The year`s best science fiction 5 (ep. I)

gardnerDe cand a aparut volumul  de fata mi-am dorit sa pot face un serial cu povestirile adunate in paginile lui, model des intalnit prin afara, insa la care noi nu am apelat pina acum. Cum l-am gasit la reducere pe site-ul Nemirei, l-am si pus in cos  fara sa mai stau pe ganduri (multumesc lui A. Buzdugan pentru semnalare). Deci cartea e cumparata pe banii mei, pe spinarea si munca mea, si cei care viseaza ca primim carti sa scriem de bine despre ele, pot sa-si bage linistiti presupunerile nefondate exact in DOS. MS-DOS, desigur.  Dar sa trecem la lucruri mai serioase.

Cory Doctorow – Eu, robo-barca

Ei bine imi este clar, Doctorow este un tip cu o imaginatie care sparge destule standarde. Pentru el nu exista un tipar neaparat, ci improvizeaza foarte mult si variat. Si culmea, ii si iese, domnule. Nu in toate povestirile, normal, si aici sta marturie When sysadmins ruled the earth, insa nu e prima oara cand descopar un text deosebit. The things that make me weak and strange, publicata pe site-ul Tor si despre care am scris cateva cuvine la linkul precedent, este o alta dovada a resurselor nebanuite ce-l bantuie pe vestitul scriitor canadian.

Robbie, o barca obisnuita, dobandeste constienta de sine intr-o lume a viitorului in care  robotica si spatiul cibernetic au devenit un mod de viata. Unele dintre fiintele umane au posibilitatea de a naviga haotic prin cyberspatiu si de a se intrupa in trupuri surogat de fiecare data cind simt nevoia. De remarcat este ca, in ciuda deselor sinucideri din randul acestor sisteme cibernetice trezite la viata, Robbie se simte foarte bine in pielea lui si prefera sa mediteze la conditia lui de robot si la menirea existentei sale – aceea de a proteja fiintele umane, aplicand setul de 3 reguli vestite  ale lui Asimov. “Viata” usor monotona a lui Robbie e pe cale sa se schimbe cand un recif din zona trece si el printr-o investire (spontanta) de inteligenta artificiala, fenomen cu atat mai interesant cu cat intentiile sale fata de umanitate nu sunt chiar cele mai pasnice. Insa ceea ce nu stie el este ca actiunile sale vor leza puternic idealurile lui Robbie, ce nu va sta prea mult pe ganduri si va lua atitudine.

Se pare ca povestirea i-a venit in minte autorului cand chiar se afla in scufundari in zona recifului de corali de pe coasta nordica a Australiei.

Este un text interesant si bogat in idei, mult peste media celor obisnuite si “atent” selectionate de tatucul Dozois pentru antologia de fata.

Robert Charles Wilson – Julian: O poveste de Craciun

Povestirea de fata cred ca are rolul de a initia un cititor nestiutor in atmosfera si elementele principale ale volumului Julian Comstock, de care am mai auzit (recent) de la prietenul Aspoiu. Nu stiu prea multe despre volum, insa textul de aici a fost indeajuns de edificator incat sa-mi fac o idee.

Ne aflam intr-o lume a viitorului in care lucrurile sunt mult schimbate. Ceea ce se intampla in povestire mi-a reamintit la un anumit nivel de atmosfera usor inchistata si claustrofobica de care m-am lovit in Camerista lui Atwood. Desi acum nu exista doar o singura religie obligatorie, ci, culmea, doar un singur organism de verificare si tinere in frau al acestora. Este vorba de Consiliul Arhivarilor din Dominionul lui Iisus Hristos pe Pamant, adunare ce are rolul de a strange cotizatiile si dijmele de la toate bisericile adunate sub umbrela Dominionului, deoarece, dupa cum precizeaza si autorul, Dominionul nu-si propune sa fie o biserica, ci sa ateste biserici.

Tara este condusa cu ajutorul unei Constitutii, insa de cateva decenii numai cei din familia Comstock s-au perindat pe la presedintia ei, alegerile fiind doar un aspect formal.

Societate este impartita in trei mari clase, cea artistocratica, cea de mijloc a mestesugarilor si a celor cu o functie mai importanta, si sarmanii de rand, obligati sa munceasca pe te miri ce pentru a supravietui.

Julian Comstock este un tanar cu idei considerate de catre biserica momentului eretice, insa de fapt el pare un adevarat precursor al lui Darwin, ce se preocupa foarte mult de statutul fiintei umane in raport direct cu natura – totul intr-o epoca in care asemenea idei sunt considerate adevarate blasfemii si cartile sunt tinute sub cheie si imprumutate doar cu acordul explicit al Bisericii.

Julian este un membru al paturii privilegiate si prin urmare multe din excesela sale sunt trecute cu vederea, pina intr-o zi cand statutul sau de posibil candidat la presedintia SUA ii ameninta viitorul. Robert Charles Wilson ne arunca usor, cu rabdare si pricepere intr-un viitor cu un profil agricol pronuntat, in care inca mai exista ramasite de industrie, cea a armamentului cunoscand o inflorire deosebita. In plus, in fundal are loc si o confruntare armata dintre statul de fata si Labrador, orasul de bastina a lui Julian, Williams Ford, urmand a simti in curand si el efectele acestui conflict armat.

Povestirea mi-a reamintit de masiestria de povestitor a lui Wilson pe care am descoperit-o la volumul publicat la Nemira, Axa. Nu stiu daca m-ar pasiona cu adevarat romanul principal, Julian Comstock: A Story of 22nd-Century America, insa cred ca pentru stilul aparte a lui Wilson de a povesti si modul in care isi expune ideile si cadrele, cu siguranta ar merita sa il parcurg. Si am spus sa-l parcurg si nu sa incerc sa-l citesc pentru ca sunt constient ca odata inceput nu ar fi sanse sa-l las din mina. Pentru ca este vorba de Wilson. Robert Charles Wilson.

Va urma…

14 Comments

  1. misto ideea serializarii, pentru a aprofunda analiza povestilor.
    chiar asa, nu-i oare paradoxal ca intr-o tara in care volumele apar destul de rar, nu s-a gindit nimeni sa faca un site / blog / whatever exclusiv cu short story reviews, care short stories sint mult mai multe la numar? pe-afara se practica treaba asta, si recenzenta care-mi vine in minte acum e lois tilton, fosta la baen’s universe si acum la locus.

  2. …sincer, nu-mi prea vine sa recenzez proza scurta romaneasca. Am scris comentarii de cate un rand prin Nautilus, dar la majoritatea as fi obligat sa tin seama de dictonul ala cu “daca nu poti spune ceva bun, taci” (cu varianta “…, fii cat mai vag cu putinta”)

  3. @bear: lois tilton, fosta la The Internet Review of Science Fiction

  4. @bibanu: nu la baen’s facea reviews? parca asa prinsesem din prezentare…

  5. @bear: nop

  6. mai eu nu am auzit de ea 🙂 ca nu prea citesc Locusul nu de alta 😀

    inca mai astept reactii de la cititori privitoare la cele 2 povestiri 🙂 ; hai ca nu sunt mari… 😀

  7. Meh, as reactiona cu placere, kyo, dar eu nu le-am citit. In primul rand pentru ca citesc mai mult non-fiction in ultima vreme (pentru documentare … si pentru ca nu sunt prea informat in general – acum m-am apucat de lucrarea lui Einstein, aia cu relativitatea, de exemplu, ca eu trebuie sa recunosc ca nu am citit-o niciodata), si in al doilea rand pentru ca antologiile lui Dozois nu m-au intersat niciodata. Sunt doar SF, ceea ce eu citesc cu mai putin interes decat literatura fantastica. In plus, nu l-am crezut niciodata ca exista atatea texte bune intr-un an se sefe-uri produse de piata americana… Prea caramidoaie antologiile astea ale lui anuale…

    Am citit cateva lucrari ale lui Doctorow, nu am reusit sa termin absolut nici una. Adica, am mai terminat articolele scrise de el pe boingboing, dar nici macar pe alea toate …

    Iar Wilson nu m-a interesat niciodata, pana sa citesc o recenzie aici pe site-ul vostru. Bineinteles ca am cautat ce e free online, si am gasit chiar nuvela pe care o comentezi tu mai sus. Am ajuns pana la pagina 11, unde mi-a fost trantit in fata ochilor ditamai zidul de infodump. Pentru mine, infodump-ul busit asa este inacceptabil (iar scuza aia puerila din notita de la subsol m-a enervat de-a dreptul) asa ca am abandonat lectura prompt. Dar nu pot spune ca m-a impresionat pana atunci ceva, nici stilistic, nici ca actiune. Iar naratorul mi s-a parut putin cam plictisitor – asta si pentru ca m-am obisnuit in ultima vreme cu naratorii lui Wolfe, care nu spun povestea asa, ca sa o spuna, ci au scopuri (uneori delicios de ascunse) care imbogatesc povestea enorm.

  8. iar n-ai nimerit-o, kyo 😛 mie robo-barca mi s-a parut plictisitoare comparativ cu sysadminii. bla bla clone bla bla corali hai sa ne gandim la conditia umana. ok, coralul mi-a placut, dar in rest nu m-a impresionat.

    in schimb julian comstock mi s-a parut foarte misto. n-am vreo afectiune deosebita pentru wilson, dar imi plac povestile care se intampla in viitor si in care personajele incearca sa inteleaga trecutul (epoca noastra) dupa vreun dezastru.

  9. @kyo: lois e si pe locus online. merita sa arunci o privire.

  10. @rreugen
    Pai antologia se numeste “The Year’s Best…”, adica cele mai bune 600 de pagini de proza scurta produsa de anglosaxoni in anul respectiv in opinia lui Dozois. Deci best-ul ala din titlu e foarte relativ. Iar numarul mare de pagini tine de marketing, nu de numarul de proze bune. Pentru ca e cea mai cunoscuta si longeviva antologie “Best…” a devenit un simbol pentru fani, iar pentru scriitori prezenta in paginile ei a devenit o chestie de blazon si mai ales de marketing.
    Dintre celelalte best-uri, cea mai “best” mi se pare cea scoasa de Rich Horton la Prime Books (~350pg, 20×13), o selectie mult mai dura. Pentru “Best…” categoria caramida parca incep sa trag catre antologia lui Strahan.

  11. @rreugen
    referitor la Wilson… acum eu am citit traducerea si nu chiar originalul 😀 asa ca e posibil sa fie si meritul traducatoarei 😉 … si depinde despre ce info dump e vorba; daca avea sau nu relevanta pt actiune, personaje, cadru. cred ca fiecare scriitor mai detaliaza anumite aspecte in functie de ce considera el ca trebuie sa accentueze.

    mie Cory mi se pare un scriitor cu idei. nu sunt multi care sa vina cu ceva nou. chiar si in Sysadminii “lui” Jen, ca eu nu prea am gustat-o, tot se gasesc ceva urme de idei aparte si de actualitate.

  12. @kyodnb
    Ei, eu sunt mai scarbos. Imi dai cu infodumpu’ in cap, te pup si ma retrag… 😀 Adica, uite, ca sa ma sparg in argumente, infodumpu’ ofera raspunsuri, iar eu cred ca arta trebuie sa te faca sa iti pui intrebarile potrivite. De aceea prefer scriitori de genul M John Harrioson sau Gene Wolfe (pe care alti cititori ii urasc pasional, pe de alta parte). Slava doamnelor ca suntem destui pe lume si au toti scriitorii cumparatori, sa manance si ei o paine.

    @Aspoiu
    Eu am incercat doua caramizi de-ale lui Dozois, si un Best Fantasy&Horror (Ellen Datlow, cred) si m-am lasat de ele. Dar eu nu sunt un cititor de “gendre lit” reprezentativ absolut deloc, avand in vedere ca citesc oricand cu mai mare placere proza scurta a lui Cehov decat un Best of al lui Dozois… De fapt, nu ma consider deloc cititor sf/f, sunt doar un scriitor nepublicat de sf/f :))

  13. Sunt nou pe aici,e primul post asa ca o sa imi dau pe scurt cu parerea legat de povestirile astea 2:

    1.Robo-barca m-a pierdut undeva pe parcurs,e un fel de combinatie de misticism,filozofie cu tot ce tine de sfera asta a Internetului si software-ului in general (unde recunosc ca nu prea ma pricep)…parere personala,e plictisitoare si greoaie
    2.Julian mi s-a parut ceva mai buna,in sensul ca mi-au placut unele idei (tipii aia care se aventurau in Margine,parca asa ii spunea, in cautare de carti si alte artefacte,denumirile gen Epoca Depravarii,Dominionul etc) insa ca actiune cam prea miroase a fantasy pt gustu meu. Plus ca fiind parte dintr-un roman,te cam lasa cu ochii in soare.

    Cand am citit si Sotia Djinnului,care e a treia povestire si m-a lasat complet rece,chiar incepeam sa am dubii legat de antologie si daca au meritat banii,insa spre norocul meu incepand de pe la a 4-a povestire incolo le-am lecturat cu mult mai multa placere (culminand cu ultima povestire,Muntele cel Bun care mi s-a parut pur si simplu magnifica).

  14. @Mihnea
    despre primele doua am scris mai sus 🙂 Sotia Djinnului e foarte ciudata (premiul HUgo si Brittish SF!!!!)), incepe greu, nu reusesti sa vizualizezi nimic..te intrebi care e miza? de ce trebuie sa o citesti? si am sarit si eu peste.. Swanwick mi-a placut, in schimb Rosenbaum nu 😀 pe principiul una-i calda, alta-i rece.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu