Nausicaä of the Valley of the Wind

NausicaaposterDesi de obicei sa nimereste sa citesc manga inaintea ecranizarii, trebuie sa recunosc ca de aceasta data inca nu am reusit sa parcurg versiunea grafica a povestirii Nausicaä of the Valley of the Wind. Si se pare ca rau am facut, pentru ca povestirea este mult mai robusta si mai dezvoltata in manga decat in film, asta avand in vedere  si faptul ca ecranizarea este bazata pe primele doua volume grafice din cele 6 existente. Imi pare si rau ca nu am parcurs (inca!) volumele pentru ca acestea sunt scrise si ilustrate de insusi taticul Ghibli, Hayao Miyazaki, cunoscut lumii mai ales pentru regia unor unor anime-uri de poveste ca de exemplu Castle in the Sky -1986-, My Neighbor Totoro -1988-, Kiki’s Delivery Service -1989-, Porco Rosso -1992-, Princess Mononoke -1997- , Spirited Away -2001- (castigator al Oscarului pentru Best Animated Feature -2002-) Howl’s Moving Castle -2004- (nominalizat la Oscar pentru Best Animated Feature -2005-)

Inca din debutul filmului descoperim ca ne aflam la o mie de ani distanta in viitor, intr-un moment in care Pamantul bantuit de poluare este impanzit de paduri dense cu o atmosfera letala pentru fiinta umana. Asa-numita Sea of Corruption se afla intr-o continua si neobosita extindere, mai ales ca plantele otravitoare se inmultesc foarte usor printr-o  simpla raspandire si fecundare de spori. Daca atmosfera este toxica pentru respiratia umana, nu acelasi lucru este valabil si pentru speciile de insecte si miriapode gigantice ce populeaza si strajuiesc, la propriu, aceasta lume. Nu de multe ori s-a intamplat ca in urma unei actiuni indreptate asupra acestui ecosistem, insectele sa-si piarda cumpatul si sa intre intr-o stare de furie frenetica caracterizata printr-o simpla, dar letala pentru cei aflati in calea lor, inrosire a ochilor. In aceste momente, in functie de gravitatea faptei, ele se pot strange intr-un numar asa de mare si coplesitor incat le-ar trebui numai cateva minute sa rada de pe fata pamantului un intreg oras. Interesant mi s-a parut ca acest rosu incins ce le cuprinde irisul in momentul furiei contrasteaza cu albastrul marii ce intervine atunci cand acestea sunt calme. Si in plus, ca o alta curiozitate, multi dintre locuitorii acestei noi lumi au coliere sau alte bijuterii ornamentale ce copiaza fidel forma si culoarea ochilor acestor fiinte, cu accent  exact pe nuantele de rosu si albastru de care ziceam mai inainte .

The Valley of the Wind este unul dintre ultimele refugii ale umanitatii si locul unde traieste printesa Nausicaä, o fata cu o empatie deosebita pentru animale si ecosistemul natural in general, foarte respectata si iubita de “supusii” ei. Desi aflati intr-o alerta permanenta, oamenii vaii au un trai decent si multumitor tocmai pentru ca au grija sa nu starneasca furia gardienilor padurii poluate  si isi pazesc cu atentie terenurile inca fertile si neatinse de sporii aerului otravitor. Dintre cele mai fioroase si distrugatoare creaturi ale junglei, in special cand sunt provocate si enervate, as aminti specia Ohmu asemanatoare cu o omida gigantica, cu exteriorul acoperit de o platosa foarte rezistenta ce o transforma intr-un adversar redutabil pentru orice alta fiinta a planetei.

Viata acestor oameni este tulburata intr-o zi in care fac cunostinta cu dorintele expansioniste ale vecinilor Tolmekians, ce le invadeaza si cuceresc valea. Si cum povestea se complica, Nausicäi nu-i ramane altceva de facut decat sa ia atitudine impotriva actiunilor distrugatoare  planuite de invadatori, actiuni indreptate in special impotriva padurii otravitoare, dar vie in fiecare por, cu posibile efecte devastatoare asupra intregului ecosistem pamantesc.

Este o poveste ce urmareste sacrificiul si incapatinarea Nausicäi in a-si duce la indeplinire cu orice pret misiunea, mai ales atunci cand considera ca interventia ei este intr-adevar justa si necesara. Avem o lectie deosebita despre curajul necesar de a lupta pentru ceea ce crezi indiferent de consecinte si oricat de bine pregatit sau inspaimantator ar parea adversarul. Nu ma rusinez sa dezvalui ca nu de putine ori mi s-au umezit ochii la situatiile lacrimogene din animatie, insa nu trebuie sa va ganditi neaparat ca aveti in fata un film dramatic. Nu, in acelasi timp este si o pelicula fantastica de aventuri si camaraderie, de prietenie pura si dragoste pentru o natura usor ostila, dar fermecatoare si nu in ultimul rand o poveste reusita despre umanitatea ce salasluie inauntrul fiecaruia dintre noi – pentru ca in final chiar si razboinicii Tolmekiani isi dau seama de greseala facuta si nu se dau in laturi in a-si rascumpara pacatele.

Inca de la acest film se pot distinge cu usurinta, din ce trag eu concluzii, unele dintre motivele prezente obsesiv in opera lui Hayao Miyazaki, alegerea unei tinere fete ca personaj principal fiind intalnita in aproape toate filmele sale. Probabil ca este mai usor sa se sugereze lipsa oricarei urme de ipocrizie in actiunile personajului si poate ar trebui luat in considerare ca se inlesneste si  intr-o masura mai ridicata empatia cu publicul. De fapt poate personaje este putin spus, pentru ca acesta reuseste intr-un mod natural sa le metamorfozeze in adevarati actori si actrite capabili sa transmita cele mai profunde sentimente prin implicarea totala de care dau dovada. Si sa nu mai vorbim de grafica folosita, ce dateaza din anii 80, insa nu pare invechita nici in zilele noastre, pastrandu-si la modul cel mai serios aura de unicitate si genialitate. In ciuda faptului ca uneori personajele din filmele lui Miyazaki par avea usoare asemanari intre ele, dupa cum am spus, cel putin ca fizionomie si caracter, peisajele si lumile inconjuratoare se schimba mereu. Cand avem taramuri fantastice sau de vis, cand planete pustiite de furtuni apocaliptice sau chiar si  insule mediteraneene unde viata se traieste la propriu la cele mai “inalte” cote. Plus personaje cu adevarat de poveste ce impanzesc neobosit toate aceste mici capodopere.

Cred ca putini oameni reusesc sa construiasca atatea bijuterii cate a dat lumii Miyazaki si de aceea Nausicaä of the Valley of the Wind nu poate fi subestimata cu nimic si  trebuie neaparat urmarita. Pentru ca doar asa va veti putea da seama de inspiratia si geniul vestitului regizor si veti putea fi entuziasmati si fericiti chiar si la a 3-a sau a 4-a vizionare, cum este  de altfel si cazul meu.

10 Comments

  1. eu am fost vrajit (si) de anime-ul asta, dar si de restu’ ale lui Miyazaki,
    inclusiv Whisper of the Heart la care e ceva co-autor or something;
    acum am comandat mai multe, toate ce le-ai amintit mai sus, plus altele din aceeasi colectie(studio ghibli – au ei dvd-urile de vanzare of course, http://www.onlineghibli.com/, dar sunt de gasit pe ebay sau amazon), sa le vada si fiu-miu, iar el vre-un an numai cu Vecinul meu Totoro a ramas fixat, ca stiam toate dialogurile si melodiile, dar cu toate ca si eu l-am vazut de vreo 20 de ori si e clar pentru copii e superb, nausicaa nu prea e pentru asemenea varste, ca si alte anime, si cum ai si spus, nu te plictisesti o clipa si efectiv e un alt taram, magic, Mononoke e si asta extraordinara, Spirited Away… de asemenea, Kiki e iarasi o poveste pentru copii, potrivita lor si foarte, foarte frumoasa

  2. Super tari amindoua, si animatia, si BD-ul.

  3. @whiteadi
    Fie-mea (7 ani acum) le stie pe toate. Preferatul este Nausicaa, dupa care Laputa, Howl’s Moving Castle si Spirited Away. Nou intrat pe lista e Ponyo 🙂
    Singurul care nu-l recomand pentru copii e Grave of the Fireflies – am fost mai mult de o saptamina cu moralul down dupa filmul ala. Si Mononoke a cam dur pentru fetitze.

  4. al meu are aproape 4, inca nu intzelege chiar tot, heck, EU nu intzeleg chiar tot 🙂

    apropo, care altele in afar de studio ghibli ar mai fii faine pt copii?

  5. Miyazaki e genial. Like, really. La Whisper of the Heart e scenarist si producator.

    Ma tot gandesc ce tare ar fi fost sa vad si eu Totoro sau Ponyo cand eram copil in loc de Mihaela, Nu pagadi si prostiile de secvente Disney din week-end.

  6. Mie mi-a ramas inima la Howl’s Moving Castle… varianta dublata in engleza. 🙂 In plus, coloana sonora e superba.

  7. Tot Totoro e cel mai foarte genial.

    Totoro, si pe urma Nausicaa. Si pe urma Mononoke Hime. Si pe urma Kiki’s Delivery Service. Si pe urma Spirited Away.

    Si noi sintem dependenti de Miyazaki. Ponyo ne-a dezamagit un pic, dar ne-a trecut repede, ca ne-am mai uitat la Tonari no Totoro inca o data.

    Atentie! Graveyard of Fireflies (Hotaru no haka) este tot la studiourile Ghibli facut, insa nu este in regia lui Miyazaki, ci al partenerului sau, Isao Takahata. Nu are de-a face cu spiritul lui Myiazaki. Nu exista film al lui Miyazaki in care sa nu fie speranta.

    The rest is silence. Felicitari pt promovarea acestui maaare om, maaare artist.

    🙂

  8. mai e si Porco Rosso pe lista de mai sus :D…

    si daca stau si-mi scormonesc in amanunt ungherele mintii imi dau seama ca Tonari no Totoro inca nu l-am vazut 😀 😀 tre sa-mi fac timp si pentru el…

    La Ponyo sunt de acord. Nu mai are acelasi lipici si prospetime ca restu`…pina si personajele aduc cu cele din Spirited away, insa ce mai conteaza cand majoritate filmelor Miyazaki sunt geniale 😀

  9. Stiam ca mai vazusem ceva creat tot in studiourile Ghibli si care mi-a placut foarte mult: The Cat Returns, in regia lui Hiroyuki Morita. Merita sa il cautati (filmul), se pare ca a fost facut ca o urmare a Whisper of the Heart, motanul Muta aparand in ambele filme (asa spun altii, eu nu am vazut inca Whisper of the Heart, chiar nu stiu de ce). Si Ponyo mi-a placut foarte mult, dupa ce te scufunzi (ca tot se petrece actiunea ba in mare, ba pe tarm) in atmosfera filmului, ai vrea sa nu se mai termine. Laputa e iarasi dragut ca si Castelul lui Howl, toata combinatia de steampunk cu magie merge precum frisca cu capsuni, fragi sau ce va doreste inima. Spirited Away i-a placut sotiei mai mult decat Castelul lui Howl, la mine a fost invers. Am lasat Totoro la final, pentru ca, la fel ca si Ghost in a Shell, seteaza un standard atat de ridicat, incat nu te poti abtine sa judeci orice alt anime raportandu-l ori la unul, ori la celalalt film, depinde daca este mai inocent, sau, dimpotriva, mai tehnicizat. Oricum, Totoro este ca o bautura tare, al carei efect dureaza cateva zile. Keep on watchin’ in a free world, ca sa ii parafrazez pe membrii G3.

  10. daaa… si mie mi-a placut mult “The cat returns”…desi parca am ramas cu impresia ca a fost cam scurtuţ…ma asteptam la ceva mai elaborat si poate de aici si impresia.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu