Comments on: Camerista – Margaret Atwood

By: Jen

Jen — Mon, 14 Jun 2010 17:14:29 +0000

nu am citit cartea in romana, dar avand in vedere ca gilead e un cuvant biblic, iar in biblia in romana (cf ebible.ro) apare cu forma lui latina galaad… cred ca e evident de ce apare ca atare. nu sunt 100% de acord cu alegerea traducatoarei, dar asa referinta e clara si pentru cei care nu cunosc limba engleza.

By: Arbait

Arbait — Mon, 14 Jun 2010 15:23:56 +0000

De ce Galaad si nu Gilead, ca in original?
Mister! Prof. dr. Monica Bottez traduce si numele proprii?

By: Blog simplu…de aITist… » Camerista

Blog simplu…de aITist… » Camerista — Mon, 22 Feb 2010 20:08:52 +0000

[...] aflat de carte citind un post pe Cititor SF, iar cu ajutorul prietenilor de la Editura Corint am reusit sa o gasesc. De abia astept sa o [...]

By: gingav

gingav — Fri, 22 Jan 2010 20:03:39 +0000

jen: ma exclud din judecata ta. sint un consumator infocat al literaturii feministe (margaret, isabel si mai ales ursula sint pentru mine undeva intr-un olimp al scriitoarelor; mi-a placut pina si lynn flewelling!).

[ daca e sa judecam drept, song of ice and fire e misogin pina-n maduva, dar asta nu-i diminueaza cu nimic calitatile. ]

By: Jen

Jen — Thu, 21 Jan 2010 07:42:59 +0000

am citit si eu cartea acum cateva luni si am vrut sa scriu despre ea, dar a fost una dintre cele care m-au impresionat prea mult ca sa pot spune ceva. cred ca e singura carte pe care am citit-o pana acum si care nu cred ca poate fi inteleasa la fel de o femeie si un barbat. un barbat o s-o vada mai rece, ca un exemplu de feminism, distopie, bla bla… o femeie (ma rog, eu) o sa se gandeasca la posibilitatea ca totul ar putea ajunge real. fanatici religiosi avem destui… speram sa nu ajunga vreunii la conducere. pe mine m-a socat cat de reala face atwood sa para o lume in care simpla apartenenta la un anume sex te face sa nu mai existi ca fiinta umana, si in care o poveste sf (ceva mai veche, intr-adevar) e luata pe post de adevar suprem si interpretata dupa voia unora si altora.

stiu ca s-a mai scris pe tema asta si ca pe vremea aparitiei cartii femeile nu erau atat de independente ca acum… poate tocmai de asta mi-a placut atat de mult, contrastul e mai mare.

si apropo de ‘oryx & crake’ – o citisem acum cativa ani dar nu ma impresionase extrem de tare, asa ca nu m-am grabit sa mai citesc ceva de atwood. dupa ce am inceput ‘handmaid’s tale’ m-am intrebat de ce nu mi-a dat cineva cu ea peste cap mai devreme…

By: Vero

Vero — Thu, 21 Jan 2010 06:47:41 +0000

Traducerea in limba romana – presupun ca e aceeasi, cel putin traducatoarea e aceeasi – a aparut mai intai la editura Univers (in 1995) sub titlul “Galaad 2195″). E unul dintre romanele care m-au impresionat suficient de mult ca sa-mi ramana bine intiparite in memorie (in ciuda celor aproape 15 scursi de cand l-am citit).

By: soqarit

soqarit — Wed, 20 Jan 2010 21:54:10 +0000

tocmai asta e ideea. romanul este scris in ceea ce se numeste ‘fixed focalization’ – o singura perspectiva (in acest caz a unui ‘first person narrator’), care este si limitata si filtrata prin prisma propriilor valori si judecati. si la final are loc o schimbare de perspectiva. adevarul istoric nu se poate reconstitui pe o singura marturie si mai ales ‘unreliable’. finalul este ‘open ending’. societatea din gilead a evoluat? casetele au fost transcrise de barbati. ei le-au alterat in vreun fel? eu unul consider ca romanul e privit gresit ca SF (nefiind de acord cu genurile literare), dar scriitori PoMo se folosesc de teme de oriunde pentru a-si atinge scopul. aici trece prin ‘genre’(male/female), feminism, ceva aspecte religioase, dar in principal se merge pe feminsim… distopia a fost modul autoarei de a vorbi despre asta.

oricum, m-am inselat. povestirea ei nu e scrisa, este inregistrata pe niste casete. oricum, faptul ca e ‘unreliable’ ramine.

By: dreamingjewel

dreamingjewel — Wed, 20 Jan 2010 21:09:01 +0000

@soqarit
N-am zis că persoana I înseamnă melodramă şi miorlăieli lacrimogene, ci că, în cazul de faţă, persoana care narează fiind una dintre victime, care a pierdut atâta, o autoare mai puţin abilă ar fi putut s-o facă să se văicărească la nesfârşit, să fie patetică, în fine.
Iar la final nu ştiu dacă Atwood a pus la îndoială povestea sau a vrut să arate cum se pot şterge nedreptăţile istoriei cu buretele, cât de greu – dacă nu imposibil – este pentru urmaşi să reconstituie adevărul istoric. Sau poate ambele.

By: kyodnb

kyodnb — Wed, 20 Jan 2010 20:32:23 +0000

@soqarit

da, asa se incheie..uite ca la faza cu scrisul nu m-am gandit..

eu am ramas montat pe ce s-a intamplat cu ea, daca a scapat sau nu

By: soqarit

soqarit — Wed, 20 Jan 2010 20:29:15 +0000

dar cine a spus ca persoana I inseamna melodrama si miorlaieri lacrimogene?
atwood a folosit persoana I cu un scop. sa dea extrem de putina credibilitate personajului. persoana I este ceea ce se numeste ‘unreliable narrator’-(a se vedea wayne booth – the rhetoric of fiction). dupa cit stiu eu, romanul chiar asa se termina. dupa ani si ani cineva gaseste marturia ‘cameristei’ si pune sub semnul indoielii veridicitatea documentului. femeile nu mai stiau sa scrie sau sa citeasca, pentru diferitele chestii de cumparat aveau acele ‘piese’ pe care erau desenate simbolurile obiectelor. asa ca: cine a scris povestea? atwood asta face: pune sub semnul indoielii tot ceea ce ai citit pina atunci.
in general, in PoMo, persoana I este destul de mult folosita.

By: kyodnb

kyodnb — Wed, 20 Jan 2010 19:45:06 +0000

of, de asta am uitat sa spun. si doar am vrut sa precizez ca e la persoana I

By: dreamingjewel

dreamingjewel — Wed, 20 Jan 2010 19:34:35 +0000

Remarcabil este că Atwood a reuşit să spună povestea la persoana întâi, din punctul de vedere al cameristei şi, cu toate astea, să evite melodrama şi miorlăielile lacrimogene, tentaţie în faţa căreia alţi scriitori probabil că ar fi cedat.

By: Bear

Bear — Wed, 20 Jan 2010 17:56:59 +0000

“camerista” a fost si ecranizata. am prins filmul la TV acum vreo doi sau trei ani.