Galileo, numarul 1

GalileoA meritat sa alerg de la aeroport la o ultima bere la Giotto: am prins nu numai niste discutii interesate, ci si primul numar din Galileo.

Prima impresia e ca arata bine. Hartia e cum trebuie (nu foarte grea, din fericire, am eu o problema cu asta), coperta e tiparita frumos… dimensiunile nu-s pe placul meu, dar am mai spus-o si faptul e consumat.

Povestirile
James Patrick Kelly – O sansa din 10^16
Am impresia ca am mai citit cate ceva de Kelly, dar probabil toate au cazut in aceeasi categorie ca O sansa din 10^16: usor de uitat. In cazul de fata, un om din viitor ajunge in viata unui pusti de 12 ani care ar putea salva lumea (ma rog, adica are o sansa din 10^16 de-a reusi). Nu pot sa spun ca m-am plictisit citind-o, dar nici nu m-a impresionat.

Liviu Radu – Doi batrani, pe o banca…
Probabil ca mi-au scapat cateva subtilitati din cauza ca nu am citit Frankenstein… in orice caz, impresia pe care mi-a lasat-o a fost asemanatoare cu povestirea lui Kelly – ok, dar nimic memorabil. Introducerea mi s-a parut prea lunga, n-am inteles de ce o persoana ar veni la aceeasi banca din parc la aceeasi ora si ar intreba necunoscutii ce carti citesc… dar speculatiile au fost interesante. Nu stiu cat de mult au in comun cu evenimentele reale cunoscute, dar nici nu ma prea intereseaza; abordarea in sine a fost destul de inovatoare ca sa ma tina curioasa pana aproape de sfarsit.

Sebastian A. Corn – Vonu
Vonu mi-a placut mai putin decat alte nuvele ale lui Corn. Imaginatia e la locul ei, idem versiunea proprie de cyberpunk… dar rezultatul nu m-a dat pe spate. Ideea cu Romania pe post de buric al pamantului mi s-a parut bine justificata, dar clonele si intentiile lor si exact de ce trebuia sa-mi pese… nu. Jimi Hendrix a fost simpatic totusi.

Norman Spinrad – Jurnale din Anii Molimei
Spinrad nu e printre autorii mei favoriti, chiar deloc, asa ca nu ma asteptam la mare lucru. Cu toate astea, nuvela s-a dovedit a fi preferata mea din revista. Intr-un viitor nu foarte incredibil, o molima se raspandeste pe cale sexuala (a pornit din Africa, s-a raspandit in comunitatile de homosexuali, dar e Molima, da? nu SIDA, ca tre’ sa fie SF), cu consecinte evidente: sexul “pe viu” e periculos, masturbarea e sport national si sexul propriu-zis se face numai prin intermediul unor prezervative si diafragme high-tech. Cateva personaje se intersecteaza in aceste conditii si salveaza omenirea. (Nu e spoiler, asta ni se spune din a doua pagina.)

Ce iese bine: societatea Molimei, violenta, viata linistita a celor care nu mai au nimic de pierdut (nu foarte realist, dar mi-a placut ideea), personajele care chiar reusesc sa aiba putina personalitate.

Ce nu iese bine: ideea de jurnale (serios, un bolnav de Molima care isi petrece viata omorand si violand scrie un jurnal?!), cliseele (crestinul fanatic, militarul nebun, doctorul care vrea sa salveze lumea, corporatiile medicale malefice), scriitura asa-si-asa. O sa imi spun ca Spinrad nu a vrut sa se ia prea mult in serios… altminteri nu-mi explic procedeele de telenovela gen “cine putea fi atat de nebun incat sa o faca…” // se termina capitolul // urmatorul capitol este cu, ghici cine, mercenarul John care e in cacat pana la gat. No shit.

Cu toate defectele, nuvela m-a prins. Spinrad in continuare nu-mi place, dar sa spunem ca mi-e putin mai simpatic acum.

Joe Haldeman – Graves
Initial, am reusit sa o ratez complet. Poate e de vina revista, poate lipsa mea de atentie, dar m-am intrerupt din citit dupa interviu si, cand am revenit, am reusit sa sar peste povestire fara sa-mi dau seama. In plus, butonandu-mi iPodul in drum spre serviciu, am descoperit si ca aveam nuvela pe el de luni intregi… (A fost citita in podcastul StarShipSofa – mp3-ul e aici). La nici 10 pagini, e usor sa sari peste Mortuare, dar ar fi pacat. Inca o povestire cu razboiul din Vietnam (care inseamna mai mult pentru un american decat pentru noi), dar e scurta si la obiect, iar Haldeman stie sa scrie, asa ca poanta finala, desi are doar putin peste o pagina, are efectul scontat. Nu, nu va spun care e, e mai misto asa.

P.S. Mircea Pricajan explica aici traducerea titlului: “graves registration este un serviciu militar care se ocupă cu recuperarea cadavrelor de pe front, identificare lor şi transportarea spre locul de îngropăciune. din 1991 încoace, acest serviciu şi-a schimbat numele în mortuary affairs.”

Articole

Cory Doctorow – Adolescentii si sexul
Ce m-a surprins nu a fost articolul (stiam deja ca apreciez ce scrie Doctorow), ci premiza lui. Niste oameni chiar au fost indignati ca niste copii de 17 ani dintr-o carte fac sex? Fac sex off-screen? Intr-o carte care atinge subiecte mult mai serioase? Destul de multi oameni au fost indignati incat sa fie scris acest articol? Avem o problema…

Peter Watts – Ce-ar fi sa decolam si sa-i facem praf de pe orbita?
Cred ca am mai citit articolul si pe blogul autorului, dar mi-a facut placere sa-l recitesc. Niste idei interesante, cateva chestii care nu-mi trecusera prin cap, iar titlul e ales numai bine. Per total, de acord cu Watts, inclusiv cu sfarsitul: nu am mers la Avatar pentru povestea adanca, sa fim seriosi.

Paul Di Filippo – Cyberpunk: Dupa 25 de ani
Cred ca lipsa mea de afectiune pentru cyberpunk e cunoscuta deja, asa ca nu va fi o surpriza faptul ca nici n-am citit articolul pana la capat.

Mircea Oprita – Elogiul unei cariere, Graham Sleight – Ray Bradbury
Doi autori care nu ma intereseaza in mod deosebit, deci nici biografiile lor nu m-au interesat. Pentru fani…

Interviu

Joe Haldeman in dialog cu Horia Nicola Ursu
Inca un scriitor pe care nu l-am citit in mod extins, asa ca am luat interviul ca pe o chestie informativa, sa vad ce are de zis un scriitor faimos. Nu mare lucru, s-a dovedit; din pacate raspunsurile la interviu par standard, fara multe detalii si fara sa dezvaluie mare lucru din personalitatea autorului.

Cateva observatii de final:
– Dupa cum au remarcat si Stefana Czeller si Adina, biografiile autorilor ar sta mai bine inainte de povestiri. Vreau sa stiu cine e autorul inainte sa ma apuc de citit textul lui, nu dupa.

– Mici greseli de corectura, din fericire nimic major; traducerile au sunat bine toate.

– FYI pentru editii viitoare – Mindbridge a lui Haldeman a fost tradusa la Teora drept Conexiunea PSI (traducerea nu e notata in paranteza in biografia respectiva).

Daca ar fi dupa mine, Galileo ar avea mai putine articole semi-biografice (lista de autori despre viata/opera carora as vrea sa citesc e foarte, foarte mica), mai multe articole despre alte teme (preferabil mici si scurte, pentru diversitate), iar partea de literatura ar ramane la fel. In continuare mi-as dori-o in format de revista glossy, dar asta e 😀

Despre Galileo a mai scris si Eddie, aici.

12 Comments

  1. interesant cum difera parerile despre povestirile din galileo. cineva lauda mult de exemplu povestirea lui kelly. mie mi s-a parut, ca si tie, slabuta. mi-a placut in schimb foarte mult povestirea lui liviu radu. a fost depasita doar cu putin de nuvela lui spinrad, care e de intindere mult mai mare si care mi s-a parut foarte reusita, cu toate micile defecte sesizate si de tine. haldeman-graves e o povestire care nu m-a impresionat deloc. de asemeni nici “vonu” (e adevarat ca nici nu sunt fan al acestui gen de povestire, deci e foarte posibil sa ma insel).

  2. pai de-aia e revista… sa aiba cate ceva pentru fiecare. nu cred ca s-a inventat colectia de povestiri care sa placa 100% vreunui cititor. cata vreme toti am gasit cate ceva interesant… e de bine.

  3. sar’na pentru rabdare. varietatea reactiilor la povestiri a fost unul dintre deliciile receptarii. inseamna ca ne-a iesit 🙂

  4. Flavian Petraru

    Din cauza timpului putin pe care il am liber nu am reusit decat sa citesc vreo juma’ din revista. Pana acum, de ce sa nu recunosc, mi s-a parut f ok, si nu-mi doresc decat sa continue acest proiect cat mai mult timp, iar articolele si povestirile sa fie cel putin la nivelul celor din revista cu nr.1!

  5. draga cititor Sf,
    caprikorn13 m-a trimis la tine cu ”jalba” numita-probleme de comunicare cu cei de la Nemira,am scris mai multe la ea despre pb.asta.Inteleg ca esti plecat din Ro,de aceea te intreb: ai putut comanda online carti de la ei si primi coletul,ca trimitere externa?Conform site-ul lor pare nu au luat in calcul posibilitatea asta iar la e-mailurile trimise nu am primit nici un raspuns:((

  6. Draga Raluca,
    Din pacate nu am comandat carti de la Nemira pentru a fi trimise “afara”, si nu am facut-o pentru ca am presupus ca pretul transportului ar tripla de fapt pretul cartilor.
    Ma mir ca nu ai primit raspuns, de obicei sint okay la comunicare – poate mailul nu a ajuns la cine trebuie?

  7. …multumesc.La fel a spus si capri.Nici eu nu stiu ce sa mai cred.Acum cateva zile le-am scris pe blog sub una din postari ,unde mai erau commenturi,doar-doar..nici un semn.A propos de transport extern,cei de la Polirom se achita f.bine de serviciul asta-sigur, costa,dar rezonabil.Prin urmare,se poate.Si cred ca cititorii stabiliti in strainatate constituie un target suficient de serios ca sa fie luat in calcul…Am vazut ca mai sunt carti Nemira online si la Humanitas;
    in fine voi mai face o incercare pe mail-ul lor zilele astea.
    Toate cele bune si saptamana buna!

  8. Flavian Petraru

    Raluca, incearca din nou sa iei legatura cu ei la departamentul: cartea prin posta, in general sunt ok la comunicare, pe mine ajutandu-ma de fiecare data cand am avut nevoie.

  9. @Raluca: mail la costel.rangu@nemira.ro. Telefon: 0721.74.74.64. Momentan nu avem un sistem pus la punct pentru expediere in strainatate, din cauza faptului ca pretul livrarii externe variaza f. mult in functie de multe lucruri (tara de destinatie, greutatea, modalitatea de expediere etc.). Merita totusi intrebat la colegul meu, poate in urma discutiilor gasim o solutie convenabila ambelor parti.

    Eventual poate ne spui cum a decurs cu Poliromul si invatam si noi 🙂

    Comentariul de pe blog nu stiu cum ne-a scapat, eu nu mi-l amintesc, imi pare rau.

  10. cam tot offtopic…

    maine tineti aproape ca va puteti alege cu un exemplar din SuperCostel 😉 de data asta voi aloca pentru raspuns o perioada mai scurta de timp fata de concursul trecut. mult mai scurta. doritorii fiti pe faza … 😀

  11. multumesc mult,Vlad,multumesc si gazdei site-ului care a facut posibila legatura:))voi scrie chiar acum,cu detalii,ce si cum,si uite asa(poate) va mai creati si fidelizati o retea de cititori si in afara tarii:)))!
    Si pentru ca am fost cam purcel,fiind off-topic si neadaugand nimic”jalbei” mele,simt nevoia sa o spun acum,cu intarziere: desi nu sunt o cititoare inversunata a genului(SF,vreau sa zic,dar mai recuperez:)))totusi am fost real impresionata de entuziasmul si starea de efervescenta pe care le-am intalnit pe site-ul Millennium Press:felicitarile mele lui Horia Ursu!

  12. @raluca: multumiri 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu