi-o amintesc cu placere, atit cit m-o tine memoria. Si o sa tin minte si cartea ce am cumparat-o chiar daca se dovedeste a nu fi o opera seculara.

Stinga

Stinga

Dreapta

Dreapta

Coada

Coada

Asa… despre carte. Pai e o carte cu ZOMBI. Da, stiu. Nu e cea mai indicata achizitie pentru Craciun (hehe, depinde despre care Craciun vorbim). Si stiu ca am zis in multe rinduri ca nu ma atrag prozele zombiloase. Cartea ma intereseaza pentru ca este un experiment interesant (nu stiu cit de nou ca tehnica) initiat de Stephen Jones, tatucul horror-ului britanic. Practic cartea reuneste textele mai multor autori (printre care Tim Lebbon, Paul McAuley, Pat Cadigan, Tanith Lee) ce folosesc aceleasi evenimente drept intriga, in acelasi univers. Partea asta s-a mai facut, dar in cartea lui Jones intimplarile sint relatate prin e-mails, text messages, scrisori, jurnale, circulare, memos, decupaje din ziare si… bloguri. Evident, toate fictive, nascute din imaginatia autorilor. Surprinzator a fost si faptul ca textele arata precum presupusele surse (se vede in pozele de mai jos, click pe ele). Sincer sint curios cum se leaga toate aceste lucruri, daca se leaga, si ce a iesit pina la urma.

Din punct de vedere tipografic arata exceptional.

15 Comments

  1. Hohoho! Bloody Christmas! (cu atâţia zombi, normal).

  2. Nu am mai vazut niciodata asa o carte. Astept sa revii cu impresii dupa lectura.
    Cat despre librarii, si mie imi reincarca bateriile o plimbare printre rafturile cu carti. Pacat ca prin zona mea nu am asa o librarie.

  3. De ce se numeste Mammoth Book? Nu mi se pare ca ar avea asa multe pagini sau nu am inteles eu bine sensul?
    Oricum astept o parere despre carte .

  4. De curiozitate, in ce tara esti? 🙂 Tare ma indoiesc ca o sa ajungem noi vreodata la nivelul asta de civilizatie.

  5. Holy shit, acum m-am uitat mai bine la poze, si sincer mai bine nu ma uitam, intai am vazut 50% off si am zis “oau ce tare”, pe urma am vazut ca in spate scrie “80% off”…damn!

  6. hai ca m-ai facut curios cu zombicalipsa…
    @cosmin: volumul e aparut in seria de “mammoth books” de la constable&robinson.

  7. @Mihnea
    Intr-o tzara care nu se afla in Africa, fosta URSS sau Orientul Mijlociu, …si care nu se numeste Romania sau Bulgaria. Restul nu mai are importanta.

  8. Unde-i asta, in Richmond Hill? Au ciocolatele in Richmond Hill? Ei bine, la noi au dat cookies cu hot chocolate. Ha!

  9. @Costi
    Este in Markham, zona numita Woodside. Mda, trebuia sa ma duc in Richmond Hill, acolo a fost cu fripturi si cite o lada de bere… 😀

  10. @Aspoiu
    Dupa Manulife, am fost pina la World’s Biggest Bookstore si acolo ne-au dat cite un ipad. Apoi ne-au spus ca daca mai vine un musiu Aspoiu sa se laude cu alte bunataturi de suburbs, sa-i spunem ca ne dau si o masa de Craciun, unde vor fi invitati Neil Gaiman si China Mieville. Downtown rules!

  11. @Costi
    Ah! Am auzit si eu de semnele alea de carte cu pozele lu’ iPad, Gaiman si Mieville…

  12. @aspoiu
    Buna, buna asta. Mai, sa aveti petrecere frumoasa in Richmond Hill, Bucuresti, Satu Mare, Brasov, Iasi, Timisoara si peste tot pe unde cititi carti SF.

  13. Si tie asemenea 🙂

  14. Şi vouă, acolo unde Mos Crăxunul vine numai peste cîteva ore, meri crizmăs hohoho… Hugs!

  15. Pingback: Bookporn: Ianuarie (1) « Ugly Bad Bear's

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu