The Shadow Year – Jeffrey Ford

shadow_year-Romanul lui Jeffrey Ford a reusit sa ma surprinda din mai multe puncte de vedere. Si in mod pozitiv, dar si negativ. Dupa cum e normal, de la un castigator World Fantasy Award (the best from all international fantasy books, chiar daca la egalitate cu romanul lui Margo Lanagan), te astepti la o lucrare care sa-ti ofere daca nu o revelatie, macar niste raspunsuri, nu niste semne de intrebare. Si nu sunt neaparat legate de actiune, ci mai degraba de prezenta fantasy-ului in romanul de fata. Scriitorul Liviu Radu spunea intr-un comentariu recent ca pentru ca o carte sa fie incadrata la fantasy trebuie ca” lumea descrisa sa se supuna unor reguli mistice (sau magice)”, ori in “The Shadow Year” nu se ating aceste aspecte nici pe departe.

Desi dozele de fantasy nu se simt deloc, trebuie sa recunosc ca volumul beneficiaza de o atmosfera de suspans bine intretinuta si exploatata, dar din punctul meu de vedere incadrarea ei in zona fantasy este cam fortata si neinspirata. Problema este ca pe baza informatiilor oferite despre “The Shadow Year” in blurb-ul sau, ca cititor iti imaginezi o serie de lucruri si ai anumite asteptari care mie mi-au fost total date peste cap si care m-au dezumflat complet.

Ideea romanului The Shadow Year este promitatoare. Ne aflam in New York-ul anilor ’60, mai precis in Long Island, intr-o perioada in care amenintarea razboiului rece dintre americani si rusi bate la usa. Trei frati, doi baieti si o sora, vor trece printr-o serie de evenimente pe care nu le vor uita, cel putin unul dintre ei, niciodata de acum incolo. Povestea si implicit nararea evenimentelor se desfasoara din perspectiva baiatului mijlociu, aflat cu un pas in clasa a 6-a. Tocmai acesta alegere de a se folosi de impresiile copilului confera un farmec deosebit actiunii si desfasurarii evenimentelor, cartea cuprinzand multe dintre necunoscutele si placerile vietii de copil. La un moment dat ai impresia ca traiesti pur si simplu alaturi de frati si de cei din jurul lor, rezonezi cu problemele varstei si intri cu nostalgie in atmosfera foarte naturala si bine pusa la punct. Viata in familie a celor trei nu este usoara, asta si datorita unei mame alcoolice care a facut ca fiecare zi in care nu se refugiaza in sticla sa fie considerata o zi reusita de cei mici. Cel putin tatal nu bea, insa pentru a intretine familia duce in spate nu mai putin de trei slujbe astfel ca  Jim, baiatul cel mai mare, Mary, sora cea mica si eroul nostru au grija sa se bucure la maxim de prezenta acestuia cu fiecare ocazie aparuta.

Factorul fantastic al romanului “The Shadow Year” consta in existenta unei copii in miniatura a orasului in pivnita casei, refugiul preferat al copiilor, personajele fiind construite din figurine de plastilina si care, la un moment dat, surprinde in timp real miscarile locuitorilor orasului Botch. Uimirea copiilor creste pe masura ce descopera ca un necunoscut bantuie prin cartier cu intentii nu prea nobile, misterul disparitiei unui coleg de clasa, moartea unor vecini si alte coincidente sinistre adancind si mai tare misterul din jurul acestei aparitii tulburatoare. Cei trei isi asuma rolul de detectivi si incearca – pe cat le permite timpul, pentru ca au de rezolvat temele pentru acasa si de facut fata problemelor de familie inerente – sa elucideze enigmele apasatoare ce nu le dau pace.

Finalul este usor previzibil de la un anumit moment dat si nu reuseste sa fure prim-planul. Totusi constructia literara perfecta a romanului se vede cu ochiul liber si, foarte probabil, acesta este si motivul pentru care a si fost atat de apreciat. Personajele nu numai ca sunt convingator construite, dar ti se intiparesc in memorie si ti se lipesc de suflet pur si simplu, plus ca varsta copilariei ocupa un loc aparte in inima fiecaruia si este si normal sa privesti cu alti ochi si sa traiesti la un cu totul alt nivel o asemenea carte. Intamplarile si faptele sunt tesute intr-o adevarata piramida a amanuntelor si, daca nu ai stii ca scriitorul este Jeffrey Ford, nu ai ezita sa presupui ca tii in mina o carte de Stephen King (de altfel, si pe varianta de coperta de mai sus este o trimitere la King), un alt scriitor obsedat de detaliile si micile amanunte care ne populeaza vietile. Este intr-adevar o experienta deosebita si nu regret niciun moment ca m-am hotarat sa o citesc, si afirm asta in ciuda impresiilor pe care le-am expus la inceput. Nu este o carte violenta (asta daca facem abstractie de decesele care sunt doar enumerate, nu si descrise cu lux de amanunte) si, chiar daca atmosfera este deseori apasatoare si te tine in priza, nu prea reuseste sa te sperie cu adevarat.

“The Shadow Year” de Jeffrey Ford este un roman de suspans de o incarcatura sufleteasca si literara pe care doar putini scriitori reusesc, cu adevarat, sa o transmita si sa o realizeze.

It’s been a hell of a ride. Kind a soft, though, but still so much fun.

Think Ray Bradbury’s Green Town stories, Harper Lee’s To Kill a Mockingbird and Stephen King’s The Body (made into the film Stand by Me) and you get an idea of the tone of Ford’s latest fine work. Grade: A.
— Rocky Mountain News —

Superb, heartbreaking, and masterfully written… It’s proof of Jeffrey Ford’s narrative power that, ultimately, the distinction [between real and invented] doesn’t much matter. His made-up world trumps ours.
— Magazine of Fantasy and Science Fiction

Si cum tot am eu o slabiciune pentru citatele despre carti aveti mai sus doua dintre ce am reusit sa gasesc cu privire la continutul volumului de fata.

5 Comments

  1. Ideea cu oraşul în miniatură este foarte mişto. Dar de ce a ales că plaseze acţiunea în anii 60? Are legătură cu ceva specific epocii sau putea la fel de bine să aibă loc în zilele noastre?

  2. pai are legatura mai degraba cu atmosfera cred, ca in principiu nu se intampla mare lucru raportat cu evenimentele din acea perioada.

    creste nivelul fascinatiei muuult mai usor decat daca ar fi fost mai aproape de zilele noastre.

  3. Anii 60 este perioada copilariei multor cititori americani ai cartii.

  4. pe mine m-ai convins. si m-a convins mai ales blurb-ul ala cu “Think Ray Bradbury’s Green Town stories, Harper Lee’s To Kill a Mockingbird and Stephen King’s The Body”. My kind of book, clar.

  5. Pingback: Graham Joyce – The Tooth Fairy | Cititor SF

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu