Iuresul Sabiilor – George R.R.Martin

iuresul sabiilorNumai ce am fost entuziasmat dupa ce am terminat de citit volumul 3 din seria fantasy Cantec de gheata si foc, volumul de fata, Iuresul sabiilor, ca Martin mi-a dat o alta lovitura. In Festinul Ciorilor se pare ca a renuntat la cateva din personajele sale si a mai introdus unele noi pentru ca, chipurile, plotul a devenit prea dens si a preferat sa se concentreze doar pe personajele de la Sudul celor Sapte regate si cele din Insulele de Fier. Recunosc ca la auzul unei asemenea informatii si dupa ce am si verificat mi s-a cam taiat elenul sa citesc volumul urmator. Am gasit lista cu personajele care sunt prezente si, din cate se pare, lipsesc unele care, din pacate si din nefericire, sunt si favoritele mele si ale multor alti cititori din cate scria si pe wiki i-as aminti aici pe: Tyrion Lannister (piticul cu un simt al umorului foarte dezvoltat, dar si imbogatit cu doze ridicate de sarcasm), Daenerys Targaryen, Jon Snow (bastardul Stark) sau Brandon Stark. Trist, trist de tot. Dintre “vechile cunostinte” ii avem prezenti pe:

Cersei Lannister (hua!), Sir Jaime Lannister caruia in Iuresul sabiiilor i s-a acordat o atentie mai sporita si prin urmare a mai crescu putin ochii mei, Arya Stark (yeee, macar e si ea prezenta), Sansa Stark (pisica visatoare dupa care nu prea ma omor, thumb down), Samwell Tarly care, de asemenea, primeste destule capitole in volumul trei, Lady Brienne, fecioara din Tarth ( iar o prezenta interesanta) plus o serie de eroi in premiera absoluta.

La momentul de fata George Martin scrie ca nimeni altul in seria Cantec de gheata si foc si este clar ca pina si carcotasii ii recunosc meritele, chiar daca volumele sale nu prea au fost recompensate cu premii numeroase. Paradoxal as spune. Ce le place fanilor nu prea prinde la critica si poate si reciproca este valabila intr-o anumita masura.Este greu si, aproape imposibil, sa te raportezi la un singur volum din intreaga serie cand toate pina acum ti-au placut. Enorm. Vestea grozava pentru cititori este ca nici in Inclestarea regilor, George R.R. Martin nu si-a pierdut indeminarea si reuseste sa se ridice la inaltimea volumelor precedente si chiar sa le depaseasca din umilu-mi punct de vedere. Autorul se foloseste de intregul arsenal aflat la dispozitia unui scriitor si am certitudinea ca a reusit sa construiasca o serie care poate fi citita cu usurinta de catre orice cititor, nefiind neaparat nevoie sa fie un fan infocat de fantasy.

Cum nu e o serie finalizata,  este mai mult decat frustrant sa constat ca aventurile eroilor se opresc la un punct firesc si de-acolo intervine nedorita asteptare. Este greu de inghitit mai ales ca odata pornita, actiunea se desfasoara ca un bulgare de zapada plecat la vale, atingand cote maxime la finele fiecarui volum. Este ceva de speriat omul asta. Din punct de vedere al cartii pe care a construit-o, evident. Toate episoadele de pina acum sunt genul de romane pe care daca incepi sa le citesti mai inspre seara, sau in orice moment al zilei, pur si simplu nu te poti desprinde de ele sa mai faci si altceva. Halucinant si cu adevarate efecte halucinogene, ce mai!. Vorbim de cazul meu, desigur. Dar nu cred ca e singular.

Lumea construita de autor este una care reda cu fidelitate probleme umane, viata de zi cu zi a eroilor sai, care nu sunt cu nimic mai iesite din comun sau prea indepartate de istoria noastra medievala. De asemenea, as remarca ca nu se face niciun compromis pentru buna desfasurare a plotului, cine se intinde mai mult decat il tine plapuma, intr-o lume guvernata de dueluri, sange si intrigi de curte pentru acapararea puterii, isi va gasi in mod cert sfarsitul intr-o maniera sau alta, mai devreme sau mai tarziu.

Fiecare carte este impartita pe capitole al carui titlu este de dat de personajul asupra caruia se centreaza actiunea. Astfel intr-un sigur volum avem parte de intamplari care se petrec in puncte diferite ale lumii imaginate de Martin, sarind peste ape, munti si paduri, de la un continent la altul cu o naturalete si o usurinta demna de un regizor de film. Parca pina acum nu mi-au sarit chiar asa de tare in ochi, insa de aceasta data in Inclestarea regilor, fiecare capitol, dar aproape fiecare, este finalizat fie cu o rasturnare de situatie, fie cu un aspect care te determina si te impinge (mai mult acum ca niciodata, cum spuneam) sa-l citesti si pe urmatorul. De multe ori nu poti sa spui decat “oau” si sa te pleci in fata maiestriei si viziunii scriitorului.

Sunt multe de spus si de dezbatut in legatura cu serie fantasy a lui Martin, insa un alt aspect imi mai zgandare neuronul. Este vorba de convingerea ca este foarte probabil sa avem in fata o lucrare literara despre care se va vorbi (numai la superlative, evident) decenii de acum incolo, si care va fi asezata in istorie alaturi de alte lucrari remarcabile ca Dune sau Lord of the rings.

Si cateva cuvinte si despre actiunea volumului de fata. Lupta dintre pretendentii mai mult sau mai putin indreptatiti sa spere la tronul Westeros-ului continua. Sunt destui si fiecare are cate un atu in maneca astfel ca surprizele nu ne vor ocoli in niciun caz, fiind interesant de vazut in ce fel  isi vor exploata fiecare avantajele si ce efecte vor determina acestea pentru destinul eroilor. Si mai interesant este ca intr-un plan mai indepartat, dar promitator pentru viitor, Daenerys Targaryen, ultima descendenta in viata a familie Targaryen, incearca sa se ridice si sa-si cladeasca un imperiu, pentru a putea astfel spera si ea la tronul furat miseleste, prin tradarea manjita de singele membrilor ei de familie, de la tatal sau. Si, un alt fir narativ se desfasoara cu finete in Nordul cel friguros, parte din el stapanit de cei din casa Stark, foarte aproape de granita Winterfell-ului strajuita din timpuri stravechi de cei din Rondul de noapte. De aici se apropie o primejdie salbatica fata de care toti cei de vita nobila manifesta o crasa indiferenta atunci cand Rondul cere ajutor, si care ar putea periclita viitorul si soarta intregului regat. As minti daca as spune ca partea aceasta de povestire, evolutia evenimentelor ce pericliteaza viitorul Rondului de noapte, dar si al intregului continent, nu a fost una din preferatele mele si probabil va si ramane mult timp de-acum inainte. Asta pina vor mai creste un pic si dragonii lui Daenerys si atunci sa vezi macel.

George R.R.Martin contopeste sub acelasi acoperis aceste multiple fire narative si le inlantuie unul cu altul, cel putin la un anumit moment dat, sau macar le incruciseaza temporar, existand si posibilitatea ca in urma acestei intercalari din plan pseudoprincipal sa se transforme intr-unul cu sanse tot mai slabe de reusita si sa se subordoneze in totalitate celuilalt. Si astfel intamplarile si viziunea asupra personajelor si plotului general se schimba si se reinoieste continuu.

O recenzie asupra uneia din partile seriei lui George R.R. Martin poate continua la nesfarsit si din acest motiv nu as fi niciodata multumit de ce am spus sau subliniat si mereu ar mai fi ceva de adaugat. Volumele le-am terminat de fapt in cateva zile si au trecut cel putin doua saptamani de cand m-am apucat de recenzie, insa am vrut sa ma concentrez mai bine. Sa fiu multumit de ce am scris. Bine, si  acum urmeaza un mic disclaimer valabil si pentru perioada viitor-apropiata, un alt motiv al intarzierii recenziei si o activitate mai redusa pe blog a fost determinata de o noua cooptare si colaborare in plan profesional. Cam era si timpul.

Nu ati citit nimic din seria Cintec de gheata si foc? Rau ati facut! Eu va spun ca nu stiti ce pierdeti. Fugiti repede la prima librarie si luati primul volum si discutam mai apoi. Sau comandati-l de pe siteul Nemira ca e cu reducere. E o serie must read by everyone.