Cititor SF

La fantasy si first novel treaba e clara deja. Castigatorii sunt si primii in ordine alfabetica. La SF e mai interesant. Poate Galileo’s Dream, poate Julian Comstock?

Mai interesant ar fi daca s-ar cumpara drepturile de publicare in romana si la nominalizati dar si la cistigatori,pina acum nu au fost dezamagiri sau plingeri la titlurile nominalizate sau cistigatoare,a placut la toata lumea.
As paria pe vreo citiva dar hmmm…

The City & The City, China Miéville in pregatire la tritonic
http://www.tritonic.ro/blog/?p=1286

trist…

apare la pastele cailor, facuta muci?

pina una alta, tritonicii mai au si traducerea la king rat de publicat. asadar, asta va fi gata clar la pastele cailor. king rat probabil ceva mai devreme, de valentie-ul cabalin…

situatia se pune altfel…cine naiba sunt astia de la tritonic?!

lol

Ce-aveti dom’le cu Tritonic ? Ce alta editura mai tipareste cu atata indarjire tinere sperante ca http://www.tritonic.ro/isbn-Regina_Elfa-978-606-92275-1-0.htm ?

Boneshaker, Cherie Priest (Tor) – mi s-a parut slaba… de Norse Code, Greg van Eekhout (Ballantine Spectra) am citit si iar zicea lumea ca e franjuri…restu` poate sunt cum sunt, dar cum oare s-au strecurat si petarde?!

Cu grija… la fel cum s-au strecurat petarde si in SFWA European Hall of Fame. Refuz sa cred ca asta e tot ce poate oferi SF-ul european mai bun…

Eu cred ca volumul ala a fost editat intentionat asa ca sa poata spune americanii, uite, bre, ce varza sunt europenii la sf de fapt, vedeeeti???

Weird Tales spune despre Boneshaker ca este “Book of the Century”!!! Vrei sa te mai gindesti… @kyodnb

@Aspoiu: sa-mi spui si mie…

Bine, un motiv ar putea fi faptul ca este steampunk, iar baietii de la WT sint fanatici cu steampunkul. Al doilea motiv, nu mai stiu, dar o sa mi-l spui tu.

cred ca sunt absurd eu..sau m-am dereglat de la prea mult citit

Uneori suntem mai obtuzi, poate, unii cititori – eu, de exemplu, nu am reusit sa termin Boneshaker si cartea nu mi-a spus nimic. Totusi, cred ca daca aveam cu douazeci de ani mai putin m-ar fi incantat la maxim.

Unele carti, ca si jocurile video, ma fac sa ma simt batran si trist.

@kyo: poate ca amindoua, ca boala cititului se agraveaza repede…

@rreugen: a fost doar un sarcasm. Faptul ca WT o considera “cartea secolului” nu o face neaparat valoroasa, ci doar ne semnaleaza ce le place lor. Daca ne identificam gustul cu al lor, atunci ne putem orienta dupa recomandarile lor, altfel…

Jocuri video pentru batrani tristi, uite o nisa de exploatat.

@eddie: vreau si eu
@aspoiu: precum am mai remarcat, strahan ruleaza. si, ca sa nu mai intrebe iar maicu unde anume ruleaza, spun de pe-acum ca ruleaza la “victoria”

Adica Strahan va fi publicat si-n romaneste sa inteleg bine bunul meu Urs?!

@voicunike
Doar daca obiceiurile de lectura si achizitionat carti ale publicului romesc sunt foarte diferite de cele ale vesticilor. Acolo culegerile si antologiile de proza scurta nu se prea vand si nu ajung niciodata in listele de best-sellers. Iar acum vreo doi ani, cand cautam la Nautilus colectii de proza scurta, doamna de acolo mi-a spus ca nu prea aduc asa ceva deoarece nu se vand. Ma tem ca e un mare risc pentru o editura sa achizitioneze drepturile pentru antlogii de proza scurta, sa plateasca traducatori, etc. Sper sa nu fie asa, eu prefer proza scurta romanelor, dar nu stiu daca sunt mari sperante sa vedem Eclipse-uri pe la noi

Oricum, eu am o maaaaare mare banuiala ca Strahan e muc cel mic pe langa JJA … adica MAAAAARE MARE. Dar mai astept putin puuuutin inainte sa ma pronunt.

Nu mai e nimeni de parere ca multi dintre scriitorii care trantesc caramizi de romane sunt cu mult mai buni atunci cand scriu proza scurta? (Gaiman, de exemplu, sau Stephen King cand scria pe bune, acum 20 de ani, sau Clive Barker, ca sa dau exemple traduse si la noi)

I LOVE SHORT STORIES!!!!

@Eddie
nu, e ce a crezut (sdi a gasit) morrow. la fel cum orice antologie “best” e best dpdv al editorului. parca la dozois nu gasesti povestiri pe care nu le-ar antologa nimeni altcineva?

O sa iti explic intr-un e-mail, dar nu acum, astept inca sa-i evaluez ultima productie.

@rreugen
multi, dar nu si king desi, culmea, ultima colectie de nuvele e destul de misto, tot romanele lui imi plac mai mult. gaiman da, 100% mai bun in nuvele.

Ultima, adica After Sunset? Mie mi s-a parut ingrozitoare Ajuns la N, care pare a fi ceva mai interesanta, dar pana acolo … mi s-au parut simple, fara sare si piper, si cam batranicioase. Ori am imbatranit eu…

da, aia. mi-a placut mai mult decat celelalte, din care tin minte, in total… o nuvela (children of the corn).

Eh, probabil ca nu mai am eu aplecare catre genul asta.

Sau poate imi scapa niste intelesuri – de exemplu The Things They Left Behind mi s-a parut ingrozitor de banala, fantome care vor ca un individ sa returneze niste obiecte familiilor lor, lucru pe care l-am mai citit si vazut in prea multe filme ca sa-mi mai tresare creierul la el. Si m-am tot asteptat sa existe ceva, un alt inteles, o reinterpretare a temei, ceva, orice… dar eu nu am gasit nimic acolo. Fiind mai rautacios din fire, mi-am zis ca a scris-o pentru ca vroia el numaidecat sa scrie ceva cu 9/11, iar asta mi s-a parut cam de prost-gust.

Aceeasi ‘goliciune’ am gasit-o cam in toate povestirile de acolo. Acum, nu zic ca a fost King vreun complex in alte scrieri, dar parca proza lui scurta de pe vremuri avea un coi in plus (I am the gate, The night shift). Avea pasiune, forta narativa, bla bla. Mie culegerea asta mi-a adus aminte de episodul din Family Guy, cu editorul care se uita peste ultimul manuscris al lui King si zice, “You’re not even trying anymore, are you?” dupa care il cumpara cu cateva milioane

Then again, s-ar putea sa nu mai fiu eu pe lungimea de unda potrivita.

poate pur si simplu am citit alte carti si-am vazut alte filme si mie mi se par banale alte texte, daca am mai citit ceva asemanator inainte… pe asta cu fantomele care vor ca cineva sa le inapoieze lucrurile n-am mai gasit-o inainte.

(also, n-am zis ca e un volum genial. dar, comparativ cu celelalte ale lui king, mi s-a parut cel putin la fel, nu mai slab.)

@rreugen
Şi mie mi se pare că Stephen King era mai bun când scria mai scurt şi mai concentrat.Am terminat de curând “Different Seasons” – care, dacă nu mă înşel, e scoasă pe la începutul anilor 80, nu? – şi m-am apucat imediat de “Just after sunset” şi mi se pare o apă chioară, comparată tot cu King. O s-o termin dar numai aşa, că-l iubesc eu pe tipu ăsta.

Da, Different Seasons e de prin anii ’80, dar cred ca una dintre nuvele e chiar mai veche, scrisa initial sub pseudonimul Bachman. Am avut o periaoda cand stiam pe de rost toata bibliografia lui

Acum imi place fiul sau mult mai mult. Colectia de proza scurta, romanul nu mi-a placut.

@rreugen
Romanul fiului nu m-a dat nici pe mine pe spate. E onorabil, are câteva momente când chiar m-a luat cu brrrrr! dar, per ansamblu, parcă îi lipseşte ceva. Creează o atmosferă dar după aia nu rămâi cu nimic.Păi la tat-su eu îmi aduc aminte şi acuma unde eram şi în ce zi i-am citit anumite cărţi; nu mai zic de diverse faze de prin romanele lui, de mi se face pielea găinii numai amintindu-mi de ele.
Părerea mea!
Zici că prozele scurte ale fiului merită atenţia mea?

20th Century Ghosts? Daaaaa!

DJ: 20th Century Ghosts e ce-ar fi iesit daca Bradbury scria horror. Recomandata

Da, sunt povestiri foarte bune. O colectie remarcabila, si cu mult mai ‘literara’ decat oricare volum al lui King. Unele povestiri sunt prea ‘literare’ poate, insa majoritatea curg foarte bine, ma rog, asa cum curge acidul … E creepy rau. Daca suporti audio fiction-ul, gasesti pe site-ul lui o povestire downlowdabila gratis. Sau poti sa le cumperi de pe amazon cu 0.99 $ bucata (parca) in formatul lor electronic inecat de drm-uri. Merita sa citesti macar Best New Horror (cred ca asta e titlul).

@Jen
Un exemplu la indemana ar fi filmul The Sixth Sense, unde fantomele ii apar copilului deoarece au nevoie ca el sa faca ceva anume pentru ele (chiar cred ca una dintre ele dorea ca un anume obiect sa ajunga la familia ei). Numai ca filmul respectiv imbracase motivul intr-o haina croita smechereste, si ii mai adaugase niste ingrediente prin introducerea protagonistului care era el insusi fantoma (uneori o simpla schimbare de perspectiva creaza ceva nou, sau inedit).

Motivul este unul indragit de americani, banuiesc, deoarece viata lor este atat de dominata de Closure, conceptia potrivit careia trebuie sa inchei o etapa pentru a putea trece la urmatoarea.

Pe mine m-a nemultumit ca SK pur si simplu l-a ‘ilustrat,’ in timp ce eu consider ca un artist trebuie sa iti prezinte realitatea din unghiul pe care tu, cu mintea ta in capul ei, nu il descoperi singur.

Interesant e ca multe dintre povestirile fiului vorbesc tocmai despre obsesia americanului mediu de a obtine acest Closure si despre imposibilitatea de a face asta … si despre monstrii care locuiesc in spatiul dintre incercare si esec.