Abraham Lincoln: Vampire Hunter – Seth Grahame Smith

vampire huntLa debutul acestei lecturi, prietenul Aspoiu a fost dragut si mi-a comunicat o parte din impresiile lui nu prea dulci privitoare la cealalta capodopera a lui Seth Grahame Smith, Pride and Prejudice and Zombies. Eu deja aveam parcurse cateva pagini asa ca nu m-am dat batut si m-am afundat tot mai adanc in roman. Inceputul este usor confuz pentru ca un personaj face rost de jurnalul personal al lui Abraham Lincoln si daca nu esti prea atent nu-ti dai seama ca de fapt e vorba de insusi autorul. Personaj ce nu mai apare pina la final fiind clar ca acesta a avut nevoie de o portita pentru a ne introduce in ceea ce a scris Lincoln in jurnalul sau si a ales calea ce i s-a parut lui cea mai buna.

Cred ca Abraham Lincoln: Vampire Hunter poate fi considerat un roman foarte bun de istorie alternativa. Toti am auzit de Lincoln, insa am impresia ca putini stiu cu exactitate multe din detaliile vietii sale.Sau macar in mare. Chiar am fost curios sa vad cat adevar se ascunde in spatele intamplarilor din roman si nu am fost neaparat surprins sa descopar ca acesta s-ar cam invarti in jurul unui procentaj de 65-70% ( poate chiar mai ridicat ). Restul este intr-adevar fictiune, insa foarte bine dezvoltata in jurul intamplarilor originale astfel incat orice fan de istorie alternativa va fi satisfacut pe deplin, zic eu. Eu nu sunt neaparat un fan al genului, dar de aceasta data chiar am fost curios sa acumulez informatii despre cel care si-a pus cel mai tare amprenta asupra fenomenului de eliminare a sclaviei din statele americane, si asta chiar daca informatiile nu se trag dintr-o carte de istorie, ci dintr-una de fictiune. Radacinile intamplarilor sunt reale si este clar ca lumina zilei ca toata partea cu vampirii este inventata si serveste doar pentru a condimenta aspectele din viata lui Lincoln… nu ca ar mai fi fost mare nevoie.

Abraham Lincoln a avut o viata personala incarcata de dramatism, fiind nevoit sa-si inmormanteze doi fii in timpul vietii, insa si o evolutie profesionala remarcabila. Si daca tinem cont ca a facut doar 18 luni de scoala efectiva, restul cunostintelor dobandindu-le datorita spiritului sau de autodidact, ne dam seama ce fel de personalitate a ajuns la conducerea Americii. Cred ca ideea de a-l transforma pe Lincoln intr-unul dintre cei mai feroce vanatori de vampiri ai acelor timpuri a avut o influenta pozitiva asupra evolutiei acestui volum. In plus, autorul s-a achitat cu brio de misiunea sa, cel putin in cartea de fata si cel putin in opinia mea. Vampirii nu mi s-au parut mai deosebiti sau mai cruzi decat in alte volume, dupa cum erau entuziasmati unii cititori din blogosfera (cine stie ce or mai fi citit pina atunci) si nici autorul nu a detaliat in amanunt chiar toate miscarile acestora. De remarcat ca uneori se mai schimba subit punctul de vedere si prin urmare intram fara nicio avertizare prealabila in gandurile altui personaj, lucru ce poate conduce la o usoara stare de confuzie, cu toate ca se revine destul de repede la destinul pionului principal.

Afland ca moartea mamei sale a fost cauzata de un vampir si sub indrumarea altuia, adept al unor principii de viata total diferite fata de majoritatea, tanarul ambitios Abraham Lincoln se hotaraste sa starpeasca cat de multi sugatori de sange poate. Si astfel o tine din provocare in provocare, pentru ca vampirii nu sunt fiinte chiar asa de usor de ucis si multe din informatiile necesare pentru a-i combate nu sunt accesibile publicului larg. Noroc de ajutor – chiar daca se dovedeste a nu fi asa de dezinteresat pe cat parea la inceput, in final vom observa ca tot raul tot spre bine trage. Totusi fiecare activitate are un sfarsit si ramane de vazut ce cale va alege Abraham cind va constata ca fortele nu-l mai ajuta sa se bata de la egal la egal cu fiintele diavolesti. De mentionat ca foarte putine persoane sunt la curent cu statutul sau de vanator, si asta mai ales din pricina preconceptiilor si a necredintei oamenilor in aceste fiinte ale noptii – in plus micul sau secret s-ar putea dovedi un adevar mult prea crunt si prea amar pentru noua sa familie.

Ar mai fi de adaugat ca, desi a beneficiat de un start slab, volumul Pride and Prejudice and Zombies a ajuns la vanzari de milioane de copii si s-a tradus in peste 20 de limbi. Cartea de fata, in editia hardcover, a avut de asemenea parte de o primire calduroasa din partea cititorilor. Se pare ca deja au fost cumparate drepturile de ecranizare pentru ambele romane: Pride and Prejudice and Zombies a mers la Lionsgate Entertainment, cu Natalie Portman (producatoare?!! si actrita), iar Abraham Lincoln: Vampire Hunter, ar fi fost ceruta de Tim Burton si Timur Bekmambatov. Grahame-Smith nu s-a oprit aici si a mai contribuit si la o banda desenata intitulata sugestiv Marvel Zombies Return: Hulk.

Daca la Boneshaker, nominalizata la Nebula, nu prea au existat opinii, aici chiar nu ma astept sa apara prea curind pareri despre volum. Insa nu stiu daca ar fi putut exista altcineva care sa fi facut o treaba mai buna decat Grahame-Smith cu subiectul cartii de fata (si asta chiar daca una dintre primele sale carti s-a intitulat The Big Book of Porn: A Penetrating Look at the World of Dirty Movies – funny right?!) si pina la urma timpul va decide daca am avut sau nu dreptate .

6 Comments

  1. Ce fun ar fi unele mai autohtone. Fratii Jderi, epic in trei volume despre clanurile de shapeshifteri de la poalele Carpatilor (si lupta lor atat impotriva cotropitorilor otomani – razboinici care se pot transforma in mobila – cat si interna, cu clanurile Nevastuica si Verii Bibilica).

  2. Nu stiu nimic despre Lincoln si bampirii lui, insa aia cu PP&Z a fost de-a dreptul imbecila, idioata, cretina carte care mi-a cazut in maini. Si nu vb de scriitura, subiect sau alte chestii, ci despre cum a fost conceputa ca intreg. Timpita.

  3. @kyo: man, you have the weirdest tastes…

  4. @Bear
    pai de ce? ai citit-o? 😀

    omul a stat cu volumul de istorie in fata si a mai introdus ici pe colo cate ceva singe, o crima, un bampir … mie nu mi s-a parut o porcarie 🙂

    @rreugen

    pai ar fi 😀

  5. Atunci cartea nju e de istorie alternativă, tot aşa cum nici romanele lui Dumas nu prezintă o istprie alternativă a Franţei.

    Pe de altă, parte, am văzut undeva pe la Diverta o carte (nu ştiu dacă a aceluiaş autor) în care regina Victoria era şi ea vînătoare de maxi-ţînţari d-ăştia …

  6. @Tron 2.0
    da, ai dreptate…m-am uitat la definitia termenului si daca ar fi fost ceva modificari in evolutia istorica o puteam incadra la asa ceva…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu