Dansand pe Marte si alte povestiri fantastice

Dansand pe MarteDisclaimer: Da, aveti dreptate. Scopul meu in viata este sa distrug SF-ul si fantasy-ul romanesc, si in general orice fel de literatura care apare in tara noastra. Chiar si cand scriu ca ceva mi-a placut, de fapt e la misto, da? Concentrati-va pe partile negative, ca doar acolo sunt sincera. De fapt, nici nu va obositi – parerile mele trebuie ignorate, pentru ca nici nu am scris vreun roman, nici nu sunt critic literar. Ah, da, si am o problema personala cu Horia si de-aia nu recunosc ca toate povestirile sunt geniale si merita sa ia cel putin un Hugo si-un Nebula fiecare.

Acestea fiind spuse…

Cybervals – Mircea Coman. Din seria “mda”. Nici calda, nici rea, oarecum plictisitoare, o mai salveaza sfarsitul gandit destul de bine incat sa nu ma prind care era faza inainte de explicatie.

Duel cu ceata si lotusi – Catalin Sandu. Daca mi-a placut mie, care nu stiu nimic despre Go, sunt convinsa cei care il inteleg vor fi si mai incantati. Catalin Sandu a nimerit la fix echilibrul intre prea multe si prea putine informatii (mie imi place sa ghicesc), iar scriiturii n-am nimic ce sa ii reprosez. As face un rezumat al subiectului daca as putea, dar mi-e greu – sa zicem un fel de joc de Go care consta in crearea de peisaje cu ajutorul mintii.

Heptozaur – Liviu Braicu. Antologia asta are parte de cateva povesti stil basm, iar Heptozaur este prima dintre ele. Ca stil nu m-a dat pe spate, dar povestea in sine e draguta si n-am mai intalnit pana acum teoria asta privind comportamentul balaurilor. “Cum sa te protejezi de balauri folosind matematica de clasa 1”, cum ar veni. Daca nu o iei prea mult in serios, nuvela e chiar misto.

Saltul pisicii – Roxana Brinceanu. O povestire cu potential, dar care s-a cam pierdut pe drum. Probabil ar fi meritat extinsa putin, pentru ca, imediat ce intelege si cititorul care era faza… totul se termina. Pacat, ca abia incepusem sa fiu interesata.

Intre cesti de cappuccino – Robert Coller. Aici recunosc ca parerea mea e mai subiectiva decat de obicei. Pe Robert l-am cunoscut pe un forum de scriitori amatori (si bagatori de seama, adica eu), iar povestirea aici de fata m-a impresionat la vremea respectiva din cauza ca era mult mai buna decat orice se mai scrisese pe acolo (poate si datorita faptului ca n-avea de-a face cu elfi, barbari si batalii…). Privita alaturi de altele, in volum, nu mai e chiar atat de “wow”, dar ramane in continuare o povestire interesanta.

Sufletele arborilor – Ioana Visan. Incepe bine. Foarte bine. Pacat de razele laser de la final… Putea sa fie o poveste fantastica reusita, dar mie finalul mi-a inspirat doar un Arnold pe motocicleta.

Valori familiale – Aron Biro. Una dintre preferatele mele din volum, desi e lunga si greu de urmarit pe alocuri. Familia din titlu e alcatuita din Primul Fiu al Domnului, Al Doilea Fiu al Domnului si – evident – Domnul insusi, iar povestirea il adauga la distributie si pe Iuda. Ce mi-a placut: bulele de zvonuri (ingerii sunt prea lenesi ca sa duca mesaje oamenilor, asa ca Domnul a lasat sa pluteasca bule care sunt sparte si care duc la raspandirea cunostinelor in subconstient), reinterpretarile Bibliei (Sarpele – un inger cu aripile atrofiate – vrea ca omul sa sparga toate bulele si sa cunoasca tot, dar Adam nu nimereste si trebuie sa sufere consecintele), faptul ca identitatea Primului si Celui de-al Doilea Fiu nu sunt atat de clare cum par… si, per total, stilul, faptul ca unele fraze chiar merita citate (de ex.: “Liberul arbitru, in viziunea lui Dumnezeu, inseamna ‘Faci ce vrei, dar stii ce faci?’, ceea ce in mintea lui Adam s-a inteles ca ‘incercarea moarte n-are'”). Probabil e singura povestire din antologie pe care vreau s-o recitesc.

Vanatoare de vulpi– Liviu Radu. O povestire scurta-scurta de tot, prea scurta ca sa poata fi SF sau fantastica. Din fericire, dimensiunea este numai buna, avand in vedere ca devine clar destul de devreme care e poanta.

Radio Live – Mircea Pricajan. Probabil ar fi fost o povestire interesanta daca as fi inteles ce se intampla. DJ-ul “malefic” ajunge condamnat de el insusi? Dependenta de o voce de la radio? Am zis eu ca imi place sa ghicesc ce se intampla, dar ceva mai multe indicii n-ar fi stricat…
(Apropo, eu nu-s adepta ideii ca autorii nu trebuie sa-si explice scrierile… asa ca astept explicatii :P)

Testamentul de ciocolata – Marian Coman. Am citit-o deja de doua ori, prin alte locuri, asa ca de data asta am sarit-o. Stim cu totii ca e buna, nu mai nevoie sa scriu inca o data.
Edit: O gasiti pe blogul lui Marian, aici.

