“Axa” descumpanirii…

axisbAxis – Robert Charles Wilson

Imi este greu sa scriu despre “Axis“. Am avut norocul sa citesc aceasta carte dupa ce in prealabil citisem inca vreo trei volume semnate de Wilson care imi placusera foarte mult. Spun asta deoarece “Axis” este un pic altfel. Cred ca expresia cea mai potrivita pentru ea este ‘carte ciudata’.

In principiu “Axis” este un fel de continuare a lui “Spin” (Turbion), povestea desfasurindu-se pe noua planeta Equatoria, accesibila datorita ‘arcului’ plasat in Oceanul Indian. Deasemeni intilnim conceptul virstei a patra si ‘alchimia’ genetica martiana. In rest cele doua carti sint total diferite. “Axis” nu are nimic de a face cu marile idei si concepte din “Spin”. Nu spun ca lipsesc, insa in mod clar sint mai putine, insa cu o alta orientare, ‘aliana’.

Marea diferenta stilistica este data in primul rind de povestirea la persoana a treia. Pentru mine chestia asta nu a picat prea bine fiind obisnuit de forta cu care Wilson isi creeaza personajele la persoana intai. Probabil ca aceasta solutie a fost aleasa pentru a jongla cu mai multe fire narative si detalii. Romanul urmareste doua planuri, Lise / Turk si Isaac / Avram care converg catre un punct climactic aflat undeva in desert. Daca povestea lui Isaac si Avram poate fi vazuta ca o parafraza a povestii biblice legata de jertfa suprema (avem si un fel de Mesia martian), povestea lui Turk si Lise este o calatorie a maturizarii si a cunoasterii de sine. Wilson continua povestea fanatismului, insa de data asta insa pe partea fanatismului stiintific manifestat de savantii un pic obsedati sau scapati pe aratura care vor sa inteleaga lucruri de neinteles cu orice pret, mai ales daca pretul este platit de altii. Planul Isaac / Avram are forta, insa nu pot spune acelasi lucru despre Lise / Turk. Lise pare prototipul unei giste cam rafatate, casatorita cu un barbat cam prostanac, care isi ea lumea in cap datorita vietii plicticoase pe care o duce cu acesta. Turk este un pierde vara fara prea mari batai de cap, baiat bun dealtfel, un fel de James Bond somer,  mai linistit, in stand-by. Una peste alta, fata pleaca cu Bond-ul sa-si caute tatucul disparut acum multi ani, o motivatie prezentata destul de neconvingator in acest caz. In final se intimpla ce se intimpla (destul de original insa prea spectaculos), Avram se dovedeste a fi un cretin, Lise isi da seama cum e cu gisca, iar Turk… are un acces de noblete.

Dupa “Spin”, pentru mine “Axis” a fost o semi-dezamagire. Cartea este scrisa bine, insa lipseste acel nerv pe care Wilson il demonstreaza la persoana intai. De citit se citeste relativ usor, dar am tot asteptat ideea, intorsatura, lovitura… care nu a venit. In comparatie cu predecesoara, cartea de fata pare plata, uneori plictisitoare, mai ales dupa ce treci de trei sferturi si inca astepti marea chestie ‘Spin-oasa’. Desi este mai mult un roman de personaje, nu am inteles ce vor Lise si Turk de la mine, care-i rostul lor in economia romanului.  Ideea de baza prezentata/explicata la final pare destul de trasa de par, nesatisfacatoare si cam ineficient-complicata gratuit generind oarece probleme de credibilitate pentru ‘ipotetici’.

In loc de concluzie: un sequel ciudat, neconvingator, clar sub nivelul lui “Spin” si a altor scrieri semnate de Wilson.

7 Comments

  1. Pingback: Science Fiction And Fantasy - Page 40 - Computer Games Forum

  2. ceva traduceri noi, promitatoare?

    cam naspa linistea asta 🙂

  3. BESTIAL DE BUNA CARTEA ASTA!

  4. Fara nici cea mai mica intentie de a intra in polemica, dimpotriva, consider recenzia ta destul de riguroasa si obiectiva la nivel rational, afirm cu toata taria ca mie mi-a placut foarte mult Axis (si asta dupa ce am “clasat” Turbion pe locul I intre romanele SF citite in 2009 (sau 2008?)) si nu o consider deloc o continuare sensibil sub nivelul primei parti.
    Am apreciat in mod deosebit macar doua planuri ale povestii.
    Nu doar cateva personaje cheie sunt obsedate in aceasta carte, ci toate. Fiecare traieste cu obsesia sa fundamentala, si ce am apreciat cel mai mult este faptul ca nici unul nu se lasa “consumat”de ea, ci lupta sa si-o exorcizeze prin “aducere la indeplinire”. Indiferent ca e gasca rasfatata, savant nebun, pusti manipulat, pierde vara sau martiana ratacita, fiecare personaj se zbate (facand CEVA, orice – mergand pana la sacrificiul final, in loc sa stea si sa-si deplanga soarta potrivnica) sa-si depaseasca conditia.
    Descrierea maiastra si absolut credibila in contextul dat a zbaterii launtrice transpusa in actiune a personajelor m-a impresioant uneori pana la lacrimi si mi-a “lipit” cartea de mana.
    Asta in primul rand.
    In al doilea rand, minunata descrierea a dorintei amplificata de incapacitatea de a intelege sau comunica cu o alta specie sau inteligenta, m-a facut sa ma simt trist si gol, amintind pe alocuri de sentimentele incercate citind si recitind “Picnic la marginea drumului”…

    Una peste alta, daca “Turbion” este intr-adevar “mind-blowing”, pentru mine cel putin “Axis” a fost “heart-breaking” si o recomand cu caldura oricui! Am fost foarte trist citind-o si mai trist cand am terminat-o…

  5. @Wall-T
    Ce am scris este doar o parere personala, fiecare rezoneaza mai mult sau mai putin altfel. Si de data asta ‘rezonanta’ mea a fost mai modesta decit la alte carti ale lui Wilson.

  6. @aspoiu
    Din pacate, Axis e victima mijlocului: dupa Spin (care a fost foarte in regula) si inainte de Vortex (care nu e, inca). E si vina autorului, care nu se oboseste defel sa dea o motivatie personajelor sau portii temporale. Spui ca “Ideea de baza prezentata/explicata la final…”. Eu nici macar n-am regasit vreo idee. Care ar fi ea? Si, te rog, explica-mi si mie ce este si ce face poarta din Axis. Pentru ca golul imens lasat de finalul abrupt imi provoaca o asa de mare indoiala, incat mi-e teama sa nu trebuiasca sa recitesc Spin cu alti ochi.

  7. Mi nu mi-a plăcut nici Turbion în mod special.
    Poate e doar o chestie de „rezonanță”, dar mi s-a părut o idee interesantă, dar care a fost pusă prost în practică. M-au deranjat mai ales unele detalii și scene care mi s-au părut neverosimile. Și povestirea la persoana întâi strică din suspans, pentru că-ți poți da seama din primul capitol că Turbionul a dispărut și că Diane și-a părăsit soțul. Mi se pare o idee proastă să afli cum se termină o carte (mai ales de dimensiunile astea) încă de la început.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu