Bairam ratat pe Marte

image022Pe cuvintul meu de pionier ca m-am bucurat cand Ursu si Maicu au anuntat ca lucreaza la aceasta antologie. Pe cuvint ca ma asteptam la macar doua-trei surprize placute care sa-mi dea motive sa le zic unora “Vedeti bai! Nu-i ca-n filme!”. Iar ilustratia copertei este, dupa parerea mea, una din cele mai atragatoare, unde mai pui ca-i si romaneasca… Horia a fost foarte amabil si mi-a trimis un ARC  pe care l-am “bagat in lucru” imediat. Multumesc.

Si a inceput dansul… Chestia aia cu “Nu-i ca-n filme!” s-a adeverit cu varf si indesat, insa exact in directia opusa fata de ce am sperat eu. Dupa tiparul consacrat…

The Good

Pentru ca e primul lucru care il vezi la o carte, o sa mai spun inca odata ca ilustratia este superba, cum mai rar vezi pe cartile romanesti. Mi-a adus aminte de seria lui Mieville…

Multe nume, multi autori – astfel poti sa-ti faci o imagine cat de cat de ansamblu asupra a ce se mai scrie in fictiunea fantastica romaneasca. Un mix interesant de nume consacrate, autori mai putin prolifici si cateva debuturi pe hartie.

Se remarca povestirile “Testamentul de ciocolata” si “Plimbarea de seara”. Sa detaliem un pic:

–                          “Testamentul…” este probabil cea mai buna povestire romaneasca scrisa in ultimii ani. Are tot ce-i trebuie si mixeaza foarte inspirat doze de mister si indicii echilibrate si bine asezate, personaje foarte misto si detalii care fac diferenta, toate acestea contribuind la constructia unei atmosfere de exceptie. Desi din prisma ideei poate fi considerata “doar o alta poveste cu fantome”, mestesugul lui Marian Coman o transforma in “altceva”.

–                          In “Plimbarea…” Florin Pitea incearca sa prezinte in mod plastic o idee care parea uzata, …am impresia ca dinsul o duce un pic mai departe. La baza este prezumtia ca viitoarele inteligente artificiale nu vor reusi sa asimileze notiuni ce tin exclusiv de lumea organica cum ar fi nasterea, moartea, sentimentele sau dorintele. In cazul de fata este vorba despre o astfel de inteligenta care isi indeplineste sarcinile la infinit, desi scopul, obiectivul urmarit prin indeplinirea acestor sarcini a disparut demult datorita ciclului natural al vietii organice… Cel putin asa am interpretat eu. Se vede ca autorul e in bransa – scriitura e frumos construita si curgatoare. Toate merg bine pina la un punct cand…

The Ugly Truth

Adevarul cel verde si nasol e ca am fost crunt dezamagit de aceasta antologie. Poate sint eu un ciudat si cer prea mult, poate am asteptari prea mari asa… in general, poate m-a pacalit coperta (care, o spun pentru a treia oara, imi place foarte mult!)… Am cerut si parerea unor colegi si prieteni, insa, din pacate pentru autorii de fata, opiniile exprimate tind spre aceeasi concluzie. Sa detaliem iar…

–                          Povestirile cele mai nasoale: “Heptozaur” – un fel de fantasy inept cu poanta la final, nici o miza, nici o motivatie, plin de contraziceri si goluri (par eczampl “Doar că nu degeaba Munţii de Miazănoapte erau socotiţi hotarul lumii, hotar de netrecut, neprietenos, unde oamenii nu aveau ce căuta…”, dupa jumatate de pagina “Munţii nu erau de netrecut, doar că ar fi fost mult mai uşoară o călătorie de o săptămină, ocolitoare…”), un motiv perfect pentru cei care refuza sa citeasca SFF romanesc; “Valori familiale” – o povestoaie despre chestii biblice in nota moderna, dorit non-conformista, a iesit un mare ghiveci neplanificat, plin de mistouri rasuflate, scene si detalii inutile, plicticoasa si luuuuuuungaaaa rau; “Probabilitatea fiBANara” – de fapt nu este o povestire ci o mare strofocareala pretentioasa in care autorul doreste sa ne prezinte un oarece sistem socio-filozofic nascut din oarece frustrari legate de nu stiu ce ban-are suferita de dansul… Asa, SI?!

–                          Povestirile banale: sint cele ne-nominalizate nici la bune, nici la proaste. Dar cand zic banale, sa stiti ca sint dureros de banale. Desi unii autori arata ca stiu sa scrie fraze frumos intoarse, paragrafe plastice, ba chiar constructii non-liniare destul de complicate dar convergente (Roxana Brinceanu), le lipseste ambitia de a scrie ceva cu adevarat atragator. Povestile nu au miza, nu au motivatie, in general dau senzatia ca au fost scrise doar sa ca umple niste pagini. Le lipseste feeling-ul, nu te transporta nicaieri, nu-ti transmit nimic. Unii autori vor neaparat sa scrie cu poanta la final (un fel de sense of wonder de rahat), altii baga epicisme lungi, excesive care te fac la final se te intrebi “Cum?! Am citit atatea detalii pentru finalul asta?” (Bucheru), altii tot baga chestii religioase care nu duc nicaieri, Liviu Radu vrea sa scrie bancuri seci (asta cu vulpea nici macar sec nu a fost), altii o dau in basme moraliste… etc. Din aceste motive eu personal nu m-am putut opri din verificat din 5 in 5 minute  cate pagini mai am pina la sfarsit, sperand ca urmatoarea povestire sa-mi trezeasca interesul… si tot asa… La modul sincer, fiind atat atat de BANALE (sic!) nici nu prea am ce scrie despre ele. Genul de scriituri pe care le uiti complet in doua saptamani.

–                          Povestirile bune si bunicele (alea doua care e) au si ele niste aspecte negative: “Testamentul…” este foarte bun (la fel, in opinia mea) insa este la a cata publicare? Ba s-a trasformat si intr-un roman mic-mititel (nu stiu diminutivul petru roman, dar daca vreti sa-i ziceti roman nu aveti decat – in alte parti ar fi considerat cel mult nuvela); sa intelegem de aici ca autorul a cam lasat-o moarta? Sau ca asta e tot ce a putut in cativa ani de zile? Cam putintel pentru un asa mare suporter al renasterii literaturii romane contemporane…

–                          Cred ca domnul Pitea are o mare dorinta nemarturisita: cred ca dansul ar fi vrut foarte mult sa se fi nascut in America… sau Japonia… Si ar fi vrut sa fie botezat Sterling, sau chiar Gibson… Nimic rau in a vrea sa-ti plasezi povestile prin alte parti dar daca nu stapinesti substratul de baza al respectivei culturi, o sa sfarsesti cu niste chestii fara personalitate, pe nicaieri si oriunde, sau mai rau, sa cazi in ridicol. In afara de ati boteza personaje cu nume care rimeaza cu Toyota, Mitsubishi sau Kawasaki… Revenind strict la “Plimbarea…” de fata, desi ideea parea faina (considerand ca e aia pe care am identificat-o eu), executia da prin sant, ba chiar o ia la sanatoasa prin porumb in unele momente. Robotul Murakami (sorry, nu ma pot abtine) nu prea stie el cum e cu chestiile ce definesc natura umana (canina?! Hai sa zicem organica si gata!) dar stie diferenta intre vorbe urate si vorbe frumoase, asta determinindu-l sa devina mare expert in probleme legale (chestia asta nu cred ca se va intampla any time soon, nu fara decodificarea completa a comportamentului uman), download-eaza in draci informatii (io as fi bagat si niste pr0n) si se auto-instruieste. DAR, in final o da in bara cand trebuie sa deduca ca fiinta aflata in grija sa a dat ortu’ popii, ba chiar face o ciorba din respectiva fiinta desi era super-programat cum sa aiba grija de o fiinta VIE. Chestia asta cu fiertul face praf orice urma de logica si creeaza un fel de dilema a prostului facind finalul varza (adica daca nu a inteles ca a murit, de ce il fierbe?; daca a inteles ca a murit, de ce il fierbe? DE CE L-A FIERT!?) Si tot la chestii de neinteles este de ce e pus robotul sub urmarire, ce-i cu cimentul si cu aia care arunca cu gunoaie? Idee buna, executie buna in prima parte, din pacate sleampata la final.

Circumstante atenuante si nu prea

Am zis ca autorii par lipsiti de motivatie si ambitie. Eu greu sa-i condamni pentru asta cand stai sa te gandesti ca o fac doar din pasiune, in timpul lor liber, in cele mai multe cazuri fara sa primeasca un sfant pentru munca lor chiar si atunci cand sint publicati. Pe de alta parte, tocmai pentru ca e o chestie ce tine de palmares, si nu de volum si bani, de ce iti pierzi timpul si iti tocesti nervii pentru a iesi in lume cu o productie sub-mediocra? Unde e mandria voastra? Asta e intrebarea mea…

Despre carte in general

  • mie mi-ar fi placut cuprinsul trebuia sa stea in fata, nu spate
  • era frumos si practic sa avem prezentarea autorilor inaintea povestirilor respective
  • cu alte cuvinte, ar fi ‘nais’ daca dom’ editor ar trebui sa aplica ce citeste el prin cartile alea in limbi strachineze
  • am observat cateva dumitze, dar cum nu am citit varianta finala nu ma pot pronunta asupra redactarii.

Concluzia

Vezi titlul postului. In alta ordine de idei, publicarea acestei antologii este o initiativa laudabila si un indubitabil act de curaj. Nimic de reprosat editurii sau antologarului, dimpotriva. Din pacate asta a fost materialu’…Poate se vor trezi ceva ambitii sau altii care au ceva de spus.

Parerea mea, ca de obicei, ultra-subiectiva.

PS. DA, nea Maicule! Este mare nevoie de cursurile alea…mamaliga ei de tastatura!

99 Comments

  1. citit, bagat la cap. n-ai luat in calcul faptul ca multi dintre autori sint debutanti sau cvasi-debutanti. nu e un best of, ci un sample din ce se intimpla pe atelierkult. anyways, thanks pentru impresiile de lectura. sa vedem ce parere ai despre antologia “verde”, cea cu “sase ani de fictiuni” 🙂

  2. Faptul ca unii sint debutanti nu schimba datele problemei. Ma gandesc ca le-ati cerut acceptul pentru a le publica operele… In momentul in care au fost de acord inseamna ca din punctul lor de vedere respectivele scrieri au trecut de CTC-ul personal al fiecaruia si isi considera opera destul de buna pentru a fi publicata/citita.
    Cat despre best of, da-mi voie sa cred ca antologarul a facut o selectie din ce a avut la dispozitie, si avand in vedere ca in volumul de fata si povestiri care au 10 ani vechime, mai da-mi voie sa cred au fost alese cele mai breze. Nu cred ca-i un random sample…
    Dar cum am spus, un experiment interesant si curajos. Initiativa este super si demonstreaza din plin chestia pe care o tot spune Maicu: daca vrei sa fii publicat trebuie sa scrii mai intai. Din pacate demonstreaza si partea mai putin agreabila: se scrie putin si ca sa ne aflam in treaba.

  3. Aspoiule you are very evil!

  4. Yes, that’s me! Mmuhahaha!

  5. tre sa ma apuc de scris, asha nu se poate 🙂

  6. Aspoiule, astept (plin de curiozitate) de la tine o recenzie a ultimului roman al lui George Lazar, Ingerul pazitor; sper ca o ai si pe asta. In functie de ce zici tu, o cumpar sau nu.

    🙂

  7. Eu astept recenzia la Alte tarmuri.Cu ea ma lupt si eu acum, sa vedem daca ne coincid impresiile.
    Si o alta recenzie la Dansand pe Marte, sa vedem si alte pareri. Poate una din fete se incumeta, un suflet ceva mai sensibil decat al lui Aspoiu 🙂

  8. ok, votati: alte tarmuri sau dansand pe marte? in cateva ore plec de acasa si o sa iau cartea pe care o alegeti voi.

  9. Aspoiu, nu ma speria. Vreau sa citesc antologia aceasta 😉
    “Testamentul de ciocolata” este o excelenta povestire (si volumul este foarte bun) si m-a facut sa descopar un scriitor extraordinar. Este un exemplu de urmat si poate intr-o buna zi vom vedea un roman de la Marian Coman; poate chiar si exportat de ce nu?

  10. pai cel putin teoretic, Alte Tarmuri ar trebui sa fie mai buna. Asa scrie in prefata 🙂

  11. @Jen: Eu votez pentru “Dansând pe Marte”, ca să vedem în ce măsură coincid cele două păreri 🙂

    Dar n-aş zice că Aspoiu e “very evil” sau că nu are un suflet destul de sensibil. Asta e părerea lui şi e de apreciat faptul că a spus-o cu sinceritate. Nu cred că are rost să ne ascundem după deget şi să ne lăudăm unii pe alţii doar aşa, ca să ne menajăm sensibilităţile. Nu ne facem nici un serviciu 😀

  12. @jen: nu poti sa le iei pe amandoua?:)

  13. da’ mai e şi chestie de gusturi, mie aia cu valorile familiale, de pildă, nu mi-a displăcut deloc şi nici vorbă să mă fi plictisit.
    şi nici regula cuprinsului în faţă nu m-a lămurit, că şi pe la noi, şi pe-afară se publică şi aşa, şi altminteri, în proporţii egale. la fel ca în cazul biografiilor. mie, de pildă, îmi convine să am toată proza grupată frumos la început, şi alte lălăieli nebeletristice la coadă. şi să nu existe confuzie între gust şi normă. 🙂

    altminteri… CURSURI DE SCRIS, DA! mă scuzaţi c-am ţipat… 😀

  14. Aspoiu nu-i evil ci mai degraba badass; un Clint Eastwood al recenziilor. 😀

  15. Dar si mie, din antologiile Dozois, imi plac cate doua-trei povestiri. Oare de ce le-or tipari si pe restul?

  16. @Abra Gham
    Pentru ca le plac altora?

  17. era o intrebare retorica, banuiesc

  18. capricorn (&restul), tocmai mi-am dat seama ca nu e vorba de luat nimic, pentru ca mi-am lasat teancul de carti acasa la prietenul meu, unde ma duc azi. dar tot e vorba despre “cu care incep”, nu pot sa citesc chiar 2 in acelasi timp 😛

  19. Apropo de antologiile Dozois, eu zic ca o parte dintre povestirile de-acolo s-ar fi ales c-o gramada de critici dac-ar fi fost postate pe atelierKULT! 😀

  20. asta, măcar teoretic, ar arăta nivelul general scăzut al standardelor din literatura sf.

  21. Jen, incepe cu Alte tarmuri 😀

  22. @IX – Post legat de cartea lui Lazar o sa fie, dar nu mai devreme de doua saptamani. Pe de alta parte o sa fie doar parerea mea. Dupa cum demonstreaza “V”, fiecare persoana simte mai mult sau mai putin ALTCEVA atunci cand citeste
    @Jeje&altii – O sa fie cam intr-o saptamana, cred. O parte din povestiri se gasesc pe site-ul SRSFF, in sectiunea proza.
    @Jen – Poate iei antologia asociatiei si facem o recenzie “paralela” 😀
    @V – “Regula” cuprinsului in fata e tot o preferinta personala. La fel si treaba cu prezentarea autorului ca o mica introducere a povestirii, un paragraf sau doua. Ar fi fost nais sa se spuna si cand au fost scrise povestirile. Macar anu’.
    @tuşa Vero – Multumesc mult de intelegere! 🙂
    Legat de antologiile lui Dozois – Din ratiuni de marketing (un important sale point este grosimea antologiei, antologie care in versiunea originala arata precum un dictionar zdravan) in fiecare an antologia trebuie sa adune “more than 300.000 words of fantastic fiction”. Maestrul Dozois incepere selectia de la povestirea pe care el o considera cea mai buna, si merge spre cele mai slabe. Pentru ca nici la ei nu se scrie in fiecare an mult si bine, pentru a ajunge la numarul de cuvinte dorit mai scapa si…

  23. @Aspoiu: mie mi-era clar că aia cu cuprinsul e o preferinţă personală, da’ nu mi-era clar de ce, în situaţia asta, ai zis că ‘trebuia’ şi-ai certat editorul că n-a-nvăţat chestii din antologiile de-afară. :p

  24. Mie asa mi se pare logic, sa vad ce contine cartea la inceput, nu dupa ce am citit-o deja. Mai ales cind este vorba de bucati de continut care nu au nici o treaba intre ele. “Trebuia” dupa parerea mea.
    Las’ ca nu l-am certat asa tare.

  25. @aspoiu
    a, dinspre partea mea, ceartă-l pina leşină. 😀
    da’ tot mi-ar plăcea să cerţi pe ce merită certat şi să faci recomandările ca recomandări, nu ca ‘trebuiri’, mă-nţelegi…

  26. Ei, nu prea imi permit sa fac recomandari pentru ca nu am nici o treaba cu editarea de carte, doar exprim niste opinii de ‘cititor amator’.
    Am zis chestia asta: “Parerea mea, ca de obicei, ultra-subiectiva.” Se refera la tot ce am scris, de la primul la ultimul cuvint, inclusiv ‘trebuiri’ 😀

  27. aia cu părerea ultra-subiectivă ie tare. păi, literatură e? e. părere personală e? e. unde pălăria mea de pai ar încăpea aici fo analiză matematic-obiectivă? ăsta nu-i argument, e truism.
    deci, aşadar, revenind: cu ‘mie mi-ar plăcea’ nu ne ‘permitem’, doar cu ‘trebuie’. :PPP io zic să-ţi permiţi, părerea mea.

  28. You WIN! Ete, ti-am facut pofta! 😀

  29. aşa dom’le, mersi, să trăieşti. 😀

  30. pina la urma, comentariile de-aici sint o lectura mai plina de suspans si contorsiuni ale logicii decit orice antologie de fictiune speculativa 🙂

  31. Horia, ne batem pe drepturi pentru comentariile CititorSF, care da mai mult 😀

  32. veni-va poate si vremea aceea, vlade 🙂

  33. deci era o vorba cu mihai viteazu’, nu-mi aduc bine-aminte…

  34. Prieteni, in primul rind multumesc frumos pentru aprecierile la adresa “Testamentului…”.
    Fiindca dupa intertitlul “The Ugly Truth” am gasit citeva intrebari indirecte care ma priveau, m-am gindit ca nu ar fi rau sa raspund. “Testamentul de ciocolata” nu este nici ultima si nici cea mai recenta povestire a mea, iar faptul ca a fost inclusa in aceasta antologie, cred ca se leaga de faptul ca este unul dintre textele publicate si premiate pe “AtelierKult” in ultimii ani. Mai important este insa faptul ca imi place sa cred ca nu “am lasat-o moarta”, insa, din nefericire, nici nu ma aflu in pozitia de a putea sa-mi dedic tot timpul scrisului. Cel mai recent text literar al meu, “Crama lautarilor”, poate fi citit in antologia “Millennium fantasy & science fiction” (vol.1). Momentan lucrez la citeva povestiri si la un roman, insa sint si eu constient ca odata cu “Testamentul de ciocolata” am ridicat foarte sus stacheta in ceea ce ma priveste, iar tot ceea ce imi doresc acum este sa reusesc sa va aduc spre citire citeva texte la un nivel superior. Or nu-i putin lucru pentru unul care isi petrece dupa-amiezile la job, in conditiile in care nu poate ‘produce’ literatura dimineata.
    Dincolo de asta, trebuie sa spun ca ma bucur enorm ca a aparut aceasta antologie, care cuprinde texte semnate de Dumitru Statescu sau Robert Coller, doi dintre autorii proaspeti care, din punctul meu de vedere, semneaza texte remarcabile. Cum excelente imi par si textele lui Florin Pitea sau Catalin Sandu.
    In plus as vrea sa adaug ca nu as vrea sa fiu impovarat cu eticheta de “un asa mare suporter al renasterii literaturii romane contemporane” fiindca nu sint nici mare si nici nu-mi plac etichetele.

    Cu multumiri si admiratie,
    Marian

  35. Salutari si multumim de vizita. Admiratia nu cred ca o meritam si merge in directie inversa.
    Imi pare rau, nu am vrut sa-ti pun in carca o eticheta, insa asa te-am vazut eu in urma interviurilor optimiste pe care le-ai acordat.
    In privinta volumului lucrarilor publicate, recunosc ca m-a luat valul negativismului. Ca cititor, prefer oricind foarte putin si foarte bun decat putin si mediocru.
    “Dumitru Statescu sau Robert Coller, doi dintre autorii proaspeti care, din punctul meu de vedere, semneaza texte remarcabile” – din pacate eu nu am gasit nimic remarcabil la textele lor din aceasta antologie. Nu le contest talentul, insa, stii cum e, marfa care nu se vede nu exista.
    Asteptam cu mare interes povestirile si romanul… 😀

  36. @aspoiu
    păi, da, există unii, puţini, care preferă să fie tineri, arătoşi şi bogaţi decît bătrîni, urîţi şi mofluzi.
    dar realitatea e mai diversă şi literatura la fel. 🙂

  37. @Aspoiu- hai sa-ti spun si parerea mea ca tot sintem la o birfa mica,autorii romani sunt buni dar ca nu sunr perceputi ca strainii,stii doar ca este o vorba -nimeni nu este profet in tara lui-asa ca nu te mai lega de ei! Au lipsuri autori romani dar daca citesti cu atentie chiar si cei straini scoliti la Clarrion au mari lacune,hai sa fim rezon si sa vedem birna din ochiul nostru! Nu pozez in patriot dar cind simt ca un text are vina acest lucru il spun pe fata,avem si noi dar si ei”dudele” care te omoara cind le citesti.In fond cind citesti ceva vrei sa simti placerea lecturii, nu sa citesti din obligatie!
    Aaaah,uitam o carte nu o citesti niciodata cu idei preconcepute,indiferent de cine este scrisa!surprizele se pot tine lant,experienta personala!
    Cit despre editor pot spune ca are gust si crede-ma ca este un dozois autohton! Timpul imi va adeveri sau nu spusele!
    @Marian Coman-Scrierile tale transced fictiunea si se ridica la cote extrem de inalte,bucura-ne in continuare cu altele asa cum numai tu stii s-o faci!

  38. @voicunike
    Cu tot respectul, draga voicunike, parerea ta e a ta si parerea mea e a mea.
    Si daca tot ti-ai spus parerea ta despre parerea mea, da-mi voie sa-mi spun si eu parerea mea despre a ta:
    Eu cred ca esti un om prea bun si entuziast, iar oricine isi trage pe cap caciula SFFH devine subit minunat, superb, nemaipomenit si asa mai departe. Chiar si cei care nu sint in stare sa lege o fraza coerenta, fara greseli (nu e cazul acestei antologii). Asa cum tu spui cand un text are vina o spui pe fata, asa o spun si eu, indiferent daca-i romanesc sau strain. Spre deosebire de tine insa, eu spun si cind simt ca nu are vana, fie ca este vorba de unul romanesc, fie ca e strain.
    Faptul ca tu preferi sa lauzi pe oricine si orice e optiunea ta. Eu prefer sa am motive de lauda mai intai.
    Nu ma leg de autorii romani, doar de ce au scris. Nu am spus niciodata ca romanii scriu prost iar strainii scriu bine in general vorbind asa cum sugerezi tu. Daca te uiti in pe posturile anterioare o sa gasesti destule recenzii mai mult decat negative a unor carti semnate de autori anglo-saxoni. Iar Costi nu a spus ca atelierul Clarion fabrica scriitori buni, ci doar ca le mareste destul de mult sansa de a deveni scriitori profesionisti, buni sau mediocri, dupa caz.
    Singura idee preconceputa pe care am avut-o e ca am vrut sa-mi placa cartea asta.
    “hai sa fim rezon si sa vedem birna din ochiul nostru!” Exact!

  39. Adaug la cele zise de aspoiu părerea mea, conform căreia nu trebuie să citim autorii români aplicând o grilă mai indulgentă decât pentru cei străini. Bun, pot înţelege că, scriind într-o limbă care nu-i de circulaţie europeană, într-o cultură minoră şi pentru care nu există bani, ei nu pot atinge acelaşi succes internaţional ca autorii anglo-saxoni, de exemplu. Ce nu înţeleg este de ce ar trebui asta să fie o scuză pentru lipsa de ambiţie sau de originalitate sau de talent. Când fac comparaţii, eu nu compar tiraje sau cifre de vânzări, compar poveştile.

  40. @dreamingjewel
    Sa inteleg ca ai terminat antologia? 😀

  41. Nu. Ziceam în general, că am mai citit autori români, am participat la şedinţe de cenaclu şi am mai auzit şi altădată opinia de mai sus, de la mai mulţi: că trebuie să fim mai înţelegători cu scriitorul român. E o opinie pe care o respect dar cu care nu sunt de acord. Nu cred că le face niciun bine.

  42. scriitorul roman ar trebui sa studieze mai aprofundat tehnicile literare…si apoi sa se apuce de scris…daca o iei in sens invers ar trebui sa ai muult muult talent sa-ti iasa ceva bine.

    pai si eu cum as putea sa fiu intelegator acum, dupa ce am terminat volumul 3 din Martin si sunt asa de entuziasmat ca o sa si sar si la 4, si daca ma apuc de citit antologia de mai sus descopar ca scrierile sunt departe de orice volum “obosit” din afara.

    bine, Martin e si intr-un varf al carierei, insa vorba lui jewel, nu prea exista scuze. nu zice nimeni ca nu exista scriitori romani de sf cu talent, dar si aici e o “buba”. daca vorbesc mai des de povestirile unui scriitor roman pe blog, povestiri care-mi plac si chiar mi se par reusite, sau acord mai multa atentie, nu dureaza mult si incep sa apara suspiciuni. de “tradare” 😀

  43. Nu-i vorba de asta ci de faptul că, pe piaţa internă, autorii noştri concurează, vor nu vor, atât cu autorii străini care scriu acum, cât şi cu clasicii, citiţi fie în română, fie în engleză. Cititorul care îi citeşte pe ei a citit sau va citi şi aceşti autori şi nu i se poate cere, în mod rezonabil, să facă abstracţie de asta. Sau i se poate cere dar el nu o va face. (Bine, la comparaţia cu clasicii pierd şi unii dintre autorii contemporani anglo-saxoni sau de alte naţii, asta ca să fie clar).
    Avem autori care pot să fie publicaţi în antologii dinafară dar şi la unii dintre ei am remarcat o oarecare comoditate, o tendinţă de a recurge la formulele deja găsite şi de a sta în universuri deja inventate (se ştiu ei care sunt, s-a şi discutat la Prospect Art despre asta, am mai scris şi eu pe la mine, nu reiau).
    Admit că mai am de citit până să-mi fac o imagine completă dar deocamdată de la mine aşa se văd lucrurile.

  44. @ aspoiu – Bun gasit din nou. Ba da, admir efortul pe care il depuneti si apreciez blogul vostru. Felicitari pentru ceea ce faceti aici. Cit priveste antologia despre care vorbim, cred ca in primul rind este o chestiune de gust. Textele lui Aron Biro, Robert Coller, Dumitru Statescu, Florin Pitea, Catalin Sandu sint, pentru mine, literatura de calitate. Dar inteleg, fireste, ca pentru altii aceste povestiri pot sa nu sune in acelasi fel. La fel de bine stiu ca nici unul din noi nu a scris inca mari capodopere.

    @ voicunike – multumesc frumos, insa cred ca rostesti cuvinte prea mari in legatura cu ceea ce am reusit sa fac eu. Mai am mult de munca pina sa merit aceste cuvinte.

    Imi permit sa scriu si citeva rinduri legate de restul discutiei care s-a dezvoltat aici. Sint de parere ca literatura romana de gen se afla pe un trend ascendent. Liviu Radu, Sebastian Corn, Costi Gurgu, Michael Haulica, Lucian Merisca, Doru Stoica si altii (nu putini) sint, din punctul meu de vedere, autorii unor romane ori povestiri care pot sta oricind alaturi de textele unor scriitori de calibru din spatiul anglo-saxon. Si nu au nevoie de nici un fel de indulgenta atunci cind textele lor trec prin filtrul cititorilor. Mai sper ca, in curind, literatura F&SF romana din anii ’90, imprastiata prin ziare si reviste, sa fie recuperata si publicata in antologii ori volume personale (primii pasi au fost facuti cu antologia Millennium 2 si “Intre bariere” a lui Doru Stoica), iar asta sper sa arate cit potential are imaginarul romanesc. Din pacate, acest lucru o sa ne mai arate ceva: si anume, faptul ca autori sclipitori din anii ’90 au renuntat la literatura. Sau, altfel spus, “au lasat-o moarta”. De ce? Fiindca a scrie literatura in Romania (mai ales literatura SF&F) nu-ti aduce mare lucru. Cele mai mari bucurii ale unui scriitor de gen in Romania sint, oricit de ciudat ar suna, cele citeva cuvinte de bine scrise de un necunoscut undeva, pe un blog nestiut, prin cine stie ce fund de internet. Din nefericire pentru scriitorii din anii ’90, pe vremea aia nu existau bloguri si cred ca se cam saturasera sa fie laudati doar de prieteni. Insa eu tot astept cu nerabdare sa citesc texte noi semnate de Doru Stoica, Danut Ivanescu, Don Simon ori Aurelius Belei. Sper sa (re)dati si voi de gustul lor.

  45. Dragii mei, inainte de a citi antologia, sau in timp ce o cititi, ganditi-va ca cei care semneaza in ea stiu exact cu ce concureaza:

    Au sau nu au calitate literara textele lor.

    Cu asta concureaza, nu cu Martin, nu cu Asimov si, nici macar, cu Marin Preda sau John Dos Passos.

  46. @bujold
    Ei, nu poţi să faci abstracţie de contextul literar în care apare un text; vrei-nu vrei, citind, ştacheta ţi se fixează ea la un anumit nivel, fie că eşti conştient sau nu, şi faci conexiuni, comparaţii (de genul “asta parcă îmi aminteşte de …”). Ce folos că scrii o chestie perfectă dpdv literar dacă ea nu aduce nimic nou faţă de ceea ce s-a scris deja?

  47. Consider binevenita critica prietenului Aspoiu iar daca toata aceasta polemica va duce la imbunatatirea textelor scrise de autorii romani am sa ma bucur si mai mult.
    @Bujold- te rog daca se poate sa citesti antologia si sa-mi spui si punctul tau de vedere personal si mai ales daca textele au calitate literara.
    @Marian-Si eu visez la texte noi scrise de cei insirati de tine!
    @DJ-a dracului stacheta! 😀 daca o ridicam inseamna ca nu mai citim nimic! ne cramponam de doua- trei carti si le proclamam drept biblii.Dar oare cum altfel am sti ca o carte este mai slaba sau mai buna decit alta? 😕 😀

  48. @bujold

    de ce sa nu concureze? din moment ce sunt pe piata inseamna ca cineva a considerat ca merita sa fie adusi in fata cititorului. Si daca la Bebe, la stand, antologia sta bine mersi linga Martin eu de ce ar trebui sa inchid ochii si sa zic las ca merge asa? bani plateste cititorul si pe una si pe alta. a cam trecut timpul cind te apucai sa scrii din plictiseala sau ca sa critici regimul. la momentul de fata exista foarte multe surse de unde poti afla si iti poti construi o educatie solida in ale scrisului. trebuie doar sa vrei.

    eu inteleg ca e distractiv, relaxant, scrisul nu poate fi un job, etc., dar daca tot publici niste texte macar sa fie de un anumit standard. Printre scriitori multi blameaza Abatia lui Dan Dobos ca fiind, chipurile, furata si inspirata din alte serii celebre de talie internationala. O fi, insa s-a vandut foarte bine la Nemira (asa cred) si nu degeaba se reediteaza si la Millennium Press. asta le place cititorilor, asa sa scrie si romanii nostri. nu iar chestii metafizice, metastatice, meditatii asupra conditiei noastre, experimente literare esuate, critica la adresa regimului si a situatiei romanului… ca de aratat cu degetul suntem buni.

    si poate nu ar fi rau sa valorificam ce avem la noi in “ograda” autohtona, nu sa folosim personaje si cadre puternic americanizate si la care, cineva care traieste in mediul respectiv, ar putea identifica multe hibe si lucruri inchipuite.

  49. @voicunike
    Da n-a zis nimeni să nu mai citeşti nimic (printre altele, pentru simplul motiv că dacă nu citeşti o carte n-ai cum să ştii dacă e slabă, bună sau capodoperă). Şi nici nu trebuie să citească omul numai capodopere pentru că a) sunt în număr finit şi b) nu poţi trăi tot timpul la cele mai înalte temperaturi ale spiritului bla-bla, uneori tot ce vrei e o poveste bine scrisă, alertă şi fără fasoane metafizice.

  50. @kyodnb
    Poate că asta e şi una dintre probleme – da nu daţi cu oo dacă zic prostii – că la noi scrisul e o ocupaţie de timp liber, că nu se poate trăi din scris. Poate că, dacă de asta ar depinde viitorul lui, în modul cel mai concret, scriitorul s-ar mobiliza mult mai tare, chiar ar scrie ca să cucerească publicul şi nu pentru propria lui plăcere (narcisismul te poate face să te simţi genial când nu eşti). Sigur, pe de altă parte, tot în felul acesta s-a ajuns, în afară, la tot soiul de serii şi sequeluri şi prequeluri şi la autori care scriu cărţi la kil, aşa că e o treabă cu două tăişuri.

  51. “Atelierkult 2” – un act de curaj (& meritoriu pentru o editura mica), incurajator (pentru cei antologati).
    Aspoiu considera ca este o carte slaba. Mi s-ar parea firesc sa-i intariti spusele sau sa-l contarziceti utilizand textul! Pole position-ul saxoniard, conditia scriitorului roman… alea sunt alte chestii!…

  52. @A. Buzdugan

    acum depinde, ca si intr-o conversatie s-a trecut de la o idee la alta 🙂 nu ne opreste nimeni sa dezbatem si alte aspecte. mai ales ca se constituie intr-un trend care tot persista de ani buni..

  53. @kyodnb
    Oooop! Ursu tocmai a spus pe blogul lui ca “Abatia” nu prea s-a vandut bine…

  54. @all
    Eu unul sint curios ce o sa spuna lumea in alte recenzii. Adica sper sa mai fie si alte recenzii la aceasta carte…

  55. Ca să discute despre carte oamenii ar trebui să o citească mai întâi şi probabil că n-or fi apucat, abia s-a scos pe piaţă.
    Eu nu am citit încă decât câteva texte, dintre care unele într-adevăr nu prea au ce căuta într-o antologie de SF&F, ci cel mult într-una de basme. Am dat şi peste vreo două mai ambiţioase; nu ating ţinta dar măcar încearcă. Mai multe pot să spun când o s-o termin.
    Pe de altă parte calitatea textelor din această antologie are legătură cu condiţia scriitorului român şi acele “alte chestii”.
    La noi pe blog oamenii discută despre ce au chef şi atâta timp cât nu se înjură noi nu îi aducem la ordine, ca urmare cu atât mai puţin ar trebui s-o facă vizitatorii.

  56. “Heptozaur” pe hartie??? LOL…

  57. Bravo Horia!
    Atata publicitate indirecta la o carte nu am mai vazut.
    Dansand pe Marte e pe lista de viitoare lecturi.

  58. Site-ul dvs., regulile dvs.! Mea culpa!

  59. Din pacate pentru mine bugetul si timpul ma limiteaza la un numar finit de carti cumparate si citite.Pentru asta trebuie sa renunt sa citesc autorii romani de Sf, poate cu exceptia lui Vladimir Colin.Cred ca nu sunt un fan pur-sange ,cum ma credeam ,dar deja am strans un teanc de carti care sa-mi ajunga cativa ani de aici in colo. Dupa ce voi iesi la pensie poate am sa citesc si autori romani.

  60. @ Xander – Vladimir Colin, buna alegere!

    Iata ca cineva confirma unde duc astfel de comentarii! La o decizie inteleapta (care ar trebui sa atraga dupa ea si o solutie rezonabila: tot dupa pensie ar trebui sa se manifeste si romanii cu oaresce veleitati literare)!

  61. @A. Buzdugan

    si iata ca mai sus Alexei o trece pe lista lui de lecturi viitoare…daca tot e sa dam exemple de efecte pe care le au comentariile noastre.

  62. Draga Kyodnb, tare mi-e ca pornirea curioasa a lui Alexei nu va reprezenta un exemplu pentru grosul potentialilor clienti sau al celor interesati de SF-ul romanesc!

    Odata ce Voikunike (de altfel extraordinar de bine intentionat!) ii zice antologiei “Dozois autohton”, iar comentariile nu ca o desfiinteaza, ci lasa loc la mai mult, mi s-a parut firesc sa iau atitudine. Pentru a se evita eventualele confuzii, cred ca trebuia precizat dintru inceput si ce e Atelirkult.

    @Dreamingjewel – Nu dau cu oo! Parerea mea este ca scriitorii adevarati scriu pentru ca nu pot trai altfel, iar nu pentru a cuceri publicul! Pornirile narcisiace iar nu pot fi generalizate, sunt suficiente exemple care beneficiaza si de garantia calitatii (premii, critici favorabile etc.)! Cat despre politicile editoriale axate pe traduceri, ele chiar nu lasa loc actelor de curaj (sa incerci sa traiesti doar din scris).

  63. @A. Buzdugan

    Pai si acum Voicunike e un reper literar pentru tine? Fara suparare pentru el 😀 Ar trebui sa cercetam sa ne zica ce carte NU i-a placut lui si apoi sa ne lamurim exact.

    Una este un critic literar, una suntem noi. Aici ne-am obisnuit sa ne zicem parerea de simpli cititori. Si cei care viziteaza blogul ar trebui sa o accepte ca atare. Daca nu e una eminamente pozitiva nu vad de ce ar fi vina noastra. Ce sa facem? Sa mintim de acum?

    Sa mai asteptam sa o mai citeasca si restul si vom afla daca punctul de vedere a lui aspoiu este unul singular si izolat.

  64. @A. Buzdugan
    Asta e o idee foarte buna, sa ne lamurim care este de fapt rolul si scopul atelierului Kult. Nu de alta dar am impresia ca opiniile sint divergente inclusiv intre fondatori…
    Cat despre politicile editoriale, se pare ca editurile nu pot trai numai din carti romanesti, de unde rezulta ca nici autorii romani nu pot trai numai din scris. E o piata ca oricare alta, se publica ce (se crede ca) se vinde. Poate MP o sa demonstreze ca nu e asa.

  65. @kyodnb
    Cum bai?! Ai uitat? Cromozomul Calcutta!!!
    “Si cei care viziteaza blogul ar trebui sa o accepte ca atare.” Eu pot trai si cu pareri neacceptate. 😀

  66. @Aspoiu

    am cam uitat :D… sa cercetez 🙂

  67. @Aspoiu – Ma bucur ca m-am facut inteles! S-ar putea sa aveti 100% dreptate in ceea ce priveste valoarea literara a textelor cuprinse, insa la fel de important este ca o antologie AtelierKult sa nu fie considerata ca reprezentativa pentru SF-ul romanesc! Ar fi necesara o circumscriere a fenomenului si nu o extrapolare (eronata) a acestuia. Intuitia imi spune ca MP2 este cu mult diferita de AK2.

    In alta ordine de idei, cartea asta n-are o prefata? Mana asta haulicana intinsa junimii nu-si justifica si riscul asumat? Pentru ca e si un act temerar, dar si un risc sa acoperi cu numele tau incercarile literare ale altora (debuturi mai ales). Desi “nu se face”, cred ca ar fi nimerit ca M.H. sa dea cateva indicii, o cheie, un speraclu ceva! 🙂 Ar fi impotriva uzantelor, dar ar fi si nimerit si util!

  68. Exista doua aspecte care nu au fost acoperite nici in recenzie, nici in comentariile recenziei si presupun ca nici in prefata ori postfata antologiei.

    In primul rind, fiecare antologie are un scop, o misiune. Nu toate urmaresc acelasi lucru si daca esti atent la misiunea antologiei pe care vrei s-o citesti, vei stii de la inceput ce ai in mina. Antologia atelierului Kult este un “best of” al textelor produse in cadrul atelierului de creatie Kult. Este o antologie de scoala, daca vreti. Nu reprezinta sf-ul romanesc, nu reprezinta cele mai bune texte ale anului in Romania, Muntenia, ori Bucuresti, ci cele mai bune povestiri produse de atelierul Kult de la ultima sa antologie pina in prezent. Desi, prezenta in antologie a unor texte publicate inca inainte de infiintarea atelierului (vezi de exemplu povestirea lui Catalin Sandu) contrazice aceasta misiune, dar eu nu vad o alta ratiune in spatele acestei antologii.
    Plecind de la acest punct si banuind, ori in cazul unor cititori stiind, ca in cadrul atelierului majoritatea membrilor sint scriitori incepatori, ori poate chiar debutanti, antologia Atelier Kult trebuie analizata ca atare — o rampa de lansare a majoritatii scriitorilor publicati intre paginile ei. Si atunci, nu mai poti sa-i compari cu Martin, ori asemenea.

    In al doilea rind, chestia cu “unde e mindria voastra?” este putin exagerata. Sint putini scriitorii care ajung la maturizarea si detasarea necesara pentru ca sa-si dea seama daca propriile texte sint slabe, sau nu. In general, cel mai prost critic al unei povestiri este chiar autorul. De unde necesitatea cenaclurilor, atelierelor de creatie, claselor de scris, editorilor si al agentilor literari.

    Ceea ce ne trimite imediat la intrebarea principala—asta este scoala Atelier Kult? Poate ca da si atunci devine o chestie de gust daca recenzentului Aspoiu nu-i plac produsele atelierului, in timp ce membrilor acestuia le plac.
    Ori poate ca Atelierul Kult a deviat putin de la obiectivul principal, adica de a fi un atelier de creatie/scoala unde scriitorul propune texte in orice faza a proiectului (outline, prima mina, a doua mina, text editat si slefuit gata de publicare) si primeste “feedback” in scopul de a-si imbunatati poveste (si spun povestea, care inseamna mult mai mult decit scriitura), iar nu pentru ca sa-si corecteze greselile gramaticale.

    Este posibil ca acea orientare pe care am observat-o acum citiva ani in atelier sa se fi transformat in practica curenta. Era vorba de impresia marii majoritati a membrilor ca ei isi “publicau” textele pe atelier, nu doar ca le ofereau spre critica celorlalti membrii. O asemenea opinie eronata putea duce foarte usor la o departare de obiectivul initial al atelierului de a fi o “scoala” de scris. De unde probabil si o lipsa de critica adevarata si feedback creativ pe text, atelierul putindu-se transforma numai intr-o lista de texte propuse spre publicare, ori premiere de catre Bogdan Bucheru.

    Ori, revin, se poate sa nu fie asa, lucrurile sa nu fi evoluat in directia asta, asa cum le vedeam eu acum citiva ani (nu am mai intrat pe atelier din 2006, asa ca nu pot sa am o opinie pertinenta despre ce se mai petrece acolo), ci chiar asta sa fie orientarea creativa a atelierului, iar antologia sa oglindeasca cu fidelitate filozofia sa literara (cu exceptia citorva texte mai vechi si trecute prin atelier doar ca incurajare pentru noii membrii).

  69. Draga Costi,
    Posibil sa fi exagerat putin la faza cu mandria, dar am fost coplesit de efortul depus pentru a termina de citit aceasta carte.
    Cate despre scopul, misiunea acestei antologii, ele nu sint declarate in prefata. Urmand o logica elementara, nu am reusit sa-mi dau seama daca exista. Antologia trebuia sa fie un “best of”? Pentru ce perioada atunci? De cand a aparut prima antologie cumva? Sau de cand s-a infiintat atelierul? Totusi de ce apar povestiri publicate (si chiar premiate) inainte de a se infiinta atelierul? Este o antologie de scoala? Adica a scriitorilor aspiranti? Liviu Radu, Marian Coman sau Florin Pitea sint inca la acel nivel, de aspiranti sau debutanti, scriitori aflati la inceputuri? De obicei explicatia ce mai simpla e si cea adevarata, si in cazul asta este atat de cacacioasa incat nici nu vreau s-o spun.
    Daca la origini atelierul era “o scoala” (si cam asta ar trebui sa fie un atelier literar), un cenaclu virtual, atunci lucrurile devin si mai cetoase. Treaba cu “publicatul” pe atelier e off rau de tot. Curios ca si o parte a celor consacrati “publica” pe acolo, mai ales cand e vorba de cate un concurs cu ceva parai pusi la bataie…

  70. cred ca imi place dezbaterea generata de cartea asta. s-ar putea sa aiba rezultate neasteptat de folositoare atelierului. keep it going.

  71. Nu stiu cat ajuta in polemica, dar iata povestea contributiei mele la antologie.
    Eu am devenit membru al cenaclului de relativ putina vreme, dar pentru mine rolul sau a fost, intr-adevar, preponderent “educativ”. Avem nevoie de feed back si l-am primit. Cu prisosinta :-))
    Povestirea care a intrat in antologie a fost printre primele propuse spre atentia membrilor AK, dar si printre primele scrise de mine, intr-un fel de joaca, intre doua stiri. Ma sfatuise cineva care e un nume in sf sa abordez si genul scurt, apoi sa ma intorc la incercarea mea de roman. Povestirea a castigat un concurs AK, lucru care m-a surprins placut si m-a incurajat sa perseverez. Intre timp, eu am abordat alte teme, de basm m-am cam indepartat. Una peste alta, as zice ca “Baietelul fierbinte…” a fost o etapa in devenirea mea literara, daca nu pare sa sune prea pompos.
    Concluzionand, nu stiu daca intrebarea aceea privind mandria se poate circumscrie tuturor acestor circumstante. Si, probabil, nu sunt singura la care s-a intamplat asa…

  72. @Costi
    da, si eu am deraiat un pic cu Martinul. Mi s-a mai spus si am inteles ideea principala 😀
    Si ar fi fost utila o prefata sau postfata ca poate ar fi fost privite din alte unghiuri textele.

    Alte tarmuri, editata de SRSFF are asa ceva 😀

  73. @Aspoiu Mulţumesc pentru apreciere. Ar fi nevoie de o precizare în privinţa schiţei “Plimbarea de seară”, cel puţin judecînd după nedumeririle din articolul tău.

    Am decis să scriu această schiţă atunci cînd am aflat despe povestea cîinelui Hachiko şi am fost şocat să aflu că bietul animal a fost împăiat şi expus într-un muzeu după ce a murit în faţa gării unde îşi aştepta stăpînul în fiecare seară. (Detalii aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Hachik%C5%8D).

    Cum am crescut şi eu un cîine, m-a pus pe gînduri asimetria relaţiei dintre oameni şi cîini. Un cîine care stă lîngă stăpînul care a murit, un cîine care refuză să mănînce sau să bea apă de la altcineva pînă cînd piere ni se pare demn de admirat. Un om care ar proceda la fel lîngă cîinele său care a murit ni s-ar părea numai bun pentru balamuc.

    Am dus povestea în acea zonă dezgustătoare şi foarte puţin plauzibilă dintr-un singur motiv: am vrut să scot în evidenţă această asimetrie a relaţiei dintre oameni şi cîini şi să-i pun pe gînduri pe cititori măcar un minut în legătură cu acest subiect. Pentru asta a fost nevoie să le schimb perspectiva. De aceea schiţa e scrisă din punctul de vedere al unui personaj non-uman şi intriga conţine acele evenimente care te-au deranjat. Nu te-am şocat cu incidentele din final pentru că mi-ar fi scăpat povestea din mînă. Te-am şocat pentru că am vrut să te şochez. Se cheamă defamiliarizare.

    Toate cele bune.

  74. In stilul meu caracteristic e greu sa nu-i multumesc lui Aspoiu ca n-a inteles mai nimic din ce-am scris. Practic, nimic! Nu e prima data si n-o sa fie nici ultima data, asa ca-s impacat cu mine insumi. A crede ca parerea lui poate fi luata in considerare cand incearca sa-si bata joc de pasiunea unor tipi bine intentionati e… doar absurd.
    Sa expediezi din doua vorbe cateva dejectii pe post de pareri personale nu face decat sa simplifice posibilitatile celorlalti de a te incadra intr-un palier de inteligenta, sau in altul (nu tine de cultura, pentru ca fiecare are cate-o cultura de morcovi, de iepuri, de pitici cu curu’ rosu).
    Eu sunt doar bucuros ca Dansand pe Marte este o MARE REALIZARE a mediului SF din RO-MA-NIA anului 2009 (asta pentru cei care se dedau placerilor web, lesinand prin prispa altora pentru ca le da burta sa cerseasca mila in loc sa-si lucreze… gandurile).
    Cu shot-uri de amfetamine si-ntr-o atmosfera de mary-jeane oricine poate cristaliza idei pe placul tuturor, dar e o problema in tara asta, si cu oamenii astia… nu prea au chef sa faca ce fac altii. Bagasi la cap, musui Aspoiu? regretate fiindu-ti parerile pertinente…
    mda! i-a hai, trezirea ca au bagat carne in frigidere!

  75. 🙂 cre’ că-ntr-o bună zi Florin Pîtea o să inventeze volumul de proză cu bileţel explicativ ataşat la copertă. (varianta pentru edituri sărace – cu post-it.)

  76. @v: ei, la varianta e-book va fi mai simplu: un hyperlink va rezolva problema 🙂
    @Ben: ogoaie-te, frate, fiecare e liber să-şi spună părerea.

  77. sunt convinsa ca aspoiu si-a propus sa fie lupul cel rau care isi bate joc de nefericitii oameni care… etc etc. iar blogul asta nu a intentionat vreodata sa contina altceva decat pareri, asa ca nu vad nici o problema.

    p.s. un scriitor ar trebui sa stie limba romana, dar uneori e greu.

  78. @jen-un scriitor ar trebui sa stie limba romana?????????????????????????????dar oare stie???????????????????? al dracului ce bine e sa vedem ce e naspa in ochii adversarului! 😀 Dar totusi exista o speranta! 😀

  79. asa e, Jen! numai ca limba romana SCRISA intr-o poveste, o poezie, o carte… e una STUDIATA si RESCRISA.
    nu e chiar limba romana sexata pe un blog!

    as spune ca cineva care scrie pe un blog TREBUIE sa aibe mai intai IDEI.
    da’ cin’ sa inteleaga?

  80. vrei exemple de limba romana si de lipsa de idei?
    uite unul:
    ““Probabilitatea fiBANara” – de fapt nu este o povestire ci o mare strofocareala pretentioasa in care autorul doreste sa ne prezinte un oarece sistem socio-filozofic nascut din oarece frustrari legate de nu stiu ce ban-are suferita de dansul… Asa, SI?!”

    omu’ care ZICE CA a citit antologia si-si spune “parerea” (desi se comenteaza la un fel de articol aici) crede despre mine ca am PREMONITII…

    BAN-ul l-am luat DUPA 4 ani de la scrierea povestii (pe vreo cateva site-uri)… e clar ca, nepricepand mare lucru, a tras o petarda aducand – in mintea lui si sub ochii nostrii – o mixtura de ganduri nascute din VID (ca asta e treaba, informatie ioc!)
    Dumnezeu sa-l ajute!

  81. @Florin Pîtea
    Domnule Pîtea,
    Ma bucura foate mult vizita dumitale pe blogul nostru cel urît 😀
    Poate nu m-am exprimat eu prea bine: nu am fost socat deloc, ci doar contrariat de lipsa de logica din partea finala a povestirii, mai ales ca personajul care “o comite” este o inteligenta artificiala care nu ar trebui sa actioneze in afara logicii (asa cum a fost ea implementata). Faptul ca robotzelu’ a facut supa din catzelu’ nu mi se pare deloc socant sau dezgustator… Neplauzibil din punct de vedere al motivatiei si logicii, asta DA! Taie mult din forta povestirii.
    Daca tema bucatii de fata a fost relatia dintre caini si oameni, spusa dintr-o perspectiva “sucita”, mie nu mi-a fost foarte clar. Poate ca interpretarea mea a mers prea departe.

  82. @Jen
    Ce-mi plac persoanele care nu pot accepta critica asupra propriei creatii. 🙂

    @Jen: Mi-ai luat vorba din gura! :p

  83. @Scandalouz – una e sa CRITICI si alta sa MINTI (jucandu-ne cu perceptia deformata asupra unei realitati DOVEDIT diferite).

    nu am nimic cu oricine are o parere PERTINENTA, sau mai putin (in fond, depinde de propria viziune sau de propriul punct de vedere ales dintr-o… gramada strict individualizata) da’ nici sa ne prostim unii pe altii, motivand ajutandu-ne de “chestii care merg la bizoni”).
    inteleg sa zic ca o povestire e PROASTA, dar am bunul simt s-o citesc.
    macar atat!
    si daca asta inseamna ca-s de moda veche si nu ca am bun simt, e greseala mea si mi-o asum cu capul plecat, cerandu-mi scuze ca deranjez micile bucurii rautacioase care le lumineaza altora intunericul din cap.

  84. @Ben Ami
    @Ben Ami: Aspoiu doar si-a expus parerea pe care si-o poate exprima oricine pe site-ul propriu. Poate atat ii duce capul pe unii, poate pe mine nici atat nu m-ar fi dus. Sau poate ca are alte gusturi si a spus pur si simplu ca nu i-a placut si nu a inteles ce ai vrut sa spui. Asta nu inseamna ca tu trebuie sa sari la gatul lui, ci ar trebui sa publici parerea ta asupra creatiei a.i. sa inteleaga si cei cu alte gusturi ce si cum ai vrut sa faci. Fiind scriitor sau tintind sa fii unul (imi pare rau, nu te cunosc) si expunandu-ti opera tuturor, ar trebui sa fii deschis criticilor si, mai ales, sa le discuti deschis, constructiv. Fiind deschis fata de cititori, iti castigi mai multi fani.

    Cum crezi ca ar fi trebui sa sune o parere PERTINENTA?

    (o paralela): mie mi-a placut mult Sebastian A. Corn in antologia Millennium I si de aceea mi-am cumparat volumul Adrenergic pe care insa nu am reusit sa il termin – deci n-am avut bunul simt sa il termin. Limbajul folosit (atat cel tehnic cat si sutele de epitete) mi-a dat impresia de ceva fortat, nu mi-a creat placere in a citi nuvela si de aceea am abandonat-o.

  85. stai oleaca! nu ma intelege gresit. nu e neaparata o parere pertinenta (in fond… ce-i cu notiunea asta? la modul clar, nimeni n-are asa ceva!) dar macar una AVIZATA de citirea respectivei povesti (nu e roman!)… si nu DOAR o afirmatie (care nu-i parere, d-apai pertinenta, si nici CRITICA nu e!).

    cum o sa AFIRMI: “…autorul doreste sa ne prezinte un oarece sistem socio-filozofic nascut din oarece frustrari legate de nu stiu ce ban-are suferita de dansul… Asa, SI?”… cand BAN-ul la care face referire S-A INTAMPLAT ACUM, si nu acum 4 ani… cand am scris povestea?

    asta nu e “prosteala pe fatza”?

  86. @Ben Ami
    Deci tu deja stii ca eu nu am citit de fapt “povestirea” ta. Boon.
    Si crezi ca eu nu stiu, sau in general lumea nu stie ca ai mai fost ban-at si in trecut, cu alte ocazii (adica, vezi matale, ban-ul incasat de curind ar fi singurul). Boon si asta
    Si mai crezi ca eu as fi dator sa stiu in ce an ai scris tu “povestirea” asta, care de fapt a ajuns la public abia acum. Ma lasi?!
    Sa-ti spun ce cred io acum:
    Cred ca ai pretentii cam mari de la mine ca cititor, si ca dai cam mult cu presupusu’ (pe care il si ‘transformi’ imediat in adevar). In aceeasi calitate imi reafirm parerea ca “Probabilitatea fiBANara” nu se califica drept povestire, si, desi faptu-i consumat, as fi preferat sa nu o citesc. Fii sigur ca nu se va intampla a doua oara. In fapt, comentariul de sus este cel din urma lucru scris de tine si citit de catre mine. Evar.
    La un punct ai in mod sigur mare drepatate: nu am inteles nimic. Nici macar nu mi-am dat seama ca ar fi trebuit sa inteleg ceva. Independent de afacerea BanGate, pentru mine ‘opera’ lu’ matale ramane o aiureala pretentioasa – astept sa fiu contrazis de altcineva decat de autor.
    Papa de pe Somora.

  87. Pingback: Bilanţ la mijloc de decembrie « VERONICISME

  88. @Ben Ami
    Am folosit cuvintele tale cand am ales sa spun “parere pertinenta”. Tu ai adus-o in discutie si acum ma intrebi ce-i notiunea asta? :))

  89. @Skandalouz – “…nu am nimic cu oricine are o parere PERTINENTA, sau mai putin (in fond, depinde de propria viziune sau de propriul punct de vedere ales dintr-o… gramada strict individualizata)…”

    ASTA AM SCRIS (tu nu citesti tot, sau alegi doar ce-ti convine?).

    @Aspoiu – “…Si crezi ca eu nu stiu, sau in general lumea nu stie ca ai mai fost ban-at si in trecut, cu alte ocazii (adica, vezi matale, ban-ul incasat de curind ar fi singurul)…”

    Nu frate (ca sa scriu sa pricepi pana si matale!) nu am primit vreun BAN inainte sa scriu povestirea asta! ci DUPA! asa ca acum, dupa ce trantisi mucii in fasole MINTIND LUMEA cu “cetitoru'”, mai si intinzi in ei?
    pai se poa’? 🙁

  90. ca sa inteleaga lumea ce tot vorbim, inteleg ca te legi de chestiunea aparuta pe atelierkult:
    “10-11-2009
    Am neplacuta datorie de a anunta suspendarea pentru o luna a dreptului de postare pe atelier pentru Ben Ami. Aceasta sanctiune a fosta atrasa de violarea repetata a regulilor atelierului si este cronologic a doua sanctiune care i se aplica.
    Bogdan”

    pai… n-ar trebui sa aiba de-a face cu O PARERE CRITICA PERSONALA asupra altei “intamplari”, pentru ca NICI NU ARE… lasand la o parte faptul ca, relaxand sfincterele dupa ultimul concurs, castigat ASA CUM VORBEAU UNII DEJA tot de catre Patea, Bogdan a uitat sa se tina de cuvant (chit ca are instrumentele prin care poate interveni oricand in lumea al carui Dumnezeu de periferie este).

    logica, timpul necesar, onoarea, cuvantul dat in scris, si alte farafastacuri si maruntisuri par a ramane tributare in intelesuri doar pentru lumea ideilor, refuzand sa mai coboare printre noi, in realitate! 🙁

  91. mintind lumea? sa fim seriosi. aia poate sa fie in cel mai rau caz lipsa de informare…. daca ai impresia ca aspoiu e atat de preocupat de persoana ta incat sa minta cu buna stiinta pentru… hai ca nu pot sa-mi dau seama pentru ce motiv… cred ca o sa ai o surpriza.

    eu sunt extrem de toleranta cu comentatorii pe toate blogurile pe care scriu, dar am alergie la texte incoerente pline de CAPS… incepe sa-mi para rau ca mi-e lene sa caut prin wp cum se baneaza un user.

  92. Jen… nu lene te banuiam.
    pe Aspoiu IL ACUZ insa de MINCIUNA, da. pentru ca asta a facut si parerea exprimata de dumnealui asta este (evenimentele consemnate in scris pe site-uri, nu “sexate” acum, ca sa avem pe ce ne sprijini, sunt CLARE, si sunt DATATE).
    asta nu e atelier de creatie, e blog si conteaza parerea personala (asa inteleg din cele scrise deja), da’ cand prinzi cu minciuna pe careva care scrie despre munca unor oameni ca-s rateuri (fie ele si pe Marte) ai bunul simt SA CITESTI (ca nu discutam despre ocupatiile noastre complementare, adiacente, suplinitoare, etc. ale acestui HOBBY).

    daca el concluzioneaza ca eu am fost banat pe undeva si APOI am scris povestea, e clar ca NU A CITIT POVESTEA (sa n-o mai intoarcem ca la Ploiesti!).

    CAPS-urile au rostul lor… si se folosesc tot personal.
    oricum, ma bucur ca toata lumea se straduie sa pastreze spiritul Craciunului ROMANESC intact. (asta e ironie si scriu asa ceva ca sa nu mai inteleaga “careva” altceva).

  93. Jen… nu DE lene te banuiam. (subliniez asta ca sa te legi de idei, nu de forma niciodata perfecta a alaturarii unor litere)

  94. pun . oricarei alte referiri la afirmatia ca Aspoiu a mintit, imi retrag acuzele si cer in schimb cateva scuze pentru deranjul provocat. nu conteaza absolut deloc ce doresc eu de la dumnealui, n-are nici un sens sa continui ceea ce am scris si nici nu vreau sa mai incerc sa dovedesc ceva.

    viata e prea scurta si nasoala ca sa-mi mai aduc si eu contributia personala la mutilarea ei. in spiritul Craciunului… multa fericire tuturor!

  95. Niste lamuriri:
    La momentul cand am citit aceasta carte, imi erau familiare doar povestirile lui Marian Coman si a lui Catalin Sandu. Am presupus ca celelalte sint relativ noi, presupunere infirmata masiv. In cazul “Probabilitatii fiBANare” am presupus ca este noua iar acel xxBANxx din titlu are cumva legatura cu taraboiul iscat de autor pe atelierkult (si in alte parti). Ipoteza asta fost infirmata de autor, si imi asum faptul ca nu am fost informat (partial se datoreaza editurii care a uitat sa faca niste precizari).
    Reprecizez: independent de banari sau alte ‘evenimente’, parerea mea legata strict de text ramane aceeasi.
    La rindul meu trebuie sa infirm unele chestii:
    – povestirea este de fapt buna dar eu am ceva de impartit cu Ben Ami si vreau sa-l fac de rahat.
    – de fapt nu am citit povestirea dar oricum nu conta pentru ca tot ce vreau eu (iar!) e sa-l fac pe autor de rahat, si in general pe “tipii de bine”.
    Da, toata lumea stie ca sint evil. Si cu asta am incheiat aceasta “poveste”.

  96. My me says i can demonstrate ben ami is mentally challenged 😀
    Anyone willing to take on the bet? 😛

    @Costi: “Era vorba de impresia marii majoritati a membrilor ca ei isi “publicau” textele pe atelier, nu doar ca le ofereau spre critica celorlalti membrii.”
    Noh, am aruncat si eu un ochi pe atelier Kult si sincer sa fiu numai cult nu mi s’a parut. Ce’i drept poate ca parerea mea nu este cea mai pertinenta (avand in vedere ca am ‘scanat’ doar cateva discutii randomly si pe fuga) dar la o prima vedere pare un loc in care se discuta mai mult pe langa subiect pt ca uneori membrii au ceva de impartit unul cu celalalt. Sa nu se inteleaga ca generalizez 🙂
    E doar o parere, proprie si personala, asa ca sa’mi fie iertat daca gresesc. Doar ca..nu prea mi se pare ca atelierul se indreapta intro directie buna.

  97. @Shuyin… http://en.wikipedia.org/wiki/Mental_retardation

    eu iti doresc sa ai parte de ce e mai bun. macar de acum inainte!

  98. Pingback: Supărat eşti, doamne, iară… « SCIFIENTLAND

  99. Pingback: Cititor SF » Dansand pe Marte si alte povestiri fantastice

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu
    Ioana V