Dansand pe Marte – Catalin Maxim. In afara de cuvantul “Marte”, nu vad legatura intre nuvela de fata si o antologie de texte SF. Asa cum nu vad nici ce vrea sa transmita… Doi batrani care viseaza la tinerete si filozofeaza intre timp? Macar are doar cateva pagini…

Zalm per Oxis – Bogdan-Tudor Bucheru. Povestirile lui Bogdan Bucheru imi plac de multi ani, iar cea de fata n-a facut exceptie. Conform unor istorici, Zalmoxis, zeul dacilor, chiar a fost o persoana reala, iar Bodgan Bucheru ne spune cum a facut un fost sclav (Zalm, fiul lui Oxis) ascensiunea la pozitia de zeitate. Dupa parerea mea, aici se vede ca da, se poate scrie literatura fantastica romaneasca, si inca bine. Bucheru recreaza societatea geta si reuseste sa scrie personaje interesante si credibile. Singura mea plangere? Sfarsitul pare fara legatura cu restul si e prea putin explicat.

Fara doar si poate – Ana-Veronica Mircea. Imi place tot ce e post-apocaliptic, dar in cazul asta realizarea nu m-a impresionat. Supravietuitorii sunt doi soti care s-au intamplat sa se afle intr-un buncar fix in momentul optim, incep sa se certe din cauza rolurilor celor doua sexe… dupa care apare Satana, care nu se potriveste in ideea mea de povestire – daca avem explozii nucleare, hai s-o mentinem realista pana la sfarsit.
(Da, Stephen King reuseste sa arunce fortele binelui si raului intr-o poveste realista, dar nu cred ca-s multi altii carora sa le iasa.)

Evidenta unor promenade – Andrei Gaceff. Oamenii dintr-un oras… incep sa se… miste? Sau sa nu se mai miste? Sau ceva de genul asta? Nuvela e atat de greu de citit incat nu ma trage inima sa o recitesc in speranta ca o sa inteleg ce se intampla.

Posibilitatea fiBANara – Ben Ami. Ideea e interesanta – o lume utopica in care locuitorii pot sa faca “excursii” intr-un fel de iad, in care totul e permis. Testare de limite, dezlantuire a ceea ce e mai rau in oameni (ma rog, in fibanari) pentru ca apoi viata sa poata continua in “paradis”. Nu am inteles de ce numele e scris “fiBANari” si italicele care misuna prin text m-au iritat dupa cateva pagini, dar esenta exista si nu mi-a parut rau ca am pierdut cateva zeci de minute citind.

Pulbere in vant – Dumitru Cl. Statescu. Nu am inteles ce vrea povestirea de la mine sau ce cauta intr-o antologie de SF. Isaac si Yehvah filozofeaza despre conditia omului, care de fapt exista numai in mintea lui Yehvah, care a cam imbatranit si i-e mila de saracii oameni care vor disparea cand el va muri. Nu ma pasioneaza discutiile filozofice, iar sfarsitul este un mare “fas”, asa ca singura parte pozitiva pe care am reusit sa o gasesc povestirii este (din nou) faptul ca e scurta.

Baietelul cel fierbinte si Harca Pamantului – Stefana Cristina Czeller. Inca un basm, chiar foarte reusit. Ca orice basm, are personaje schematice si o morala clara la sfarsit, dar asta nu are cum sa deranjeze, pentru ca povestirea e bine gandita si bine scrisa. Eu nu-s mare amatoare de Feti Frumosi, Vrajitoare si alte personaje cu o singura trasatura, dar in cazul de fata totul curge cum trebuie de la un capat la altul… si nu aduce nici o secunda a Ispirescu (phew).

Plimbarea de seara – Florin Pitea. Am pornit fara asteptari. Florin Pitea scrie cyberpunk, in primele randuri apare un nume japonez… o Doamne, iar trebuie sa citesc ceva a la Gibson? (Nota: nu-mi plac cyberpunkul in general si Gibson in mod particular.)

Raspunsul suprinzator… nu, nu aduce a Gibson, nu apare Yakuza, de fapt personajele puteau sa se numeasca John si Bill sau Ion si Vasile si efectul era acelasi. Pe scurt, un robot este insarcinat de un batran sa aiba grija de cainele celui din urma, dupa care batranul moare. Robotul e nevoit sa se documenteze nu numai despre nevoile animalelor de companie, ci si despre societatea umana – cu care are de-a face dupa ce batranul lasa mostenire cainelui o suma importanta de bani. Totdeauna e distractiv sa vezi oamenii din perspectiva unui robot.

Dar punctul forte al povestirii apare spre sfarsit, pentru ca batranul a uitat ca are de-a face cu un robot si deci nu a precizat ceva important… Ceva important care era absolut clar din text, asa ca ultima propozitie a textului e inutila si, dupa parerea mea, strica tot ansamblul. Daca ar fi lipsit povestirea mi s-ar fi parut chiar foarte buna.

Legenda menestrelului – Mioara Musteata. Ultima poveste si ultima cu inspiratie “populara” – un baiat extrem de talentat, o lauta fermecata, un imparat care nu ofera pe fiica sa de sotie si jumatate din imparatie, dar care taie mainile celor care nu reusesc sa treaca proba. Mi-a placut sfarsitul, pentru ca nu e tipic, dar realizarea a cam lasat de dorit pe final. Ultimul fragment pare grabit, doar ca sa ajungem la concluzia fireasca. Cred ca, daca epilogul se intindea putin mai mult, nuvela ar fi fost mult mai reusita.

Per total… e cam ce ma asteptam. Cam ca orice antologie, de fapt: cateva povestiri care nu mi-au placut deloc, mai multe decente si cateva pe care chiar mi-a facut placere sa le citesc. Nu am descoperit nici o capodopera, dar nici nu imi pare rau ca am investit cateva ore de citit.

Si inca un disclaimer in doua parti, daca mai era nevoie: acest post cuprinde pareri (deci nu se doreste a fi o recenzie profesionista) si in el este vorba despre povestiri. Nu despre autorii lor, nu despre alte antologii, nu despre alte site-uri si cu atat mai putin despre mania persecutiei de care par sa sufere unii. Dar eu imi iau floricelele, pentru orice eventualitate…

P.S. Pentru o alta parere, cititi recenzia lui Aspoiu de aici.

59 Comments

  1. dau o bere. da pe cand cronica la 2012?

  2. aaa… pai mi s-a cam facut lene si intre timp am si uitat jumatate din cliseele de care vroiam sa scriu. speram ca n-a remarcat nimeni ca am promis si aia 😛

  3. Ce coincidenta, chiar ma gandeam ce placut ar fi sa existe si editii ale acestei antologii fara unii autori!
    Aveti grija la cuvantul “cliseu/clisee”! O curiozitate bolnava m-a facut ieri sa cobor in blogul stimabilului sa vad ce filme-a mai vazut in L.A. si-am zarit ca-i pornit impotriva celor care folosesc acest termen, mai ales in “cronicile intuitive”!… Ma mir ca mai ia contact cu “fandomul gretzos”! A! Ia cand ii convine!

  4. Ete, meciu-i gata! 😀

  5. Rectific, “fara unul dintre autori”.

  6. Imi pare bine ca ti-a placut. 🙂

  7. @buzdu: da-o dreacu’, nu aici e locul chestiilor de genul asta.
    @jen: merci pentru pareri, cred ca un cititor ca tine, care “sa aiba ceva cu mine”, si-ar dori orice editor. 🙂

  8. eh, altii n-au fost asa de multumiti… si nu-mi goni distractia, vrei sa raman cu floricelele nemancate?

  9. @Bear
    Acu’ stau si ma intreb daca am IO ceva cu tine! Do’h!

  10. Eu am citit doar cateva dintre povestiri, insa nu variantele (sper) imbunatatite din volum, ci rapaciunile de workshop.

    Altfel.

    “Duel cu ceata si lotusi” de Catalin Sandu mi-a placut cel mai mult. Am recitit acum cateva minute inceputul si tot mi-a placut (desi raman la parerea ca putea fi imbunatatit). La finalul comentariului meu – pe care nu l-as posta aici deorece era foarte ‘nitpicky,’ si nu are ce cauta in alta parte decat pe un workshop – am scris:

    “Totusi, aceasta ramane cea mai buna povestire pe care am citit-o pe forum pana acum. Daca ar beneficia de un editor rabdator, si de ceva munca, s-ar putea transforma intr-o lecturaa excelenta.”

    Ma intreb daca a mai fost pigulita nitel si chiar e, acum, o lecturaa excelenta 😉

  11. “Cybervals” de Mircea Coman. La categoria “mda,” Jen? Eu am citit povestirea asta cam asa: merge primul paragraf … intram in al doilea, LALALALA SARIIIIIIM PUTIN!!!! … al treilea paragraf, Contesa, Contesa NU a facut deloc asa, LALALALALALALA. Chill. Al optulea paragraf. Nici cyberserbarile nu sunt lipsite de pericole. ………..

    Peace out.

    Nu i-am pus nota, asta deorece la un moment dat mi-au sugerat atelieristii sa nu mai stric mediile cu note aiurea, daca tot nu pun si eu o povestire acolo 😀

    De altfel, am citit acolo povestiri de Mircea Coman care mi s-au parut mai bune.

  12. Iar ca sa imi explic exprimarea excesiv de plastic (desi as fi putut spune perspex ca sa merg pana la capat, it seemed a bit too much), iata de ce am gasit atat de plictisitoare proza: un stil excesiv de digresiv, iar digresiunile sunt fie observatii banale, fie exprimari complet plate stilistic:
    “Asta mi-a plăcut dintotdeauna la corpul omenesc. Se degradează fizic atât de încet, încât îţi lasă la început impresia că eşti nemuritor.” Zau? Asta e profunzimea personajului pe care ti l-ai ales drept narator? Pai poate unul de asta ar fi mai potrivit intr-un film cu pac-pac, decat intr-o naratiune digresiva cu scapari in filosofie.

  13. Astea sunt the high & the low intre toate povestirile pe care le-am citit din cuprins – adica vreo 10-11.

  14. Eram curios ce zici de “Nopti…” si de “Plimbarea…”.

  15. “Plimbarea de seara” mi s-a parut pur si simplu superficiala. Robotul care nu se comporta cum ar trebui, zau? Asta e un cliseu atat de vechi ca e subiect de glume deja, ca sa il citez pe JJ Adams, “If the robots all behave, what fun is that?” Nu zic ca nu poti lua un cliseu si sa faci ceva okay din el, dar … e putin cam … nu, e foarte greu.

    Iar faptul ca robotul tot descarca date si tot trage concluzii tampite nu mi se pare ca ajuta deloc.

  16. @rreugen
    Da, balarii d-ale mele. De fapt nu e “Nopti albe, zile negre”, ci “Testamentul de Ciocolata”…

  17. Nu am citit-o, si nici nu mai e pe Atelier. Am devenit curios dupa review-urile voastre, dar nu mai e povestea 🙂

  18. No, atunci poate imi zici ceva de Heptozaur 😀

  19. He he he. Da, eu am citit sequel-ul intitulat Cvadrozaur intai, si am scris un purcoi de comentarii la el, asa ca nu am mai avut rabdare cu Heptozaur. Ma surprinde ca e in antologie, sincer sa fiu, mi s-a parut o povestire care ar fi trebuit sa ramana pur si simplu in atelier. Are un stil stangace, plin de verbe la timpuri pasive, adormitor, erau, mergeau, mancau, se uitau, cercetasera, cercetau, uitasera, etc, etc. Sa zicem ca astea puteau fi remediate. Dar ideea balaurului care vede numai ce e ‘in numar de sapte…’ e mult prea gogonata pentru mine – asta e motivul pentru care am zis ca trebuia sa ramana in atelier. In ce ecologie comfort-sporit poate supravietui vietatea asta, care vede doar ce e in multiplu de sapte? Sa vedem ce il poate dobori pe guster: 5 ciori, 2 cai, 3 viezuri, pisicile mele, si cam tot ce misca in afara de cei sapte pitici (daca vin fara Alba Ca Zapada). Pai cum asa?!

  20. Dar vroiam sa mai spun ceva legat de antologie – desi nu o am, bazat pe recenziile voastre.

    Inteleg ca a fost editata de Michael Haulica si Hria Ursu? Eu am remarcat ca, desi ambii au texte pe AtelierKult, au avut tinuta profesionala de a nu se ‘introduce’ in continut. Eu zic ca e mare lucru, avand in vedere ca relatiile oneste scriitor/editor/public par a fi cam varza prin sff-ul de la noi. Mie mi-a placut 🙂

    In ceea ce priveste selectia textelor, mi se pare ca reflecta valoarea generala a atelirului destul de just. Singurele mari obiectii la selectie ar fi de ce Cybervals si nu alta povestire a lui Mircea Coman (La Pocilaga, de exemplu, desi cu mai multe greseli de corectat, avea o voce mai viguroasa si mai evocativa) si de ce Fara doar si poate in loc de Bogdaproste – o povestioara induiosatoare despre care sunt convins ca s-ar fi vandut la o revista buna in engleza, cu nitica ciocaneala. Si traducere.

  21. @rreugen: sint curios ce parere ai avea despre prima antologie atelierkult.

  22. @aspoiu: a, pai eu sint convins ca tu umbli sa-mi iei gitul, you mean sonofabitch 🙂

  23. @Bear
    Salam vinatoresc te fac! Si se zice “sun of a beach”!
    Hai ca m-ai veselit, dupa ce am lacrimat tot weekendu’.

  24. sun of a beach? ai vrea tu 🙂

  25. Jen a fost prea ingaduitoare. 😛

  26. eh, a fost aspoiu destul de rau pentru amandoi. oricum, in afara de vreo 2 povestiri carora chiar nu le-am vazut sensul (in antologie, pe atelier, oriunde), restul au fost macar… nederanjante, sa zicem. in timp ce scriam despre ele m-am gandit cum am citit acum cateva luni o colectie de gene wolfe, care mi s-a parut la fel de neimpresionanta, si am revenit la sentimente mai bune fata de ai nostri.

  27. Lista antologiilor celebre, cu antologatori celebri, in care sint si texte ale acestora, e lunga, lunga… apoi, daca vrem sa aratam o imagine cit mai fidela a atelierului, ar trebui ca in cuprins sa fie si textele antologatorului/editorului, daca ele exista. altfel imaginea nu este completa. si ideea antologiei de cenaclu tocmai asta e: sa fie o imagine cit mai completa a acelui cenaclu. sa vada lumea cine umbla pe-acolo si cu ce.

  28. @Bear
    Din sado-masochism, Bear? Eu evit sa scriu recenzii in general. Nu doar la autorii romani de sff, care imi lasa pur si simplu impresia generala ca sunt iresponsabili fata de propriile opere, ceea ce eu nu pot sa accept. Am renuntat sa mai scriu recenzii pana si la F&SF MAgazine, la care am abonament – din cauza ca eu nu ma pricep sa fiu dragut, sau simpatic, si vorbesc urat. Am avut un profesor de actorie care m-a luat deoparte in anul 4 de facultate si mi-a zis, te rog eu, daca vrei sa faci meseria asta, gandeste-te la ce spui – si chiar daca nu iti place nimic din spectacol, incearca sa spui macar ceva dragut, macar ca ti-a placut presul de la intrare.

    Eu nu pot. Daca spectacolul e varza, eu tot ce pot face cu presul de la intrare e sa ma pis pe el. Sorry.

    Cam asa si cu cartile. Pot sa-ti spun ca parerea mea preconceputa despre prima antologie este urmatoarea: autorii alesi sa fie prezenti acolo, care in acel moment erau reprezentativi pentru atelier, nu au depasit faza asta. Cati ani au trecut de la antologie? In anii astia, produsele atelierului nu au ajuns nicaieri. Nicaieri, din punctul meu de vedere: nu se constituie in factori culturali definitorii pentru cultura romaneasca, si nu exista in cultura universala. Asta a produs atelierul, iar antologia face un showcase.

    Imi pare rau daca ti se pare aspru ce am scris, drept sa spun mie mi se pare ca ai si bun-simt si pui si mult suflet in munca pe care o faci, dar sa stii ca eu nu sunt de acord cu atitudinea pe care scriitorii de sff de pe atelier o au fata de propriile lucrari. Clisee peste clisee, care nu fac decat sa demonstreze pur si simplu lipsa de educatie in chiar genul literar pe care il propaga, lipsa de interes pentru tehnici literare, auto-suficienta.

    Si, mai mult, am inteles in ultima vreme ca ce e rau in sff-ul romanesc este ca editorii nu isi fac treaba cum trebuie, adica, vezi tu, editorul roman nu sare cu sute de euro ca sa-i propuna scriitorului o colaborare, sa-i ceara o povestioara, drept care de ce sa se mai chinuie scriitorul. Lasa, merge treaba facuta si in timpul liber, sau pe fuga, sau cand nu avem altceva mai bun de facut, ca doar e literatura, nu?

  29. Cred ca unele antologii se si cumpara in speranta ca antologatorul (ilustru) a inclus si o povestire de-a lui.

  30. @michael
    Probabil ca nu stiu eu de ele, insa ca etica profesionala va asigur ca este considerat gresit cand antologatorul isi include propriile productii in carte. Am mai purtat o discutie pe tema asta undeva, si nefiind sigur de mine, am schimbat cateva e-mailuri cu doi antologatori americani, pe care ii vazusem ca sunt mai apreciati, si au avut amabilitatea sa imi raspunda in privinta asta. Unul dintre ei mi-a atras atentia, de exemplu, ca desi Gardner Dozois este un scriitor extraordinar si prozele sale scurte au luat marile premii ale genului, nu si-a bagat niciodata textele in antologiile editate de el.

    Iar daca textele antologatorilor sunt si ele acolo, si fara ele chiar nu e imaginea completa, merge un Guest-Editor, right? 😛

  31. @jen: m-ai facut mai curioasa decat ma facuse aspoiu (mean sonofabitch :D!) cu cronica lui mai veche, asa ca m-am apucat si eu de ea aseara; incepand cu Testamentul de ciocolata, bineinteles, ca prea o laudaserati toti; mai, si mie mi-a placut cam tot ce am citit de Marian Coman pana acum, asta included, dar nu m-a impresionat atat de tare… in fine, am sa scriu si eu…

  32. @rreugen
    endangered species. am tot zis ca scriu despre ea, dar intre timp am uitat cam totul… in afara de faptul ca cele doua nuvele legate de ‘book of the new sun’ au fost printre cele mai naspa. probabil e nevoie sa stii despre ce e vorba ca sa le poti aprecia…

  33. @rreugen: g.r.r martin publica in martie o antologie intitulata “warriors” (cu gardner dozois, e drept) in care figureaza si “a brand new novella in the song of ice and fire series”. harlan ellison, in “dangerous visions”. astea-s doua exemple care mi-au venit acum in minte. parca si in legends ale lui robert silverberg aparea o novella de-a editorului.
    cit despre prima antologie atelierkult, cred ca gresesti (sau eu nu-s la fel de exigent ca si tine) in privinta relevanei sale. dintre cei cuprinsi in antologia respectiva si care nu debutasera inca la momentul publicarii, marian coman si roxana brinceanu au debutat, si inca destul de frumos. iar cartile lor au sanse sa ramina.
    ceea ce s-a intimplat pe atelier in 2004-2005-2006 a fost chiar interesant, iar textele care-au ajuns sa fie publicate ulterior chiar au avut de cistigat de pe urma supunerii lor spre examinare in cadrul atelierului. din pacate, n-am mai avut timp sa urmaresc scrierile recente (de dupa colapsul din 2007) in ansamblul lor, deci nu pot sa dau un verdict clar.

  34. Nope, daca nu ti-au placut povestirile din New Sun, nu cred ca are rost sa citesti romanul. Nu devin mai clare dupa sau impreuna cu lectura romanului, devin doar mai clare la recitiri repetate.

    Mie mi-a placut colectia foarte mult, e una dintre preferatele mele. M-a interesat ca scriitor in primul rand, deoarece contine multe dintre lucrarile lui de inceput, unele neterminate, altele care s-au dizolvat/dezvolatat in scrieri mai tare. Iar restul … cum sa zic, mie Wolfe mi se pare genial 😀 cred ca as fi in stare, cu o carte a lui in mana, sa stau de vorba 6 ore continuu fara sa ma plictisesc (din fericire ii place si nevesti-mii).

    Sunt insa curios, Jen, daca l-ai citit intr-adevar pe Wolfe. Recomandarea pentru a-l citi este cam asa: “read, reflect, reread, consider.” Sa stii ca nu e asa, o vorba in vant, zisa ca ‘da bine.’ Eu am citit Wolfe prima oara in anii ’90, fara sa am habar ca este unul dintre putinii scriitori ‘speciali,’ din domeniu, care nu considera ca facilitatea este o virtute a culturii. Nu mi-a placut absolut deloc, ba chiar am reusdit sa nu termin nuvela The Fifth Head of Cerberus, care fusese tradusa si la noi.

    Abia multi ani mai tarziu, am citit intamplator o lucrare tocmai despre degradarea recenta a unor notiuni de cultura inalta, printre care disparitia (la noi chiar in ultimii 20 de ani) a ideii ca dificultatea este o virtute culturala. Discutia era mai degraba orientata spre formele noi de media, dar am dat de numele lui Wolfe mentionat si de felul in care trebuie citita opera sa – si am incercat si eu chestia asta. Adica, pentru ca mi-a placut eseul respectiv si pentru ca autorul lui mi se parea cumva destul de destept, mi-am spus sa am incredere ca Wolfe chiar spune ceva si eu pur si simplu nu inteleg. Si am inceput un quest personal – am luat o povestire foarte scurta de-a lui si am facut exact ce zicea metoda aia sa fac. Pentru mine, descoperirile au fost incredibile. Pot sa zic, cu man pe inima, ca scriitorul asta m-a invata sa citesc. Dupa aceea am recitit cu o placere enorma clasici care ma plictiseau pana atunci cu toate pretentiile mele intelectuale, de la Aristotel si Shakespeare la Durell, Cehov, Tolstoi, tot asa, sot ata … Deodata a fost tot foarte fun 🙂 de aia imi place atat de tare Gene Wolfe.

    In afara de asta, are povestiri pana si in volumul asta (sa vezi ce are in Best Of-ul pe care il am eu) care sunt la ani lumina distanta nu numai de tot ce s-a scris vreodata in sf-ul romanesc (incluzandu-i aici si pe Eminescu, si pe Caragiale) dar si ce s-a mai scris prin proza scurta americana. Nu e in volumul asta When I Was Ming The Merciless? E foarte tare povestioara aia – in contextul cultural modern care este obsedat la paroxism de idea de tiran, fascinat de hitleri, stalini, si altii, eu zic ca nu gasesti o proza scurta (sau lunga, sau film) care sa examineze mai clar, mai concis, si mai uman aceasta fascinatie.

    Si, crede-ma, povestirea asta nici macar nu este inclusa in Best Of-ul sau.

    Give haim a chance 🙂

  35. @rreugen
    o sa-i mai dau, dar cu un roman. candva 😀 de fapt, am vreo doua acasa, dar dupa ce mi-am pus mintea pe bigudiuri cu nuvele, nu prea ma trage inima. si ma incapatanez sa nu il citesc tradus… (citesc in engleza de 10+ ani si pana la el n-am mai avut probleme cu texte literare, omul asta stie prea multe cuvinte si ii place sa suceasca frazele de le ia dracu…)

  36. Iar Book of The New Sun e altceva, complet altceva fata de orice alta carte citita de mine. Are atat de multe nivele narative incat cred ca o voi putea citi, an de an, pentru tot restul vietii, de fiecare data in alt fel. De exemplu, la un moment dat prin partea finala a cartii Severian ne povesteste cum a intalnit reprezentantul unei civilizatii umane care foloseste o logica fundamental diferita de a noastra. Nu e vorba de diferente morale, religioase, efectiv un alt fel de logica. Asta conduce la o discutie despre arta povestii si a naratiunii, si a modului in care pot fi interpretate povestile. Ei si dupa aia realizezi ca povestea iti este spusa de la bun inceput la timpul trecut, este Severian care isi aduce aminte, deci logic, acest eveniment din trecutul sau i-a influentat modul de a spune povestea pe care o citim … Deci eu pot sa citesc intregul roman din nou incercand sa il interpretez acum conform acelei logici straine … e proiectul meu pe anul asta 😀

    Ori, sunt complet nebun, jur, si e un scriitor prost! 😀

  37. @Bear
    SOIAF si HE sunt brand-uri acolo, nu e asa? Asta inseamna foarte mult. Enormmmmmmmm.

    Uite, eu, ca scriitor incepator, m-as gandi ca stau foarte bine daca as fi in stare sa prind un loc intr-o antologie cu un asemenea brand. Fie si DOAR pentru drepturile de autor alea foarte mici (50% din total impartit la toti participantii). Eu zic ca nu e cazul cu niciunul dintre scriitorii de la noi, totusi…

    Bah, sorry, stiu ca sunt exigent, eu insa sunt exigent cu mine si de aia. Muncesc 12 ore pe zi, nu am weekend-uri, am asteptari foarte mari si asa mai departe. Imi place sa discut cu oameni care au aceeasi atitudine fata de viata lor profesionala. Asta e tot.

  38. asa e, nu e cazul cu nici un scriitor de la noi (cel putin pina nu trimite texte care sa-i fie macar refuzate de niste reviste profi de-acolo). dar nici cu scriitorii lor nu prea e cazul… decit cu foarte putini. acuma mie nu mi se pare nasol ca n-ai intrat intr-o antologie de dozois. sint o gramada de scriitori celebri care n-au intrat acolo. bine, acuma sint unii care au intrat si probabil nu stiu nici ei de ce.
    e foarte ok sa-ti propui obiective mari. dar acuma chiar sa-ti iei gitul ca n-ai luat nobelul cit vreme tu nici macar n-ai publicat o povestioara, oriunde, si intr-o revista de mina a doua, a treia… un fanzin acolo, ceva unde sa existe un om care sa f spus “da, ma, ti-o public”… nu e exagerat? eu cred ca e calea sigura pentru a te rata de tot. pentru ca ala care publica douazeci de carti proaste e la fel de ratat ca ala care n-a apucat sa publice nimic. si chiar nu mai conteaza daca n-a publicat de proaste ce erau textele sau pentru ca era el prea exigent.
    da, in viata trebuie sa faci niste alegeri. dar cine poate spune care sint momentele in care trebuie sa le faci? prea tirziu, prea devreme… rareori la timp.

  39. @michael
    E vorba de alegeri personale,da. Eu insa nu gasesc suficient sa ma intreb cine poate spune care sunt momentele, etc. Nu ma satisface chestia asta. Mie imi place sa ma gandesc de mai multe ori, sa evaluez, si sa iau deciziile perfect constient de ceea ce fac. Pana acum am fost satisfacut de rezultatele metodei asteia 🙂

    Stiu ca sunt foarte multi scriitori care publica in fanzine, etc. Eu insa sunt foarte interesat de un alt aspect – sunt curios daca pot gasi pe cineva care sa investeasca in mine. Am destui ani de cariera artistica in spate ca sa stiu cat de multa liberate iti ofera siguranta uni investitor. Stiu ca exista o piata enorma unde pot gasi investitori. Asta este ceea ce ma intereseaza – nu publicatii de mana a doua, a treia.

    Insa daca exagerez eu, o sa o simt pe pielea mea pana la urma, nu? 🙂

  40. @rreugen
    Serios? In cazul asta nu-i nevoie sa ma grabesc sa ma apuc de Book of The New Sun prea curand, ca oricum nu am timp sa recitesc… 😛

  41. cred ca poti ajunge sa publici in asimov’s in doua feluri: le trimiti texte an de an, 10 ani, 20, pina cind, intr-o buna zi, vor spune “da”. sau publici si publici in tot felul de reviste pina iti faci un nume, afla lumea de tine si, poate, intr-o zi, o sa-ti ceara cei de la asimov’s sa publici la ei. cum ziceam, e vorba de alegeri. fiecare alege cum crede. cred ca sapkowski a ajuns sa publice la gollancz nu pentru ca, de mic copil, i-a bombardat cu texte, ci pentru ca e – acum – cel mai important scriitor de gen al poloniei, pentru ca a vindut un milion de exemplare in rusia si tot asa. da. e vorba de alegeri personale.

  42. Whoaa! Da’ v-ati bagat in chestii ‘grele’ vad. Si cred ca avem nou candidat la titlul “Sun of a Beach” 😀

  43. michael :
    cred ca poti ajunge sa publici in asimov’s in doua feluri: le trimiti texte an de an, 10 ani, 20, pina cind, intr-o buna zi, vor spune “da”.

    10, 20 de ani … nu stiu, eu m-as apuca de altceva mai degraba 🙂

  44. cred ca sint destui scriitori in lumea asta care au o cariera onorabila si n-au publicat in asimov’s. dar daca tii neaparat putem spune si ca cine n-a publicat in asimov’s sau in antologiile lui dozois mai bine se apuca de tricotat. in fine. cred ca o lungim prea mult.

  45. A, da, eu personal nici nu incerc sa public acolo. Din nefericire, nu acepta submissions decat prin posta traditionala. Asa ca nu trimit nimic decat la publicatiile profesioniste care primesc si e-mail-uri 😀

  46. No… fiindca am vazut si aici cititori nemultumiti de faptul ca nu mai este pe atelierkult, dau de stire ca m-am hotarit sa-mi public testamentul pe blog. Uite-aci: http://mariancoman.wordpress.com/testamentul-de-ciocolata/

  47. Bun, acu ca am aflat din cel putin jumate din posturi ca rreugen e un mare scriitor si o sa publice, nu-i asa? in ceia America, putem reveni la antlogia aia amarata?

  48. @ rreugen: “De exemplu, la un moment dat prin partea finala a cartii Severian ne povesteste cum a intalnit reprezentantul unei civilizatii umane care foloseste o logica fundamental diferita de a noastra. Nu e vorba de diferente morale, religioase, efectiv un alt fel de logica. Asta conduce la o discutie despre arta povestii si a naratiunii, si a modului in care pot fi interpretate povestile.”

    O interpretare a acelui episod este că Wolfe dă un răspuns unei probleme filosofice formulate de George Orwell în romanul “O mie nouă sute optzeci şi patru”, anume dacă, prin reducerea drastică a vocabularului, se poate reduce drastic capacitatea de gîndire a oamenilor. Orwell era convins că da. Gene Wolfe demonstrează că nu – fie şi în situaţia în care oamenii folosesc numai cîteva clişee ale limbii de lemn, tot izbutesc să exprime ceea ce vor să exprime. Mie demonstraţia nu mi s-a părut convingătoare, dar e frumos că Wolfe ne oferă o rază de optimism şi de speranţă în privinţa unei probleme neliniştitoare.

    @Jen “Florin Pitea scrie cyberpunk, in primele randuri apare un nume japonez… o Doamne, iar trebuie sa citesc ceva a la Gibson? (Nota: nu-mi plac cyberpunkul in general si Gibson in mod particular.)”

    Am luat notă. I-am cerut unui ninja crescut în cuve să-şi ascută shuriken-urile. Mîine o să-i descarc în implantul neural wetware-ul cu datele tale biometrice… 😀

  49. eh, eu sunt linistita, pe zapada asta nici ninja nu se descurca… 😀

  50. @Florin Pîtea
    Foarte interesant! E un unghi din care recunosc ca nu am privit inca problema. Eu am interpretat capitolul avand in minte scena mesterilor din Visul lui Shakespeare, si solilocviul lui Hamlet depsre actori. Asa cum Hamlet le cere actorilor sa adopte un anume tip de gandire si comportament pentru a-si propaga arta, Severian descopera ca mintea umana poate deslusi si explica lumea altfel. Si in coditiile in care Severian are minte de ‘computer’ si acceseaza cand vrea ce amintire vrea, cred ca aceasta descoperire subtila influenteaza modul in care ne povesteste totul, de la bun inceput.

    Foarte tare comentariul asta referitor la Orwell, e greu sa prinzi toate subtilitatile si dupa trei-patru lecturi. O alta parte absolut remarcabila este cea a intalnirii cu grupurile de oameni care se redusesera voit la stadiul de animale, prin interventii neurochirurgicale. Asta mi s-a parut pesimismul lui Shopenhauer dus la extrem: omul care accepta ca nu e decat suma propriilor instincte, si se reduce la esenta din proprie vointa. E o idee in sine foarte seaca, insa in contextul romanului lui Wolfe, unde Severian intalneste ramasite batute de vant ale unei istorii de sute de milioane de ani, devine ceva plauzibil si trist, sa te gandesti ca la un moment dat vreo natiune amarata a ajuns a asa un hal.

  51. @High_Sierra
    Scuze, am exagerat eu.
    Totusi, am scris despre antologie si textele din ea mai mult decat oricine altcineva – cu exceptia autorilor recenziilor.

  52. Aspoiu :
    Whoaa! Da’ v-ati bagat in chestii ‘grele’ vad. Si cred ca avem nou candidat la titlul “Sun of a Beach”

    Am inteles ca trebuie sa iasa The Book of The New Sun of a Beach si la noi in curand. Poate un review, ceva.

  53. @rreugen

    da, adevarat. observ ca daca ai la indemana o serie de informatii si esti si un pic (mai mult) citit poti descoperi diferite subtilitati in saga New Sun-ului.. cam cum ai subliniat si tu pina la urma..

  54. ati vazut filmu Avatar ? uitati aici linku de descarcare 😉 [editat], daca nu mere o sa il mai postez odata;)

  55. si aici avem spammerul idiot in mediul lui natural… gasesti un subiect de actualitate, postezi linkul tau cu vampiri/masini/votati-ma-ca-sa-castig-un-telefon pe post de link de download si iti inchipui ca administratorii blogului sunt retardati. macar daca posta la insemnarea *despre* avatar… prostia doare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu