Bairam SRSFF – Gratis!

coperta_Alte_tarmuriPentru ca amandoi voiam sa scriem despre antologie, ne-am gandit sa va scutim de doua posturi (sau de discutii in contradictoriu intre noi prin comentarii) si am scris in paralel. Asta inseamna doua lucruri: este o recenzie mult mai lunga decat cele obisnuite si cuprinde mai multe pareri. Un volum distribuit GRATIS primeste o recenzie dubla (sau la dublu) 😀 .

Silviu Genescu – Titanic

Jen: Povestirea are o idee si atat. Sau, mai exact, mai multe idei pe care autorul incearca sa le uneasca intr-un tot unitar… fara succes. Am incercat sa fac un rezumat in cateva cuvinte, dar mi-am dat seama ca nu am inteles ce se intampla destul de bine ca sa o pot face… asa ca o sa spun altceva: cele 2/3 povesti care nu prea se pupa una cu alta sunt scufundarea (sau nu) a Titanicului si calatoria inapoi in timp a unui barbat, care e angajat ca asistent personal in casa unei bogatase pe care o supravegheaza. Pe parcurs, din motive care mi-au scapat, multiversul o ia putin razna, iar in versiunea ‘noua’ a Titanicului din titlu nu se mai scufunda la data pe care o stim noi.

Sa zicem ca povestea e chestie de gusturi – mie nu mi-a placut. Poate daca ar fi fost taiata la jumate si ar fi disparut (macar) fragmentele inutile cu bogatasa…

Dar, pe langa asta, textul plange dupa un redactor. Nu vorbesc de virgule si detalii din astea, dar am dat peste mult prea multe lucruri deranjante:
– personajul principal e ba “PA”, ba asistent personal. N-am auzit pe nimeni din Romania folosind abrevierea PA (care oricum ar fi trebuit sa fie AP), asa ca nu inteleg ce cauta intr-un text scris in romana pentru romani.
– latitudinea si longitudinea sunt exprimate cand ca “x grade W”, cand “y grade V”. Punctul cardinal se cheama “vest” si n-are de ce sa fie notat cu W…
– (poate cea mai deranjanta chestie) Citez:
R.M.S. Carpathia catre R.M.S. Titanic:
“[…]Stiati ca sunt o multime de mesaje pentru voi de la MCC (indicativul pentru statia Cape Race)?”

Deci ori vapoarele simteau nevoia sa foloseasca paranteze cand comunicau intre ele, ori autorul nu a gasit o alta solutie mai stralucita de a explica indicativul… Hmm, oare care o fi. Serios, ce cauta paranteza aia acolo?! (si in alte comunicatii similare)

Pacat de Titanic, pacat de tentativa de realizare. Ar fi fost interesat de urmarit prin mesaje radio cum o tragedie se transforma intr-un incident minor… daca ar fi lipsit restul nuvelei.

Aspoiu: Cind ma gandesc la aceasta povestire imi vine in gand cuvintul CHIN. Si nu ma refer numai la lectura, ci si la efortul autorului. Pare ca domnul Genescu s-a chinuit rau de tot sa scrie chestia asta – evident nu am de unde sa stiu daca este asa sau nu, insa asa pare. Later edit: Textul pare chinuit din cauza abundentei de detalii inutile si  descrierilor supraincarcate, care se doresc a da credibilitate lumii imaginate. La mine au avut efect exact invers. Cu tot efortul depus, nu a iesit mare lucru. Personajele sint pe nicaieri, dialogurile ridicole, descrierile care teoretic ar fi trebuit sa sprijine primele doua fac mai mult rau decat bine. Nu inteleg de ce autorul se incapatineaza sa scrie despre americani cand e clar ca nu-i iese. S-a intamplat si in alte povestiri ale dinsului, se intampla si in asta. Alt cuvint care imi vine in minte este STATIC. Pentru ca nu se intampla mai nimic. Practic pesonajul principal intra pe o usa bou, si dupa o discutie destul de lunga si fortata, iese pe aceeasi usa vaca, insa intr-un univers usor modificat. Si cam atat.

Am fost putin vexat surprins, contrariat de parerile domnului Iovanel referitoare la scriitura domnului Genescu deoarece sint in totala contradictie cu ale mele. Nu stiu ce sa va spun despre “coolness” (termen care sper ca nu se refera la bogatia obositoare de americanisme folosite in text), insa expresivitatea, controlul si valoarea literara eu unul nu prea le vad. Ba mi se pare ca autorul are mari probleme in a exprima in scris ce vrea de fapt  sa transmita. Adica CHIN STATIC.

Liviu Radu – Ari

Jen: Stiu ca Aspoiu o sa spuna ca e o povestire rasista, dar mie mi s-a parut foarte misto. Intr-un viitor in care modificarile genetice sunt la ordinea zilei, un cuplu decide sa faca un copil neobisnuit – cu piele alba, par blond si ochi albastri. Desi ar trebui ca respectiva modificare sa fie reversibila, se dovedeste ca nu e asa, si incet-incet ia nastere un mic grup ‘etnic’.

Nu o sa dezvalui mai mult, pentru ca povestirea merita citita fara spoilere, dar mi s-a parut o idee foarte desteapta, un soi de explicatie alternativa pentru aparitia rasei caucaziene si a unui anume mit foarte cunoscut. Intamplator, si aici e vorba despre calatorie in timp, dar artificiul e folosit cu mult mai mult succes decat in Titanic.

Aspoiu: Pai este rasista si nu numai. Practic Liviu Radu justifica in nota SF cum ca Ari-enii sint fiinte superioare, menite sa domine lumea si sa le dea la cap celorlalti (care o merita cu varf si indesat, mai ales negrii). Povestirea asta nu ar fi fost niciodata publicata intr-o limba de circulatie internationala. Daca, prin absurd, ar fi publicata, ar fi si ultima pentru Liviu Radu. Facand abstractie de faza cu arienii, scriitura curge bine insa ideea are ceva gauri de logica. Printre altele, intamplator sau nu, autorul plaseaza zorii crestinismului undeva la inceputul epocii de piatra – nu am studiat istoria crestinismului (si nici nu o sa o fac prea curind) dar parca nu pare in regula.

Desi valoarea literara pare peste media romaneasca, mie imi e cam greu sa trec peste implicatiile rasiste. Sint curios ce parere are Sorin Camner despre baietii blonzi cu ochii albastri, aka ARI.

Sebastian A. Corn – A saptea zi a vanatorului

Jen: Recunosc cu mana pe inima ca nu am inteles foarte mult din actiunea povestirii, dar detaliile fac toti banii oricum. Niste unii si niste altii se bat pentru putere intr-o lume… cu totul diferita de a noastra. O lume in care totul e organic, in care oamenii pot lua in stapanire la propriu un oras, in care inteligentele artificiale sunt doar niste programe (si totusi ceva mai mult)… Razboiul nu m-a preocupat prea tare (desi e motivul pentru care cititorul ajunge in Patru Targuri), dar lumea imaginara ar putea bate creatiile multor cyberpunkeri de pe meleagurile anglo-saxone, dovada cea mai elocventa fiind faptul ca a ajuns sa imi placa mie ceva cu iz de cyberpunk. Organo-punk?

Ah, si n-am inteles de ce dialogurile au fost intre ghilimele.
(Ma rog, banuiesc de ce – pentru ca povestirile au fost publicate asa cum le-au trimis autorii, iar Sebastian Corn nu a folosit linii de dialog… dar asta e ceva care trebuia rezolvat inainte de tipar, pentru consecventa si corectitudine.)

Aspoiu: Aici sint exact pe aceeasi lungime de unda cu Jen. Imi place foarte mult cum scrie Corn, insa nu de putine ori am dificultati in a ‘vizualiza’ lumea sau in a urmari si intelege ce se intampla. Ar fi poate mult mai bine daca lumile construite ar primi ceva claritate, niste reguli coerente sau niste linii logice. Nu zic ca nu ar exista, poate exista dar autorul le are in cap ca implicite (dupa cum a gandit el lumea) insa daca nu se vad cit de cit in text, pentru cititor nu exista. Poate din aceasta cauza povestile ‘mainstream’ semnate de catre Corn imi dau impresia de soliditate si consecventa: lumea exista deja si ii stii regulile (aproximativ). In rest un foarte bun exemplu de constructie, dozare, dialoguri si idei proaspete. Mi-a placut in ciuda ‘petelor albe’.

Cristian M. Teodorescu – Moartea domnului Teodorescu

Jen: In primul rand, nu am vazut filmul, asa ca, daca exista vreo paralela mai subtila intre el si nuvela, mi-a scapat cu desavarsire. Despre text nu e mare lucru de spus: o povestire scurta, cu o idee interesanta, dar nimic memorabil. Nu sunt sigura ce reactie a dorit autorul sa trezeasca in cititor, dar daca tinta era dezgustul sau oripilarea… la mine a avut efectul opus. Mi se pare ca recoltarea de organe e o idee foarte buna – daca oricum esti mort, de ce nu ai mai face o fapta buna de dincolo de mormant? Detasarea personajelor e suspecta, dar procedeul in sine (domnul Teodorescu ajunge “util” pana la ultima picatura de sange) e laudabil. Cati oameni ar putea salva corpul meu oare?

Aspoiu: O povestire agreabila, asta este parerea mea. Reciclarea dusa la extrem, in nota romaneasca. Probabil ca reciclarea hartiei prin ardere este tot o metoda romaneasca (sau autorul a vrut sa ne spuna ca din acel domn Teodorescu nu a mai ramas chiar nimic). Totusi, asa cum a spus Jen, nu o chestie memorabila.

Cristian M. Teodorescu – Big Bing, Larissa

Jen: Singura povestire care nu a fost “la prima vedere”, pentru ca o auzisem deja la cenaclu. Avand in vedere ca subiectul contabilitatii si finantelor ma depaseste, nu pot sa spun decat ca ideea e interesanta – Monetaria este o tara unde toate femeile se ocupa de (evident) bani, care au capatat valente mistice si au chiar si un soi de religie proprie… cu contabilele ca mari preotese, sa zicem. Modul de prezentare (un articol scris de o mama pe baza explicatiilor pe care i le da fiicei sale) nu m-a dat pe spate, iar peste detalii am trecut, pentru ca imi aminteau de cursurile de la facultate in care incercam din greu sa raman treaza. Probabil ca povestea e mult mai interesanta pentru cineva care poate intelege ca lumea despre ce e vorba in ea.

Aspoiu: Un alt exercitiu satiric, mai interesant decat primul. Probabil ca este implicata si o doza serioasa a chestiei ce o numim ‘deformatie profesionala’ in aprecierea mea. Povestirea reuseste sa smulga un zambet celor carora contabilitatea nu le repugna cu totul. Si cam atat. Poate ca pentru autor a sosit momentul sa-si exerseze extrapolarile (destul de indraznete si reusite) spre zone mai putin satirice.

George Lazar – Switch

Jen: Switch a fost o surpriza placuta – a idee interesanta tratata bine, cu o mica-mica exceptie. Probabil orice pusti de liceu si-ar dori sa dea peste un magazin care vinde puteri de supereroi, mai ales cand cauta un mod de a o cuceri pe cea mai frumoasa fata din clasa. Spre deosebire de sutele de mii de adolescenti din realitate, Toma are bafta asta… si profita de ea cum trebuie.

Restul, cum a ajuns vanzatorul de puteri aici, de ce exista ele de fapt… mai putin important. Toma e destul de simpatic incat sa te tina cu ochii in carte, si eu chiar i-am tinut pumnii ca sa scape de nesuferitul de Neo si s-o cucereasca pe Roua. Care e mica problema? Cliseul vesnic: fata isi da seama ca baiatul e de fapt incantator si fara superputeri si se indragosteste de el. Hmmm.

Ce n-am inteles: de ce SuperToys for Super People devine mai intai SuperToys for SuperPeople si, mai apoi, SuperToy’s for Super People. Brrrr. Chiar n-a vazut nimeni apostroful ala ingrozitor, care se repeta de cateva ori chiar? “Ale SuperJucariilor pentru Super Oameni”?!

Aspoiu: Pentru mine nu a fost o surpriza, ci doar confirmarea ca domnul Lazar vrea sa scrie comercial, in acest caz comercial fiind egal cu ‘subtire’ straveziu. Dupa parerea mea povestea asta poate fi incadrata la cel mult YA, cu tenta ’emo’ clara. Ideea este destul de previzibila, abunda de chestii pe care autorul le crede specifice liceenilor, dar are grija sa le prezinte numai pe cele care ‘dau bine’ cu SF-ul. De exemplu nu am auzit nimic despre manelele cintate duios din smartphoane in liceele patriei. Mai nasol e ca si cu chestiile ce tin de adolescentii un pic mai desteptii (‘tocilari’ adica) Lazar da cu mucii in fasole (Nvidea Gforce!!!). Adica daca  nu le stii prea bine e de preferat sa vorbesti la general decat sa te bagi in chestii specifice numai ca sa te faci de ras. Mai ales ca acele ‘specificitati’ nu adauga nici un pic de valoare textului.

Asa cum a spus Jen mai sus se merge pe clisee usurele. Ma intreb daca autorul si-a pus problema cum ar fi evoluat toata treaba daca toata lumea avea acces la superputerile alea…  Per total, un text care mie nu mi-a spus nimic, in orice caz nimic bun.

Balin Feri – Restrictia

Aspoiu: Cred ca prezenta celor doua texte, “ARI” si “Restrictia”, in aceeasi antologie este o greseala pentru ca ambele marseaza pe aproximativ aceeasi idee de baza. Nu stiu daca si cine a facut selectia textelor, insa din punctul de vedere al cititorului este evident acest lucru.

Parerea mea este ca prietenul nostru BF face cateva greseli de incepator. In primul rind vrea sa spuna prea mult: cum arata societatea si Pamintul in viitor, de ce era asa de destept Einstein, cum au aparut oamenii pe Pamint, cine sint de fapt Adam si Eva, cum ne vad alienii si cum ne dau ei la cap. Cand vrei sa spui prea mult sfarsesti prin a dilua ideea de baza, asta se aplica in mod special prozei scurte. Din cauza asta BF nu prea reuseste in mai nimic din ce si-a propus. In al doilea rind avem parte de o introducere cam lunguta, care putea sa lipseasca cu totul pina la momentul cand personajul principal ajunge la bulau (niste fashback-ri rezolvau repede si eficient toata nevoia de background). In al treilea rind Personajul Einstein e in plus, ridicol si degeaba – nu face dacat sa traga povestea in jos. In al patrulea rind, fiind ocupat cu toate astea, BF nu prea mai are timp sa ne spuna prea multe chestii convingatoare despre viitor – doar ca e nashpa si totul e controlat de catre o organizatie gen politia militara globala. In al cincilea rind partea ‘stiintifica’ legata de calatoria in timp este foarte neinteresanta, plictisitoare, spusa ca un ‘dialog’ intre savant si tipul mai putin savant; ca si in alte cazuri valoare adaugata zero – mai bine lipsea (cu tot cu cel care o explica). In al saselea rind apar niste alieni-voci din pamint si iarba verde, care il plaseaza pe nea Adam undeva in afara timpului, unde insa timpul tot curge in mod normal dovada fiind conversatia in timp real acestora care, culmea, este auzita si INTELEASA de catre personajul mentionat. Cam din aceeasi iarba verde apare si personajul Eva, undeva aproape de final, numai buna sa inchida cercul.

Asa cum am spus, mult prea mult scris. Imi este clar ca sperante sint, insa BF are de invatat cum sa scrie mai putin, fara chestii inutile, sa se concentreze pe chestii relevante pentru cititor si cum sa creeze personaje credibile. Parerea mea sincera e ca BF are nevoie de focus si forta pe intindere mai scurta (jumatate?). Strict legat de prezenta povestire poate ar prinde bine revederea “Hawksbill Station” si “Timescape” (si nu numai).

Jen: Povestirea asta nu avea ce cauta in acelasi volum cu a lui Liviu Radu. Din pacate, comparatia intre cele doua idei identice ii da castig de cauza lui Liviu Radu… mai ales ca sfarsitul nuvelei lui Balin Feri e previzibil cam de cand apare personajul Eva. Din fericire, scriitura e placuta, si in ciuda subiectului cam rasuflat mi-a facut placere sa citesc pana la capat.

Redactarea lasa din nou de dorit totusi, ghilimele romanesti alterneaza cu cele in stil francez… din motive pe care nu le inteleg, dar as da vina pe setarile Wordului 😛

Ah, da: daca m-as fi prins ca Albert era Einstein, mi-ar fi placut mai mult 😀

Marian Truta – A doua venire

Aspoiu: Pentru mine aceasta este cea mai buna povestire a antologiei de fata. Mi-a adus cumva aminte de Ted Chiang. Personaje romanesti foarte fain construite, un set-up romanesc intr-o istorie alternativa, presarata din belsug cu elemente ‘alchemy-punk’, daca imi este permisa folosirea acestui termen. Dupa lectura o sa va fie foarte clara sursa inspiratiei domnului Truta (da, fapte reale din vara-toamna lui 2008, foarte frumos integrate in universul alternativ) insa forta acestei scrieri nu sta in idee ci in cum este ea prezentata. Desi se desfasoara pe 43 de pagini, nu am simtit intinderea. Partea cu amintirile cetoase din timpul unei stari de ebrietate avansata (da, ati citit bine!) a fost pentru mine cireasa de pe tort din punct de vedere literar.

Din punctul meu de vedere aceasta povestire poate oricind sa stea in topul prozei scurte de gen. Si vorbesc despre despre topul international. As fi curios cat timp a fost in lucru si cite drafturi a avut acest text – presupun ca prima scinteie dateaza din toamna lui 2008. Nu de alta dar se vede ca este lucrat, nu am gasit nici o fisura, nici de exprimare, nici de logica, nici de altfel. Ce incerc sa spun este ca pe linga idee, vointa si o doza de talent, povestirile scriitorilor aspiranti au nevoie de metoda si de munca (merci ‘V’). Spun asta deoarece in cazul majoritatii celorlalte lucrari nu se simte ca au fost revazute si finisate corespunzator. Exemplul cel mai evident este “Restrictia” (sper sa ma ierti draga BF ca te folosesc drept exemplu negativ, dar esti cel mai la indemana).

Mai spun doar ca daca vreodata in RO se va lansa o scoala de scris SF&F, Marian Truta ar trebui sa fie printre profesori.

Jen: Marian Truta este printre primii romani autori de SF&F pe care i-am citit, candva, cand exista un site pe nume Top 10 SF, si printre cei care m-au impresionat cel mai tare atunci. Textul de fata e, dupa cum a spus si Aspoiu, foarte bine scris, dar pe mine actiunea nu m-a dat pe spate. Sau, mai exact, partea ei SF. Relatia dintre Iovan si Ilinca este foarte actuala – baietasul de cartier care incearca sa para mai bogat, suna cunoscut? -, dar restul… Cele doua planuri are actiunii nu mi s-au parut conectate destul de bine (desi fiecare este interesant, luat separat), iar justificarea finala chiar nu am inteles-o: cate un agent pentru fiecare inginer? Mai ales ca al nostru nu mi s-a parut ca merita atentia…

In schimb nota 10 (hai 9.50) pentru Masina si pentru chestia din final. Aproape toate pacatele au fost spalate in ultima pagina.

Danut Ungureanu – Ultimul mesaj e vesnicia

Aspoiu: Trebuie sa va spun ca nu prea ma omor cu cyberpunku’. Putine scrieri incadrabile in acest subgen mi-au fost pe plac, majoritatea scrise insa de autorii a caror opera atinge doar tangential subgenul mai sus mentionat. In  general cyberpunku’ ma oboseste prin viteza cu care autorii arunca in cititor cu tot felul de termeni tehnici reali sau inventati specifici IT-ului, de multe ori granita dintre fizic si virtual fiind in mod intentionat neclara. Nu de putine ori am avut senzatia ca aceasta zapacire a cititorului este practicata in mod intentionat pentru a masca alte ‘deficiente’ ce tin de partea literara – world building, personaje, constructie si dozare a textului.

V-am spus toate astea pentru a intelege ca parerea mea nu are relevanta nici macar pentru mine in cazul acestui text (se aplica si la textul semnat de Corn). In aceasta povestire dedicata lui Alexandru Ungureanu (Big Al), Danut Ungureanu nu incearca sa ascunda nici un fel de deficiente – pentru ca nu exista. Scriitura curge foarte bine, personajele sint “reale”, dialogurile au susbstanta. Doar ca pe mine nu prea m-a prins din cauza motivelor expuse mai sus. Precizez doar ca am citit alte texte semnate de Danut Ungureanu in care doza de cyberpunk era de la moderata spre foarte redusa, texte care mi-au placut foarte mult. Si ma opresc aici.

Jen: Si eu cu cyberpunkul… la fel. Nu ma atrage genul si sunt rare textele care reusesc sa ma prinda intr-atat incat sa ignor problemele care vin o data cu tona de tehnologie pe care ne-o varsa autorii in cap. In concluzie, tot ce pot spune despre nuvela lui Danut Ungureanu e ca e scrisa bine. N-am prea inteles ce se intampla, dar nici nu m-a tras inima sa o recitesc ca sa ma prind.

Din nou, ghilimele in loc de linii de dialog.

Despre carte in general

Aspoiu: Sint sigur ca Jen o sa aiba mult mai multe de spus, eu o sa ma rezum la probleme evidente.

  • Cuprinsul care ‘cuprinde’ doar autorii, fara titlurile textelor; desi domnul Teodorescu este prezent cu doua texte, este ‘cuprins’ doar o singura data.
  • Folosirea la gramada a liniutelor de dialog, ghilimelelor, ba am vazut si chestia asta “<< >>” la un moment dat.
  • Si cam atat. Despre partea ‘politica’ o sa va spun cu alta ocazie.

Jen: Nu am mult mai multe de spus 🙂 Cam toate problemele au fost punctate deja in recenzie, si cred ca motivul este unul extrem de simplu: ori redactorul a lipsit cu desavarsire, ori nu si-a facut treaba. Per total a fost mai bine decat ma asteptam totusi, iar eu sunt sensibila la amanunte de genul asta. (Deformatia profesionala si nu prea, am remarcat aproape dintotdeauna inconsistentele de stil…)

Coperta despre care s-a tot discutat mi se pare… inca nu stiu cum. Imaginea in sine nu arata rau, dar nu imi place cum a iesit pe carte. Parca e un jpg marit mai mult decat era cazul…

Later edit (Aspoiu): In cadrul pragrafului referitor la “Titanic”, s-au strecurat citeva exprimari nu tocmai fericite pe care mi le asum. Drept umare am operat unele corectii si adresez scuze publice domnului Genescu pentru situatia creata.

90 Comments

  1. Multumim pentru recenzie. Ati sesizat o multime de lucruri care noua ne-au scapat. Datorita voua vom face la anul o antologie si mai buna 😀

  2. faina treaba ati facut, cititorilorsf, la mai multe si cornute 🙂

    @jen: sa inteleg ca nu-ti plac ghilimele ?

  3. Recenziile mele de-o singura linie, la textele pe care le-am citit :
    Titanic – cel mai prost text al lui Silviu Genescu.
    Ari – cel mai prost text al lui Liviu Radu.
    Ultimul mesaj… – cel mai prost text al lui Danut Ungureanu.
    O sa incerc sa citesc si restul, mai rau n-are cum sa fie. Scuze pentru sinceritate.

  4. Eu nu am citit toate textele celor de mai sus, am facut comparatia valorica/estetica intre textele antologiei. Daca ar fi de stabilit cel mai slab al antologiei as paria pe “Titanic”. De departe…

  5. Corectez. Ierarhia de mai sus se refera strict la lecturile mele, care-s destul de sistematice (n-am citit inca ultimul volum al lui Genescu) sau pe amintirile lecturilor mele (n-am mai recitit “Marilyn Monroe pe o curba deschisa” de cand a aparut).

  6. Despre povestirea lui Danut Ungureanu am zis si eu aici, http://www.cititorsf.ro/2009/10/16/ultimul-mesaj-e-vesnicia-–-danut-ungureanu/, vreo 2 vorbe. (spam ,spam)

    tre sa ma pun si eu la punct cu textele ca cam ramas in urma.

    volumul de la Bastion al lui Silviu Genescu mie nu mi s-a parut asa rau. de fapt s-a observat din recenzie 😀

  7. am primit si eu antologia azi (plecaciuni lui kvala si doamnei sale!), dar am sa-mi rezerv impresiile de lectura pentru o recenzie amanuntita. in ce priveste aspectul grafic si DTP-ul… parca as tine in mina un numar ceva mai gros al fictiunilor de la inceputuri 🙂 avea dreptate cineva (stie el cine): ce fanzin frumos! 🙂

  8. Hai sa-mi spun si eu parerea, care coincide in mare masura cu ce ati scris voi aici. Am dat si note de la 1 la 5:
    Titanic-2.5(am citit-o greu si n-am priceput mare lucru.Singura chestie care mi-a placut a fost motto-ul)
    Ari-3 (banala)
    Moartea domnului Teodorescu-3.5 (putea sa apara si in revista Urzica)
    Restrictia -3.5 (Doamne cate amanunte inutile)
    Big bing Larissa-4 (sunt contabil 🙂
    Switch-4.5 (mi-a adus aminte de visul din copilarie: daca as avea inelu’ lu’ Arabela…)
    Ultimul mesaj e vesnicia -5 (clar tre’ s-o mai citesc odata)
    A doua venire -5.5 (fara cuvinte) 🙂

    A saptea zi a vanatorului nu am reusit sa o citesc.Poate cand o sa mai cresc.

  9. @calin ne bunu’
    n-am nici o problema cu ghilimelele… cand sunt folosite cum trebuie. adica NU in loc de linii de dialog.

  10. Dialogurile incadrate de ghilimele sunt regula la americani. Cu liniuta in fata e la noi.

    Altfel, daca nu e greseala editoriala ci e cumva exercitiu de stil, isi dau seama mai bine cei care au citit cartea.

    Altfel, foarte interesant articol.

  11. implicatii rasiste si arienii care sa le dea la cap negrilor… cam ciudata interpretarea… dar chestia cu zorii crestinismului in neolitic e tare de tot! cu titlu informativ, povestea cu izgonirea din rai e din vechiul testament…

  12. parerea mea, bazata doar pe ghicit, e ca fiecare autor si-a scris povestirea cum a preferat (treaba lor) si nimeni nu a mai facut modificari inainte de publicare.

  13. Jen, the new pretender to the Captain Obvious title… 🙂

  14. Apropos, daca cineva este pasionat de critica SFF, recomand blog-ul Vectorului (revista britanica de critica literara in domeniu). Se numeste Torque Control. Printre altele, sunt foarte multe dialoguri critice/de opinie intre personalitati cunoscute.

    “parerea mea, bazata doar pe ghicit, e ca fiecare autor si-a scris povestirea cum a preferat (treaba lor) si nimeni nu a mai facut modificari inainte de publicare.”

    Eu nu cred ca se face asa ceva. Adica, poate daca este o chestie facuta intre prieteni, care nu depaseste un cerc restrans si, mai ales, daca nu ajunge la public. Pentru ca altfel este lipsa de respect fata de cititor. Dar de ce sa faci asa ceva? Acel citat (cu paranteza) din Titanic este ingrozitor. O asemenea greseala tehnica facuta de autor si lasata asa … nu stiu ce sa zic.

  15. Eugen: ba da, se face, pot sa-ti arat secvente incriminatoare din mai toate aparitiile sf&f recente. Motive ? Remuneratie mica, dupa buget, efort minim, dupa remuneratie. Exista si contraexemple (Mike a renuntat sa-si publice antologia de autor in toamna asta ca sa aiba mai mult timp sa curete textele), dar…

  16. Chiar asa? Si se intampla des? Sunt complet ignorant in cea ce priveste lumea editoriala. Mai stiu cate ceva din cum functioneaza lucrurile in piata americana. Oarecum vag.

    Acolo sunt tot felul de carti care apar sub titulatura ‘vanity publishing.’ In lumea FSF apar de exemplu multe antologii de proza scurta, care platesc autorii in volume, in care apar povestiri ale editorului si, uneori, ale unor amici de-ai sai, si care se lanseaza in tiraje mici. Am avut si eu ocazia sa rasfoiesc o asemenea antologie, editata de JW Scharr, continand si o povestire de JW Scharr alaturi de alti asemenea scriitori cunoscuti 😀 Ma rog, ceea ce vroiam sa zic, este ca volumul respectiv arata foarte bine, era redctat profesionist, si semnele de punctuatie erau in regula 🙂

    Zau, macar atat.

    Adica, la mine, ca cititor, ajunge un produs care nu trece prin DOUA filtre absolute necesare:

    Primul, al autorilor, care isi evalueaza propria scriitura atat de prost incat apar pasaje ca cel din Titanic.

    Al doilea filtru lipsa, cel a editorului si redactorului de carte profesionist.

    Bun, nu sunt. Eu, ca cititor, ce sa fac acum? Sa ma mai gandesc la cartea asta?

  17. Tocmai am luat cartea de la posta. Deocamdata nu pot sa spun decat ca au facut o alegere neinspirata in privinta copertei. Daca as vedea-o pe un raft in librarie si nu as sti ce-i cu ea, nu m-ar indemna nici macar sa o iau in mana sa o rasfoiesc. Prea imi aduce aminte de ilustratiile dinainte de ’89. Si e pacat…

  18. @liviu radu
    Ari-enii astia sint niste oameni superiori, imbunatatiti genetic, mai destepti, mai puternici, mai frumosi, plini de succes, destinati sa conduca lumea – toate astea intr-un viitor in care toata populatia este de la mama natura neagra. Negrii devin invidiosi rau de tot, ii aduna pe albi, ii fac pachet si ii deporteza in trecut. Trecut unde albii pun bazele dominatiei lumii viitoare, adica lumea pe care o cunoastem acum, lume in care albii au ras de pe fata pamintului populatia indigena a celor doua Americi si i-au tinut pe negrii drept sclavi. Dar e okay pentru ca albii sint superiori (iar negrii si-au cam facut-o cu mina lor). Daca ma bag in ideologia ariana celui de-al treilea Reich lucrurile devin deja mult mai urite.
    Domnule Liviu Radu, departe de mine gindul ca ati vrut sa scrieti o povestire rasista, dar asta a iesit. Eu cel putin asta vad – justificarea ca albii sint superiori si meniti sa conduca lumea.
    Legat de izgonirea din Gradina Raiului am punctat doar ca originea acelei bucati din Vechiul Testament dumneavoastra o plasati la inceputul epocii de piatra.

  19. cred ca faceti niste confuzii ideologice si exagerati mai mult decat e cazul. Oricum, fiecare cititor e liber sa interpreteze un text asa cum crede, deci nu am ce sa va reprosez. Raman la opinia ca o analiza lipsita de patima nu v-ar da dreptate. s-ar putea sa ma insel, s-ar putea sa ne inselam amandoi…

  20. In plus, Liviu, povestirea ta pleaca de la o premiza complet nerealista.
    Care e lucrul de care se teme cel mai tare orice viitor parinte ?
    Malformatiile congenitale. In contextul povestirii, ce fac parintii bogati cu odraslele lor e mai rau decat o malformatie congenitala.
    Cat despre rasism… majoritatea inculta neagra exileaza minoritatea elitista alba (arienii…) in zorii civilizatiei, de unde acestia vor rescrie istoria si rezolva problema rasei negre. Daca asta nu e rasism, e sigur politically incorrect… 🙂

  21. @liviu radu
    Cum nu sint negru sau alta culoare neimbunatatita genetic, chiar nu am pus deloc patima. Atit timp cit povestirea sustine superioritatea unei rase peste altele, eu nu vad unde am exagerat.
    Si eu raman la opinia ca daca aceasta povestire ar fi publicata intr-o limba de circulatie internationala ar pune punct carierei dumneavoastra.

  22. unde naiba ati vazut voi chestia cu rezolvarea problemei rasei negre? de acord cu eddie, da, parintii bogati fac ceva groaznic cu odraslele lor. asta e povestea, nu superioritatea rasei albe. si mai e vorba de modul in care ai putea supravietui in pustietate fara nici un fel de unelte. din nefericire, sunteti prea marcati de ideea ca un text trebuie sa fie politically correct, sunteti marcati de sensul artificial dat de nazism unui termen pur etnografic. ar fi multe de discutat, dar nu-i locul potrivit. pot sa accept ideea lui eddie ca-i cel mai prost text al meu – e parerea lui si n-am ce face – dar chestia ca am scris un text rasist pentru care in alta parte n-as mai fi publicat niciodata mi se pare o tampenie. Si, sincer vorbind, nici nu cred ca m-ar interesa sa fiu publicat undeva unde s-ar lua asemenea hotarari – eventual sa fiu surghiunit in trecut.

  23. Sorin Camner isi exprima parerea cu privire la baietii blonzi cu ochii albastri, aka ARI – ce m-am mai distrat:-)!
    I-am atras atentia lui Liviu ca, data viitoare, cand va mai scrie texte rasiste, o sa-l dau in judecata. de data asta il iert. Prima data se considera eroare.

  24. si inca ceva. de unde s-a dedus chestia cu majoritatea inculta neagra? o majoritate neagra in stare de inginerie genetica si care foloseste inteligente artificiale nu mi se pare nici inculta, nici inferioara.

  25. @Eddie: de cand sefeul (si arta, in general) trebuie sa fie “politically correct”? Si ce instanta stabileste intre ce granite avem voie sa scriem? Consiliul Culturii si Educatiei Socialiste? Alta instanta? Congresul Mulahilor? Conciliul Ecumenic?
    Este proza lui Liviu Radu rasista? Pai aproape tot sefeul este rasist, mai ales ala care descrie razboaie dintre pamanteni si alieni. Haidem atunci sa facem un sefe “politically corect” si sa avem in fiecare proza cel putin un tigan savant care descopera vaccinul antisida, cel putin un negru care rezolva economia mondiala din doua fraze (din care una sa fie yes we can), un mongolez care primeste Oscarul pentru filmul “Iurta dulce” si un echimos care salveaza calotele polare de la extinctie. Iar albii, n’asa, sa fie niste prostanaci pitoresti, alcoolici dar fundamental buni. Si, bineinteles, alieni batrani cat galaxia si intelepti cat Universul. Toti sa fie politically correct. Ati luat-o pe miriste, parerea mea…

  26. LOL. Nu e nici inculta, nici inferioara, dar nu accepta meritocratia…

  27. No vad ca iar ajungem la chestii personale…
    Eu ma retrag si va urez succes.

  28. @Rudi: era un zambet la sfarsitul referintei la incorectitudinea politica. DAR. Sunt prea multe elemente similare cu “white supremacism” in textul asta ca sa nu ma simt dezgustat. Povestirea spune ca albii sunt mai destepti, mai intelegatori, mai eficienti, mai, mai, mai… si din cauza asta sunt alungati din mijlocul unei societati despre care Liviu, in apararea sa, spune ca “nu e inferioara pentru ca foloseste AI-uri”… E superioritatea tehnologica mai importanta decat superioritatea morala ? Nu prea cred.

  29. @Eddie: uite, tocmai d’aia ne inconjuram cu divaisuri tehnologice in loc sa “evoluam” moral si sa devenim niste “buni salbatici”. Chestiile astea, cu superioritatea morala a “raselor exploatate si impilate” tineau pe vremea cand il citeam pe Fenimore Cooper si aveam noua ani. Ma vad nevoit sa reiau intrebarea: de cand arta trebuie sa fie “politically correct”? Liviu descrie o lume in care negrii sunt prosti de bubuie. Si? Noi stim, fireste, ca sunt destepti de bubuie. Care-i problema? Trebuie sa ducem sefeul la nivelul colibei unchiului Tom? Nu-i de mirare ca lumea cade cu cracii in sus cand vede Avatar desi este un maaaare fissss estetic. Pentru ca ne place Pocahontas si e politically correct, Avatar e cool, nu-i asa?
    @Aspoiu: unde fugi? Stai aci si combate “politically correct”
    @din nou Eddie: uite ca pun si eu un ranjet 😀

  30. @kvala
    Iti dau cu totul dreptate in privinta “Avatar” (ba m-am ales si cu o durere de cap si ochi rosii), da’ nu stiu zau ce relevanta are aici.
    Nu e nimic de combatut – asta e parerea mea de om ‘marcat’ de diverse chestii si alta nu-i.
    …si mai sint si alte texte in cartea asta.

  31. Unde esti tu, Milton, Doamne?

  32. @Aspoiu: Avatar este un produs al lui “politically correct”. Pocahontas si John Rolfe, asta-i Avataru’ de sute de milioane. Am spus-o in alta parte, daca se rezuma doar la lumea Pandorei (pe care o gasesc fascinanta, la prima vedere, dar aici este vorba numai despre efecte speciale ori eu prin film inteleg si altceva decat softuri inteligente manuite de oameni dibaci) era mai bine. Fara avatari, alieni si oameni care interactioneaza precum colonistii de pe Mayflower atunci cand, taind lemne pentru nevoile lor, au dat nas in nas cu irochezii si cu Uncas, ultimul dintre mohicani. Ce naiba a facut Cameron acolo? Un soi de Winnetou galactic. Sau, daca vreti si alte meridiane, un caricatural Lawrence al Pandorei. Right, alienii (salbaticii morali si interconectati prin usb organic la humusul planetei, dar si controland prin acelasi port usb dragoni feroci, dar la fel de dedicati cauzei) trag cu sageti in anvelopele fetzelor palide. Maaare film. O revolutie in cinematografie… my ass.
    Hai ca am luat-o si eu pe miriste… dar numai din cauza voastra 😉

  33. am fost absenta de la dezbaterea de mai sus si parerea mea e ca exagerati mult cu rasismul, dar o sa apara o mini-recenzie la ‘avatar’ si la ‘2012’ in seara asta sau maine. tocmai m-au tarat prietenii la cinema 😛

  34. E posibil ca in SUA, Ari sa fie considerata rasista, si sa se gaseasca destui cretini care sa-i faca probleme autorului.Din fericire, nu cred ca aici, in Romanica, ne-am prostit in asa hal. Putea sa fie de trei ori mai rasista pe mine unul nu m-ar fi deranjat.Sunt doar cuvinte pe hartie.

    Nu mi-a placut povestirea din alte motive, asta cu rasismul e apa de ploaie.

  35. Imi cer scuze pentru intarzierea cu care listez motivele care m-au impiedicat sa apreciez “Ari”. Sper sa fie mai utile pentru Liviu decat microcriticile anterioare…
    1. Pretiozitatea discursului – “Completitudine”, “fii intamplarii oarbe”, “contrast mobilizator” si multe, multe altele.
    2. Didacticismul – Asta e un pacat vechi, dar cele mai bune povestiri ale lui Liviu sunt acelea in care expunerea e cursiva, nu academica – Spre Ierusalim, Corespondenta literara, etc.
    3. Vocea monocorda – Personajele vorbesc la fel: parinti, doctor, povestitor – parca-s niste roboti care recita.
    4. Prea multe cuvinte – Se pot scoate cel putin cinci pagini si textul n-ar suferi deloc.
    5. Premiza implauzibila – Parinti care se comporta cu plozii lor de parca ar fi animale de companie, luandu-se dupa ultima moda. Mi s-ar parea logic sa vreau sa-i dau copilului meu cel mai bun start in viata posibil; as accepta ideea ameliorarii artificiale, dar sa faci asta pentru motivele stupide invocate in povestire e prea de tot.
    6. Personaje de carton – Un grup de elita, asa cum sunt considerati arienii aici, nu se comporta atat de naiv. Si nici nu au nevoie de explicatii atat de amanuntite (faceti focul, faceti topoare de piatra, etc – discursul acela era de-a dreptul condescendent…) Nici nu au “revelatii” post-factum de gen “am realizat ca nu eram oameni primitivi” “ne-am dat seama ca am avut noroc ca n-a plouat” samd (citate aproximative)
    7. Captain Obvious strikes again… – Toata secventa din neolitic e o lunga lista de platitudini, nimic neasteptat, nici o inventie – e istoria omenirii repovestita.
    8. Sfarsit de gen “So what ?” – Finalul nu rastoarna situatia, nu transmite un mesaj, e doar o vaga sugestie de “uite-asa se justifica mitul creatiei”. Nu m-a impresionat absolut deloc.

  36. Ah, da, si peste toate astea, alegerile nefericite de nume si culori 🙂 care fac ca subtextul sa aiba o tenta rasista mult prea pronuntata IMHO. Poate ca am exagerat putin cu “rezolvarea problemei rasei negre”, dar impresia initiala asta a fost (la recitirea finalului am vazut ca viitorul e multicolor :))

  37. ce-ati facut, bai? ultima oara cind am intrat aici erau 44 de comentarii. acum sint 39. si restul??

  38. @michael
    In primul rind ai spus ca nu mai comentezi 😀
    In al doilea rind a fost o discutie intre mine si Kvala cam pe linga subiect pe care am mutat-o pe ‘privata’. Nu aducea nimic in plus postului.

  39. @Mike: si restul mai asteapta… cum spunea bancul ala cu milionul de euro de la loterie… LOL

  40. draga eddie, in sfarsit ceva folositor!cu primele 5 puncte de acord in totalitate – punctul 3 indeosebi, da, ai dreptate! – restul partial… oricum, multumesc mult.

  41. Dragi prieteni, asa cum v-am spus, m-am distrat citind “cronica” de aici. Acum, inainte de a-mi expune la randul meu opiniile referitoare la volum, fandom si reactii ale cititorilor, va rog sa cititi aceasta cronica scrisa de un specialist. Sper sa va placa. http://www.observatorcultural.ro/Catre-un-SF-ism-netarmurit*articleID_22989-articles_details.html

    Cu prietenie, Sorin Camner.

    CRACIUN FERICIT.

  42. Nu ma pot abtine sa nu ofer un citat:

    “Naraţiunea cel mai mai bine echilibrată pare a fi cea a lui Silviu Genescu (autorul timişorean fiind şi cel mai „vechi“ în domeniu, cu volume publicate încă din anii ’80). Titanic, textul său cu care se deschide antologia, are o rigoare sobră, anglo-saxonă a scriiturii, şi o economie „clasică“ a compoziţiei, mixînd eficient dimensiunea conceptuală (ideea modificării trecutului dinspre viitor prin reprogramarea tuturor informaţiilor disponibile pe Internet) cu dinamismul sectorului epic (jurnalul de bord al vasului scufundat în 1912) şi cu elementele de atmosferă high life. Versiunile „cuantice“ ale trecutului, respectiv ale istoriei Titanicului, sînt puse în relaţie dintr-o lume paralelă cu alte versiuni ale viitorului, în care un angajat american al celei mai bogate femei din lume e obligat de aceasta să recupereze, de pe fundul oceanului, o sticlă de şampanie rămasă de pe urma celebrului vas… “

  43. am inteles, de acum incolo nu vom mai publica nici o recenzie pana cand nu o vom prezenta spre aprobare cel putin unui critic autorizat. multumim pentru sfaturile nepretuite.

  44. Draga Sorine, multumesc pentru acest link. A fost rindul meu sa ma distrez, si inca teribil. Parerea mea ramine aceeasi, mai ales referitor la “Titanic”. Un singur regret am (si mi-l asum) – am fost distras de chestia “rasista” atunci cand am vorbit despre textul lui Liviu Radu. Noroc cu Eddie care am fost mai atent…

  45. Despre citat: exprimare toanta (“puse în relaţie dintr-o lume paralelă cu alte versiuni ale viitorului”…), selectie gresita a ceea ce e fundamental in textul respectiv (“ideea modificării trecutului dinspre viitor prin reprogramarea tuturor informaţiilor disponibile pe Internet” – scuze, dar nu asta e ideea de baza IMHO), definitii fuzzy (spargerea nejustificata a textului in zeci de fragmente, facandu-l inutil de greu de citit, se numeste in limba criticului “dinamismul sectorului epic”…)
    Happy ? 🙂

  46. nu doar că ar fi cazul să vă supuneţi recenziile spre aprobare criticilor autorizaţi, dar e de preferat ca, în conformitate cu etalonul citat, şi aceia să pună, la rîndul lor, cu maxim profesionalism, virgulă între subiect şi predicat.

  47. în altă ordine de idei, fraza cea mai importantă (în context larg, nu cu aplicaţie la culegerea asta) din articolul lui Paul Cernat îmi pare a fi asta:

    “ceea ce critica mainstream ar putea face pentru zona SF&F este, în primul rînd, stimularea exigenţei autorilor în materie de literaritate”.

  48. Doamne, cate cuvinte pretioase, pentru a descrie o povestire (la Titanic ma refer) pe care am reusit cu greu sa o termin, si care, dupa ce am reusit performanta, nu mi-a spus nimic.Poate ca ar trebui s-o mai citesc odata, poate imi scapa mie ceva, nu degeaba o fi pusa in antologie. Dar timpul e limitat si mai sunt si alte carti de citit.
    Sau poate sunt eu mai prost si nu reusesc sa recunosc din prima capodoperele.Dar vad ca mai sunt si alte pareri asemanatoare cu a mea.Sigur exista posibilitatea sa fim toti prosti si numai Bujold sa fie destept.

  49. clar ultima varianta e cea valabila.

  50. Silviu Genescu – Titanic “… mi-am dat seama ca nu am inteles…”
    Liviu Radu – Ari “… mi s-a parut foarte misto.”
    Sebastian A. Corn – A saptea zi a vanatorului “… nu am inteles foarte mult…”
    Cristian M. Teodorescu – Moartea domnului Teodorescu “… Despre text nu e mare lucru de spus…”
    Cristian M. Teodorescu – Big Bing, Larissa “… povestea e mult mai interesanta pentru cineva care poate intelege ca lumea despre ce e vorba…”
    George Lazar – Switch “… Care e mica problema? Cliseul vesnic:…”
    Balin Feri – Restrictia “… daca m-as fi prins ca Albert era Einstein, mi-ar fi placut mai mult…”
    Marian Truta – A doua venire “… ustificarea finala chiar nu am inteles-o…”
    Danut Ungureanu – Ultimul mesaj e vesnicia “… N-am prea inteles ce se intampla”

    ce concluzie sa mai trag citind o asemenea “recenzie”?
    cat de indulgent sa fiu?
    stau doar si ma mir cum de se desira, pe zi ce trece, “cititorul profesionist” din Tara Romaneasca.
    zau daca n-avea dreptate Liviu Radu, parca traiesc printre negrii.

  51. daca ma iau dupa voi nu mai citesc SF.
    bine ca n-o fac.
    cand citesc ceva atat de negativist imi aduc aminte ca e scris de cativa rau-voitori (mai ales in perioada asta de timp) si pana a doua zi uit numele lor.
    p-aia cu margaritare la porci banuiesc c-o stie toata lumea.
    sper sa ajung la urmatoarea intalnire ProspectArt si sa ma bucur ca primesc acest volum al unor creatori care sunt dispusi sa-mi impartaseasca GRATIS munca domniilor lor.
    bagati mare, dragilor, cainii n-au uitat sa latre!

  52. @Ben Ami

    exagerezi mult Ben…daca am fi fost la un cenaclu si s-ar fi analizat povestirile oare nu acelasi lucru au fi spus cei doi autori ai articolului? nu ar fi sesizat aceleasi discrepante si situatii? si nu ar fi trebuit sa le comunice? oricat de sifonati ar fi iesit scriitorii mai apoi? sau si invers, daca au exagerat in aprecerierile cititorii li s-ar fi raspuns de catre autor care ar fi incercat sa clarifice anumite puncte cum de fapt e si cazul lui Liviu Radu de mai sus.

    de ce nu ar putea recenzia de mai sus pusa, foarte bine, alaturi de o activitate de cenaclu? ce ne impiedica? faptul ca nu exista comunicare pe cale verbala sau propriile prejudecati?

    de ce traiti cu impresia ca vrem sa dam in cineva? daca asta e nivelul la care se scrie sf la ora actuala care e problema? sa nu mai citim nimic din afara ca sa putem fi multumiti de ce produc romanii?

    si nu vad de ce as fi eu obligat ca si cititor sa nu am alta parere decat un critic. da, e interesant si e de luat in seama, dar asta nu inseamna ca doar el are dreptate. la o adica cui nu-i convine se duce la articolul criticului si culege de acolo pasajele care-i plac lui cel mai mult si pe noi ne da uitarii. si noi nu murim din asta.

    in viata reala eu nu am persoane cu care sa dezbat cartile citite cum vi se intampla unora dintre voi asa ca blogul ma ajuta sa fac schimb de impresii cu cei care sunt mai departe de mine.fizic. in mare masura asta e scopul blogului de fata, de a vorbi despre carti, exact ce scrie si in header, opinii si discutii.

    ar trebui sa ne intelegem ca nu avem pica pe nimeni si nici nu vrem sa platim politze cuiva.

  53. restart, mie imi plac trollii, asa ca esti binevenit. abereaza in liniste.

    ben, cred ca suferi de paranoia. poti sa aberezi si tu linistit aici, daca iti face placere. suntem niste nenorociti plini de rele intentii, suntem platiti de cine vrei tu si dorim ca tot sf-ul din romania sa moara 🙂

  54. De cand opinia sincera, chiar daca subiectiva, despre o carte inseamna rea vointa?
    Din recenzie se vede clar ca in volum sunt si povestiri bune.
    Nu-s’ de ce, da’ am impresia ca ai bagat comentariul asta, doar doar vei incapea in aceeasi oala cu autorii recenzati aici. Din pacate, povestirea ta e recenzata in alta parte si iese mult mai sifonata decat cea mai proasta povestire de aici.Din rea vointa si negativism bineinteles.

  55. jeje… cuvintele tale nu inseamna mare lucru. mai ales cand esti distrus de logica.
    intai scrii ceva despre o opinie sincera (chiar daca subiectiva), apoi imi zici ca in volum sunt povestiri bune, apoi iti dai cu parerea facand trecerea la EXACT OPUSUL A CEEA CE AFIRMI… si zici ca povestirea mea e cea mai proasta.

    fratele omului, catara-te la loc 🙂

  56. pe puncte, ca vad ca tu stai prost cu logica. jeje a spus ca:
    – in recenzia scrie ca sunt SI povestiri bune (adica SI bune, SI proaste)
    – tu te bagi in discutie probabil ca sa ne amintesti de povestirea ta.

    povestirea ta si volumul de fata NU au legatura, asa ca jeje nu se contrazice cu absolut nimic.

  57. eu nu sunt povestirea mea, asa cum tu nu esti mancarea pisicii pe care vrei s-o oferi africanilor 🙂

    da’ e bine sa observ cum aperi o “vatra” in care se fabrica iluzii de profesionism in ale criticatului.

    mai beti apa!

  58. nu stiu ce vrei sa zici, dar cu ultima parte sunt de acord. apa e bautura mea preferata.

  59. jignesc pe altii daca explic, asa ca mai bine nu-ti scriu ca apa, printre multe alte proprietati, destreseaza. am descoperit destul de usor ca va place!

  60. @Ben Ami
    Poate ne spui ceva pareri DUPA ce citesti volumul. Lozinca aia cu ‘rauvoitorii’ (cei care se opun ‘oamenilor de bine’) este atit de fumata…

  61. Totul poate fi rezolvat prin interventia nepartinitoare a Doamnei Zena.

    O stiti. Batranica cu voce placut-linistitoare, barba alba, care trece pe la scriitorii care au fost cuminti si imparte pareri. Nu e acu’ sezonul?

  62. Oameni buni, nu are rost sa va inflamati. Eu unul sunt de parere ca Jen impreuna cu Aspoiu au facut un lucru foarte bun iar recenzia lor (vorbim de o recenzie si nu de o critica extinsa) este binevenita. Va asigur ca autorii textelor din volum au suficient discernamant astfel incat sa isi asume parerile voastre. Apreciem faptul ca volumul a fost citit si ca a starnit dezbateri. In fond Jen si Aspoiu au reliefat plusuri si minusuri din punctul lor de vedere. Ei nu au afirmat nicidecum ca ar detine adevarul absolut. Pe de alta parte compararea stradaniei lor cu o alta cronica aparuta in alta parte mi se pare inutila. Sunt lucruri diferite produse de oameni diferiti si atat. Este firesc si natural ca volumul in discutie sa placa mai mult unora si mai putin altora. De aceea tin sa multumesc inca o data celor doi CititoriSF. Dupa cum multumesc si celorlalti care s-au exprimat in alte parti. Si asta pentru ca eu cred ca demersul lor a fost unul sincer si nicidecum altfel. Va asigur ca orice parere despre volum este folositoare pentru noi si ne ajuta sa evoluam.

  63. Pingback: Poposind pe „Alte ţărmuri” « SCIFIENTLAND

  64. multumim, kvala 🙂

  65. p.s. probabil ca asta ar trebui sa apara pe o pagina de ‘about’ pe care n-o avem, dar o s-o spun aici pentru ca cele mai multe neintelegeri s-au iscat la postul asta: ceea ce scriu eu pe cititor sf sunt PARERI. nu cronici, nu recenzii, nu sentinte. PARERI de CITITOR, asa cum scrie si in titlu.
    (asta nu era adresata lui kvala, ci tuturor care au impresia ca pot sa imi citeasca mintea)

  66. parerile NU AU TITLU – asta pentru cei care NU POT cara cu propria carca… nici macar aberatiile.

  67. Dragii mei, părerea mea este ca duceţi prea departe întreaga discuţie. E vorba doar de o carte, ce sens are aşadar să amestecăm aici principii de viaţă, antipatii sau simpatii personale, motivaţii ascunse ori scopuri mârşave? Eu chiar nu văd sensul…
    Oricum e liber fiecare să citească antologia, nici măcar bani nu costă, aşa că îşi poate face propria părere. Ori poate opta să se mulţumească cu citirea unei recenzii sau păreri. Ori poate să cadă în extaz în faţa unor afirmaţii diferite şi să ţină neaparat să aibe cel puţin 3 exemplare din această capodoperă şi s-o citească regulat.
    Ideea e că fiecare monedă are o faţă şi un revers. Orice observaţie poate fi analizată în multe feluri şi în spatele oricărui cuvânt pot fi ghicite mii de gânduri, intenţii, etc. , dar la ce bun? Vrem să dovedim cu orice preţ cuiva că suntem paranoici?
    Mă iau drept exeplu pe mine însumi. Despre povestirea mea s-au spus până acum trei păreri negative, de trei feluri diferite. Ar avea sens să mă apuc şi să argumentez contra, să aduc exemple din literatura universală pentru a dovedi că şi scriitori celebri au făcut greşelile atribuite povestirii mele, doar că la ei astea au fost privite drept calităţi? Şi dacă fac o asemenea tâmpenie rezolv ceva? Oricum tot ce este în povestire va rămâne acolo, ceea ce nu este nu va fi nicicând, cititorului de oriunde şi de oricând îi va fi sau nu pe plac povestirea indiferent de părerea lui Aspoiu, Jen, a criticilor specializaţi şi bine’nţeles indiferent de părerea mea.
    Aici e vorba de gusturi. Dacă Aspoiu şi Jen afirmă că prezenta ciorbă e prea sărată credeţi că ar fi o atitudine înţeleaptă din partea mea să afirm că sunt rău intenţionaţi ori tâmpiţi pentru că mie îmi place cum e? Dacă un om zice că sunt caracterele prea mărunte dintr-un ziar credeţi ca e cazul să săriţi pe el pentru că vouă vă plac aşa mărunte?
    Eu recunosc că din povestirea mea fiecare a înţeles până acum doar o parte. Vina însă îmi aparţine, dacă nu am reuşit să mă exprim îndeajuns de clar ori să captez atenţia îndeajuns cât să fie acţiunea atent urmărită atunci nu rezolv problema acuzând citiorii cărora nu le-a plăcut povestirea mea.

  68. Ce numar ti-ai tras, Feri!

  69. Nu aveam intenţia de a-mi face numărul, încercam doar să atrag atenţia că lucrurile degenerează către balcaniadele caracteristice. E vorba de părerea personală a doi cititori şi indiferent că sunt păreri pozitive sau negative nu cred că este cazul să se stârnească lumea în asemeni hal. În ţara asta sunt mii de cititori ( sau cel puţin sute), unde ajungem dacă ne revoltăm şi dezbatem ori de câte ori cineva îşi spune părerea despre un text?
    Oricum sunt două variante: 1. observaţiile cititorilor Aspoiu şi Jen sunt pertinente şi în acest caz fiecare contestatar îşi compromite imaginea inutil
    2. observaţiile cititorilor Aspoiu şi Jen nu reflectă valoarea literară a povestirilor, caz în care fiecare nou cititor va observa acest lucru şi cei doi îşi pierd credibilitatea.
    Până la urmă ori au dreptate ori se înşeală …dar în nici unul din cazuri nu e nevoie de circul acesta.

  70. …ori au si dreptate si se si insala, in proportii diferite si in privinte diferite 🙂 deh, nu exista subiectivism mai mare decat in ochiul privitorului…

  71. intr-un sfarsit e vorba de gusturi… daca incalzeste pe cineva asta, am citit un volum de nuvele de-ale lui gene wolfe (maestrul sf-ului etc) care mi-a lasat aceeasi impresie ca cel de mai sus. cu atat mai rau pentru wolfe, pt ca de la el chiar ma asteptam la mai mult…

    apropo, mi se pare ca nu s-a prins nimeni, dar pe mine antologia srsff m-a surprins in mod pozitiv. cu o singura exceptie, povestirile au fost macar placute si citibile, chiar daca n-au fost capodopere.

  72. Am observat ca intre ce am scris noi aici si recenzia scrisa de MDP MMP 😀 sint destule puncte comune, atit privind aspectele negative cit si cele negative. Me happy!

  73. eu am observat ca punctele alea comune sunt doar dorite. recitind ce a scris Jen despre povestirile astea… adica in vreo 75% proportie ca nu intelege, imi dau seama ca-i ofereai consolari si explicatii cu deamanuntul, dar ca ea nu te-a ascultat si a vrut sa ne spuna CAT DE MULT n-a inteles, oricat de agreabila, a dat-o cotita, ca a fost antologia.
    cine ziceati ca sunteti voi?

  74. @ Aspoiu.Daca te referi la recenzia de pe site-ul SRSFF, autorul e Mihai-Marian Pavelescu.

  75. @jeje
    Da dom’le! Ai dreptate. Merci

  76. Feri, pentru ca nimeni n-a remarcat cand faceam referire la numar, iti recomand sa te uit la numarul comentariului tau – 69, sau poate pe asta il asteptai!

  77. @ben: nu cred ca, daca va avea cineva ocazia sa-ti citeasca zicerile pline de umori, se va mai obosi respectivul sa spuna, de bine sau de rau, de ceea ce scrii; pur si simplu o sa te ocoleasca; eu procedez asa cu victor martin, de pilda: pur si simplu ii ignor scrierile. nu ma mai intereseaza; m-apuca lehamitea numai cind ii vad numele scris pe undeva.

  78. Nu stiu de ce pentru anumite persoane doua verbe aflate la ani lumina distanta unul de celalalt = a intelege si a placea = inseamna acelasi lucru. Eu, cel putin, n-am reusit sa observ. Or fi sinonime?

    Aspoiu, poate sa-ti placa sau nu ceva. Eu spun, doar, ca nu intelegi. O tara libera nu este tara in care cultura este democratica. Este tara in care votul este democratic. Esti liber sa nu-ti placa orice. Dar daca nu intelegi, da-mi voie sa spun ca ai o problema. Sa nu intelegi lucruri evidente te face sa nu observi ridicolul situatiei. Un cenaclu critica un text pentru ceea ce este nu pentru ceea ce pare a fi. Iar opiniile – imi place sau nu-mi place…scuza-ma, nici mie nu-mi place Joyce, nu mi-a placut niciodata. Asta nu inseamna ca pot opina daca este bun sau nu. Pot spune ca nu-mi place. Asa si cu povestirea lui Liviu. Daca nu intelegi textul, faptul ca se refera la paradisul pierdut si nu contine nici o referire in context, subtext sau pretext, la rasism. Si nici un mesaj de acest fel….Si ti-am raspuns pentru ca m-ai intrebat direct. In chiar textul postarii tale.

  79. u-haaaa! ce v-ati inflamat! ce ma enerveaza ca n-am antologia la mine sa fi dat si eu cu barda nitzel! 😀
    si discutia asta ca asta, dar cea de la articolul de fond al lui aspoiu e monumentala!
    parerea mea: nu se poate pupat toti piata endependentii 😀 jen si aspoiu sunt in general echilibrati si cinstiti; aspoiu este mai rau, are o malitzie innascuta, dar asta nu-l impiedica sa dea sugestii valoroase; pentru cine nu este rauvoitor e evidenta imensa lui cultura SF&F, asa ca, dragi autori, shut up&listen; kvala rulz, iata o atitudine de adevarat PR: demn, echilibrat, fin, politicos;
    cand o sa citesc si eu cartea cap-coada sunt tare curioasa cati imi vor sari in cap 🙂
    altfel – la multi ani tuturor!

  80. aspoiu face sugestii valoroase?
    cu mana pe inima (care are) recunoaste cineva, macar la interfata anilor, ca i-a folosit “critica” lui aspoiu? nu cer decat un exemplu concludent.
    cat de greu sa fie sa recunosti asa ceva?
    eu zic ca nu mi-a folosit la nimic sa-mi zica ca acel text e de… aspoi dixit.
    o tot rotim si-o invartim CAUTAND in pildele pasoptiste, in canturile muncitoresti si brigadieresti… ceva ce nu exista: critica textului in sine.
    nu scrie decat ce I SE PARE ca zice textul (pe-aici fiind full de “n-am inteles” explicit sau implicit) fara un amarat de exemplu care sa-l tintuiasca in mijlocul acelor “pareri”. superfluu…
    pai nu?

  81. @ben ami: dvs sunteti mai in masura sa va dati cu parerea daca v-au folosit criticile lui aspoiu sau nu, pentru ca dvs scrieti SF, iar eu nu; pe de alta parte as vrea sa va intreb cine nu scrie cum “i se pare”? credeti ca un critic literar scrie eminamente obiectiv? 🙂 cum ar putea? nu incerc sa sustin relativismul “absolut” pentru a face un joc de cuvinte, insa mi se pare evident ceva ce dvs. ignorati – ca aspoiu e mai obiectiv si mai simpatic, dealtfel, in ceea ce scrie, decat sunteti dvs., avand in vedere ca sunteti “inregimentat” la modul habotnic; interventiile sale, desi fruste uneori, au savoarea si importanta celor venite din partea unui iubitor de literatura; ale dvs. sunt doar fruste si nu exhiba decat un soi de orgoliu ranit, va faceti si dvs. si celorlalti scriitori romani de SF un deserviciu prin aceasta atitudine; mai cititi ce a scris Marian Truta, aceea este abordarea de care aveti nevoie, ca tagma, pentru a castiga admiratia si respectul cititorilor; va rog sa ma iertati daca tot ceea ce am scris suna putin polemic, insa va urmaresc avatarurile emotionale pe bloguri de ceva vreme si nu m-am mai putut abtine; aratati-va inteligenta prin altceva decat “a combate” caragialesc tot ceea ce nu va convine; da, si postura de “gica contra” poate avea hazul ei, insa este nevoie de ceva mai multa subtilitate pentru a juca acest rol in mod productiv…

  82. p.s.: si macar delicatetea fata de o reprezentanta a sexului opus (ou sont les neiges d’antan?…) v-ar fi putut retine de la a o trata pe jen ca pe o toanta care nu pricepe nimic… faptul ca cineva isi asuma o posibila neintelegere sau intelegere gresita este primul semn al discernamantului, reflectiei si autoironiei, iar in acest context intrebarea “cine ziceati ca sunteti voi” este un pic badarana, nu credeti?

  83. Tare imi e ca tocmai te-ai transformat intr-un paratraznet 😀

  84. La multi ani, dragilor, si s-o lasam balta ca nu mai terminam pana la vara. Sa fie un an mai bun si sa se scrie SF mai bine decat pana acum.

    Toate bune,

    Sorin

  85. Sanatate si exact, un An Nou mult mai bun ca 2009!

  86. Sorin are dreptate!
    capricornk1… am citit ce ai.. scris (sa zicem).
    nu comentez ca n-are pic de sens sa fac asta.

    La multi ani.

  87. Pingback: Antologii « Blog de carti

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu