De ce Clive Barker si nu Stephen King?!

clive barker.cartileDaca tin eu bine minte, prima oara cand am intrat in contact cu opera scriitorului Clive Barker a fost prin volumul aparut in cadrul colectiei Nautilus a editurii Nemira, Cartile Insangerate. Se pare ca seria Cartilor insangerate, asa zisele Books of blood nu a fost tradusa la noi in intregime si mie unul, chiar imi pare nespus de rau ca nu m-am putut bucura si de restul povestirilor.

Este clar inca din start ca nu am cum sa neg ca nu mi-au placut romane din opera lui Stephen King. Talismanul, IT, sau Apocalipsul m-au tinut treaz nopti la randul si pe deasupra si cu sufletul la gura oferindu-mi ore de destindere si analiza psihologica cum numai King poate sa-ti ofere. Si totusi impactul pe care l-au avut asupra mea Cartile insangerate, cred ca rar va mai fi egalat vreodata de o colectie de povestiri horror apartinand aceluiasi autor. Din ce am observat si la Clive Barker poti intalni in destule texte ale volumului aceiasi tenacitate pentru studiul si analiza psihicului uman comuna lui King, psihic supus deseori unor incercari extreme, parerea mea find ca acesta i-a luat fata lui King (cel putin in volumul de fata) cu o serie de atribute cheie. As numi trei aspecte care le consider ca fiind mai importante si anume, originalitatea, diversitatea si amprenta de horror absolut ce marcheaza povestirile sale, lasand impresia pregnanta ca poate fi considerat un demn succesor al ideii lovecraftiene de insolit si macabru.

Sa nu ma intelegeti gresit, si pe Stephen King l-am recitit intotdeauna cu placere, insa Barker reuseste sa-si expuna ideile terifiante in cateva pagini, strangandu-le parca ca intr-o menghina la maxim, pe cand King se intinde la aceeiasi idee pe cel putin doua volume. Nu o sa stau acum sa-mi arunc ochii pe povestirile Cartilor Insangerate pentru ca, sincer, pentru unele chiar nu am nevoie. Cel putin la cinci dintre ele, acum la ani (lumina) buni dupa ce am lecturat volum, le tin bine minte. Si Talismanul mi-a placut foatre mult, insa in afara de o idee vaga a intrigii nu tin minte mare lucru. Si au mai fost 3 volume!

Clive Barker a fost si primul care mi-a oferit o povestire cu eroi homosexuali, culeasa de altfel si in antologia New Weird, sau mi-a adus aminte de atmosfera si bucuria simtita la alte texte, cum ar fi Alte Americi ale lui Normand Spinrad, cind am citit povestirea ecranizata recent sub titulatura de Midnight Meat Train. Poate nu intamplator scriitorul a avut parte de cele mai proaste ecranizari ale unui autor horror. ( sau oare s-a vandut prea ieftin?!) Cred ca este aproape imposibil sa reusesti sa cuprinzi imaginile si teroarea personajelor sale intr-un film pe marele ecran. In plus sunt o gramada de variabile de luat in calcul, cine este cel mai potrivit pentru a juca personajul principal, cum sa insufli acea anxietate caracteristica cititorului contopit cu povestirea lui Barker, cum sa-i mentii adrenalina la un nivel ridicat asa cum se intampla pe parcursul textelor sale, cum sa construiesti monstruozitatile si diferitele creaturi ce populeaza universul lui Clive Barker cat mai aproape de feeling-ul povestirii, si lista de cum-uri si cine se poate intinde la nesfarsit.

Totusi fata de Clive Barker, Stephen King este mai aproape de detalii, oprindu-se asupra amanuntelor uneori chiar cu o tenacitate aproape obsesiva, care pe mine ma cam deranjeaza (am aspect pe care l-am si subliniat cand a fost cazul), inzestrat parca cu o imaginatie ceva mai cuminte. Cind spun cuminte ma gindesc mai ales la ciudatenia extrema a unor situatii, hidosenia si unicitatea creaturilor, caracteristici proprii si familiare numai si numai lui Barker. Pentru King este foarte important si mesajul ce razbate opera sa, construind-o in asa fel incat acesta sa poata fi captat cu usurinta si, in general, sa fie cat mai evident, pe cand Barker pare inclinat mai degraba spre o descriere a imaginilor si a atmosferei insolite si terifiante, intr-un realism al suferintei dus cu usurinta pina la extrem si chiar si mai mult de aici incolo. Stephen King pe langa detaliile excesive mai are o serie de obsesii, teme si motive la care apeleaza cu regularitate in romanele sale, cunoscut fiind faptul ca in fiecare dintre ele se afla indicii si informatii suplimentare ce ofera o mai bun lumina asupra unor evenimente din alte carti.

Intotdeauna cred ca voi avea o slabiciune pentru horror, pentru ca povestirile mustesc si cladesc un anumit tip de atmosfera propice desfasurarii actiuni si care cred ca nu poate sa lase rece pe nimeni (bine, depinde si de gusturi). Mai ales atunci cind ai in fata personaje realiste, bine integrate in povestire, usor sa se poata identifica si cofunda cu vietile multora dintre noi, exploatand cele mai negre temeri si frici umane. Va avertizez ca este foarte usor sa privesti de pe margine ca un simplu spectator, insa odata ce ai patruns in atmosfera Cartilor Insangerate, chiar nu mai ai scapare.

Pentru mine Cartile Insingerate ale lui Clive Barker raman de neegalat si, intr-adevar il vad pe acesta ca un adevarat si meritoriu exponent al curentului horror, pe cind King imi lasa impresia, si probabil asocierea celor de la Nemira nu este chiar intamplatoare (vezi prezenta lui in colectia Suspans), a unui scriitor axat mai mult pe directia sustinerii unei tensiuni graduale si a analizei firii umane, combinandu-le desigur cu aspecte mai neobisnuite sau chiar supranaturale.

Chiar daca spatiu ar mai fi fost de exploatat, baremul concursului era undeva in jurul a 5000 de semne ( un adevarat atestat ce mai ) si articolul de fata este mai mult din memorie (si sentimente) decat chiar la obiect, eu consider ca mi-am atins telul si sper sa fiu validat pentru intrarea-n concursul Nemira ‘Care este genul tău de… suspans?’. Cinci premii a cate 7 carti nu e de ici de colo si in plus termenul de expirare bate la usa. Succes si voua !

35 Comments

  1. Because Clive Barker este sinistru si chiar te baga in sperieti,pe cind Sk este ancorat direct in inconstientul nostru si vorbeste celor mai adinci temeri ale noastre pe o limba usor inteleasa si fluenta.
    Am avut o perioada citeva obsesii legate de povestile lui CB,te urmaresc si te tintuiesc intr-o lume lipsita de orice culoare,sunt foarte bune dar te lasa vlaguit de orice sentiment!
    Le recomand celor fara probleme de inima!

  2. Nu le-am citit. Cum de mi-au scapat?

  3. Si-acum mi-e frica de Pig Blood Blues sau de The Midnight Meat Train:)
    Mda, Clive e mult mai horror decat King: King se joaca cu mintea ta, pe cand Clive, mai visceral, se adreseaza privirii in primul rand (mintea ti-o agata pe filiera privirii).
    Bine, si It e o capodopera a horror-ului pur, brrr

  4. @Stefana
    Mişto comentariu, ai surprins exact esenţa lui Barker.

  5. De fapt, comentariul era pentru voicunike dar “dizainul” mi-a jucat o festă; pentru că la alte teme reply-ul e sub comentariu, nu ca aici.

    În fine, mie nu prea mi-au plăcut “Cărţile însângerate”, cu excepţia ideii cu autostrăzile morţilor care se intersectează cu lumea viilor – dacă ar fi exploatat ideea asta ad literam pe mine m-ar fi cucerit. Şi mi-a plăcut prima povestire, cu tipul care se trezeşte “tatuat” ci poveştile morţilor.
    Altminteri, îl prefer pe Barker în “Cabal”, unde m-a agăţat încă din primele trei pagini, de n-am mai putut lăsa cartea din mână.

  6. Pingback: De ce Clive Barker si nu Stephen King?!

  7. @ramirez

    bun ca ne punem de acord 😀 si mie mi s-a parut It-ul o capodopera…

    @dreamingjewel

    ooo Cabal…Mereu am trait cu impresia ca exista o continuare 😀 pe care cei de la RAO nu au publicat-o. Finalul cam asta mi-a sugerat. Desi cica nu mai e nimic 🙁

    Mi-a mai placut mult si Weaveworld tot de Barker, mai mult pe fantasy. Am imprumutat-o de la o librarie online si a fost, cum ar zice Nicu, wooow! Everville nu e prea reusita, dar e greu sa fii tot timpul genial. 😀

  8. În concluzie, dintre Barker şi King eu votez cu Brussolo.
    Bine, clar Barker e mai horror decât King dar King te face să-ţi pese mai mult de ororile cu care se confruntă personajele sale. Pentru că te face să înţelegi exact ce simt, la ce spaimă din sufletul lor face apel oroarea cu care se confruntă, ce importanţă are pentru ei lucrul care-i seduce şi-i atrage de partea răului (pe aceia care cedează).
    Iar imaginea maşinii Christine, apărând fără şofer, sub geamul lui Dennis, noaptea, pe străduţa liniştită şi acoperită de ninsoare îmi dă fiori pe şira spinării până şi acum, când scriu. Şi am citit cartea aia cu ani în urmă. A, şi tufele în formă de animale din grădina hotelului “Overlook”… mi s-au părut mereu mai fioroase decât rtot ce era în camerele de la etaj. So, King is king.
    Problema e că totuşi King a început să se cam repete şi că, în general, cam moare cine e previzibil să moară. În timp ce Brussolo are o imaginaţie mult mai bolnavă şi la el nimeni nu e scutit; la finalul romanelor lui, personajele ies ciobite şi cu posibilităţi reduse de a se mai drege.

  9. @DJ- a dracului concluzie ai tras! 😀 Dar si votare! ;)Ar fi interesant sa facem un top ten al celor mai buni dintre cei buni! 😕

  10. Pana acuma avem un top 3. 🙂

  11. Intr-adevar, un top 3. Totusi premiul special merge la Graham Masterton. Un scriitor nebagat in seama de editurile romanesti. Pacat faptul ca editura care a publicat singurele romane in limba noastra (doua la numar) a sucombat de mult. The Mirror spre exemplu e “masterpiece”.
    Nici F. Paul Wilson nu prea s-a publicat la noi. Avem multe carente la genul asta literar…

  12. Ohoho! Vorpal iti dau dreptate dar ma si uimesti! 🙂 Esti bun ce mai! Ce zici si de Whitley Strieber cu a lui Zona Interzisa?

  13. Toata lumea are dreptate ;D !Brussolo pe locul intii… si pe urma cum vreti voi ;D !

  14. serios, nu imi place deloc sa vad atata stephen king pe aici

    bineintzeles ca exista multe carti proaste de sf dar speram ca totusi se doreste a se mediatiza ce e bun in sf/fantesy samd

    shi cand vad numele lui stephen king asha des ma enervez de numa

    da am citit si eu cand eram mai mic si mi-a placut

    dar totusi lasa-o incolo, grow up people, si ma refer la gusturi care NU, nu “nu se discuta”

    stephen king e un/o sandra brown a sf-ului

  15. @whiteadi-interesanta comparatia cu Sandra Brown a lui King,dar spre deosebire de ea King incalzeste mereu aceeasi supa care te enerveaza de numa dar ii iese mereu buna,nu’s cum dracu face lucrul asta dar ii iese mai buna si mai delicioasa mereu!
    Tocmai d’aia am zis de un top ten al Horrorului,chiar tu cum l-ai face? Sunt curios sa vad daca raspunzi provocarii?! 🙂

  16. daca saracul stephen king e o sandra brown a sf-ului… trebuie sa fie mandru, avand in vedere ca n-a scris sf 😀

  17. whatever
    comercial bulshit 🙂

  18. @Jen vroiam sa zic ca e comercial na wtf

    @voicunike hmmm, nu cred ca am citit horror prea mult 🙂

    poate se incadreaza cat de cat tacerea mieilor shi dracula?! shi cu sigurantza lovecraft

    cam asta am citit pe aproape dar na sa fac un top cu astea … :d

    vreau sa citesc I am legend ca vad ca e laudata, shtiu shi eu…

    pot insa de vrei sa fac alte topuri cu alte genuri, numa spune-mi 🙂

  19. A fost tare asta cu Sandra Brown…
    Ce carti ai cetit de King?

  20. Intreaba-l mai bine ca carti a citit de Sandra Brown. Cred ca lista o sa fie mai lunga. 🙂

  21. @aspoiu – am citit shining si carrie , doar astea 2 si sincer atunci or fost super dar zic eu ca de amu aproape 20 de ani am mai evoluat 🙂

    nu de aceeashi parere este shi:

    @jeje – am citit 1 cand invatzam pentru faculta shi nu aveam chef sa invatz, dar nu is sigur ca era sandra brown sau Peyton Place, cred ca era romanu ala Peyton Place;
    tu cate ai citit; nu ma intereseaza raspunsul doar daca mai citesti si acum, daca da te rog lasa-ma ca te las si eu in pace, ok? 🙂 no offence

  22. Meh, sa dai verdicte din astea pe baza a doua carti citite acum 20 ani (carti scrise de ‘tata lor’ acum mai bine de 30 de ani)… Cum era cu evoluatu’? Plus ca asociezi doi autori fara sa-l fi citit de fapt pe unul…
    Ma rog, misterele evolutiei.

  23. @ whiteadi
    Hai să recapitulăm:
    – ai citit două cărţi de King acum multă vreme şi ţi-au plăcut
    – n-ai citit prea mult horror
    – nici cărţile alea două de King nu le-ai recitit dar ai decis tu că acum nu or să-ţi mai placă;
    – te-ai săturat de King şi-l proclami o “Sandra Brown a SF-ului”, când omul nu scrie SF;
    – nu ai prezentat niciun argument legat de felul cum scrie King sau despre ce scrie, de natură să te facă pe tine să-l consideri literatură proastă; singurul argument pe care l-ai adus a fost că se vinde, că e comercial, iar a pune semnul egal între succesul comercial şi lipsa de calitate e o eroare de logică.
    – vrei “a se mediatiza ce este bun în materie de SF” şi, presupun, şi horror dar cum nu ai prea citit nu poţi indica precis ce ar fi acest “ce este mai bun”; ar trebui să mergi pe mâna noastră, deci, iar nouă, s-a văzut, ne cam place acest King.
    – în schimb, ne somezi pe noi “grow up, people!”.
    Nu e logic.
    În caz că nu înţelegi, ăsta e motivul pentru care te-a luat lumea peste picior.

    “I am a legend”… mda, mie mi s-a părut interesant, mai ales răsturnarea de perspectivă care se produce la un moment dat, dar ştiu şi eu dacă-s de încredere?… în fond mie mi-a plăcut şi King.

  24. ooook
    deci, nu am spus, shi se pare ca e nevoie :), tata povestea
    iacata: am citit alea 2 shi da au fost faine , placute la citit, asta prin 90 shi cand s-au tradus prima data, atunci aveam 15-16 ani, 17 poate
    eram pasionat de orice fiction, citeam ce prindeam, dupa revolutzie chiar incepusera gramada, shi bune shi rele, dupa jules verne shi autori rushi insa shi gérard klein cu seniorii razboiului era heaven on earth + shogun
    apoi am citit literatura mai mult sau mai putin clasica, shi datorita facultatii (filosofie) dar shi a inceput sa-mi placa, ceea ce inca shi acum consider ocupatzie de baza, hobby no 1, calitatea, pleonasm or nu, adeca CHIAR aveam obiceiul sa recitesc cartile, can eram mic citeam in fiecare an un miez de ele: cateva de karl may plus cei trei mushchetari shi din astea, shi s-a tot transformat nucleu insa amu nu mai pot deoarece sunt prea multe faine, mult prea multe, din pacate shi din fericire
    ei bine da am incercat nu sa recitesc dar sa citesc dupa cativa ani alta carte de SK, din pacate chiar nu imi amintesc cum se numea, insa va spun sigur ca nu am putut sa continui prea mult cu ea, poate eram otzara snob, cum zic in vremea aia vroiam sa termin tot Kafka, nu ca ar fi fost prea mult, tot Marquez samd
    insa dau un exemplu: cine a citit si apreciat Atlasul norilor (http://www.humanitas.ro/humanitas-fiction/atlasul-norilor) -recent aparuta – o poate compara cu orice carte sthephen king?
    sincer
    sau hai o carte sf: tiger, tiger de alfred bester cu SK
    dar ma refer la stil, compozitie, dialoguri
    pentru mine unele dialoguri din sk imi par ca cele din prison break, total nerealiste
    dar poate gresesc eu, nu ma dau critic literar pur, e posibil ca gusturile mele sa fie incompatibile cu asta sau sa am un blocaj din copilarie or something
    nu vreau sa fiu prefacut sau prost dar chiar am crezut ca e evident ca sk apartzine subculturii, nu am vrut sa jignesc pe nimeni, asta e

  25. PS: am citit acum cateva luni drumul de cormac McCarthy. care cred ca poate foarte ushor sa fie categorizata ca horror, mai ales de te pui in locul individului (in cazul meu am si un baiat apropiat de varsta celuilalt erou asha ca am empatziat puternic, plus ca acum catziva ani nu puteam dormii din cauza ca …cumva… credeam ca o sa explodeze ceva bomba nucleara 🙂 )

  26. @whiteadi-ok! am sa fiu scurt si la obiect: niciodata nu lasa prejudecatile sa-ti influenteze placerile,chiar si cititul unei carti este o placere care nu trebuie lasata dupa ureche; doi:orice carte indiferent de autor trebuie citita inainte de ati da cu subsemnatul si cu parerea ; trei :gusturile nu se discuta-dar inainte de a bea un vin bun si sa-i dai nota trebuie sa degusti alte citeva feluri de vin ca sa-i simti savoarea!
    NO OFFENSE!
    Iti recomand cu caldura sa citesti Richard Matheson si de Stephen King romanul The Stand ! Enjoy!
    Dupa ce le citesti astept impresiile tale! Ah! uitam incearca si Duma Key! Just curious!

  27. Eu credeam ca abuzul de shi, tz, si alte porcarele din astea e boala de adolescent crescut in epoca chat-ului.Tu spui ca ai undeva in jur de 35 de ani. Plus o facultate de folosofie. Nu stiu de ce, dar ceva in exprimarea ta neinteligibila, a la conversatie pe mess, ma face sa cred ca esti un pustan care a nimerit aiurea pe aici, si vrea sa impresioneze.

  28. @whiteadi: “The National Book Foundation is honoring the best-selling author with a lifetime achievement award whose previous recipients have included Arthur Miller, Eudora Welty and John Updike.”
    “The best-selling author” fiind Stephen King. Iar chestia asta s-a intimplat in 2003. Subliniez: e vorba de un “National Book Award for lifetime achievement”. Adica pentru toata opera lui. Curata subcultura, nene…

  29. @voicunike – cum am zis am incercat dupa un timp sa citesc SK si nu am putut DAR uite am sa incerc, imi fac o favoare si mai incerc cu The Stand, iar Matheson chiar vroiam sa incep… Sa vedem. Ms de recomandari!
    PS: gusturile nu se discuta? Hmm, uite cel mai simplu exemplu, cel putin pentru mine: daca un manelist it(cat am vrut sa pun aici z-ul …:( )i arunca sintagma asta cazi de acord? Eu unul ii spun ca nu domle, tu ai gusturi de cacat; asta daca nu e unu din ala cu ceafa lata ce ma poate lasa lat

    @Bear – hmm, ok, pai ce sa mai zic, e un premiu pe care l-au luat unii meseriasi, Don DeLillo, Ursula k. samd

    @jeje – imi place sa scriu cu tz shi din astea, nu imi place shi chiar nu obishnuiesc sa stau pe chat, imi pare pierdere de timp, shi chiar nu am timp destul, stau pe chat DOAR ca sa vorbesc cu rudele shi parintzii din tzara shi cred ca astea ajuta in a intzelege mai bine in lipsa diacriticelor, shi apropo ce a fost asha incomprehensibil in exprimarea-mi? In afara de gresheli gramaticale, pe care conshtient sunt ca le comit generos, credeam ca mai degraba se intinde doritoare catre o, are asha o tenta de eseistica, sau poate sunt prea infatuat, sau cum ai spus, incerc sa impresionez, pe cine ca nici nu te cunosc? Na shi din pacate am 34 de ani aproape 35. Insa ma simt pushtan, ms.

  30. Ca tot ai adus in discutie manelistii. Daca nu-ti plac manelele, nu intri pe un blog de manelisti sa le spui: ba baieti, am ascultat si io o manea in liceu, da pe urma m-am desteptat si am inceput sa ascult doar Led Zeppelin.Si de cand am facut facultatea de tinichigii auto din Pascani, ma simt asa destept ca mai ca m-as incumeta sa ascult o integrala Mozart. Sau intri doar daca vrei injuraturi.

    Cu alte cuvinte, probabil ca exista destui oameni indeajuns de culti incat sa strambe din nas la Stephen King. Dar respectivii au alta treaba decat sa intre pe bloguri ca cel de fata si sa faca valuri.

  31. what? asta e blog/forum/whatever de cititor SF, asha ii zice si sunt multe cartzi care imi plac de sf, fantasy mai ales, dar shi din alte genuri conexe

    vrei sa ma dai afara de aici?

    shi daca ascultzi Mozart potzi foarte bine sa ascultzi shi Muse sau alte chestii mai mult sau mai putzin simple shi sa te bucuri de ele

    mah ce naiba, asta in tot cazul nu e blog de manelisti shi 100% nu am venit aici sa ma dau rotund, ci sa ma simt bine dar vad ca mi-am spus shi eu pararea shi am fost luat la shuturi shi injuraturi, shtiu ca am spus-o (parerea) cu otzara dispretz shi na sorry pt asta + am zis ca o sa il mai incerc pe asta ce zicetzi ca e tata lor

  32. nu te dau afara de aici.nici nu as avea cum, nu e blogul meu.
    singura mea problema e ca am impresia ca ai facut comparatia King-Brown, doar ca sa starnesti un val de replici impotriva ta.se pare ca ai si reusit.
    daca ti-ai exprimat pur si simplu o parere nevinovata, fara sa vrei neaparat scandal, (desi scandalul era usor de anticipat – de aia am dat exemplul cu manelistii) inseamna ca gresesc eu. de, oameni suntem 🙂

  33. cum zic mie, poate shi datorita faptului ca au trecut atatzia ani de cand am citit SK, shi poate asociez preistoria mea ca cititor cu scrierile lui SK shi altzii, imi parea cum am zis ca e o analogie cat de cat ok INSA dupa replicile vehemente care nu le ashteptam chiar asha de invershunate sau indreptatzite am spus ca o sa citesc, incepand cu the stand, shi am sa revin cu o parere mai in cauza

    shi atunci se poate ca numa eu sa fi greshit 🙂

  34. doar citeva pareri
    1.datorita articolului mi-am pus Books of Blood in wishlist
    2.in sfirsit am pipait hardcoverele lui SK si pot sa spun ca arata a risipa de hirtie (format a4, puah)
    3.dolores claiborne e o carte slaba si nu justifica banii pe hc
    4.nu cred ca peter straub scrie de 3 ori mai prost decit SK si i-ati facut o mare nedreptate cu diferentierea pe coperta, rusine nemira
    5.aproape orice carte de SK e nominalizata la vreun premiu indiferent ca e buna sau nu
    6.asta nu inseamna ca nu-mi place SK

  35. ma bucur ca te-am facut curios..sau macar comentariile de mai sus au contribuit la acesta stare 😉

    a zis bine ramirez mai sus, Barker e mai visceral bazandu-se mai ales pe imagini si aspecte socante.

    Hc-ul Duma Key mi s-a parut un pic cam mare…Singurele Hc-uri de afara pe care le-am avut in mina, din ce tin eu minte in momentul asta, sunt cele ale “blamatului” Eddings 😀 si parca nu erau asa masive. Talismanul nu am vazut-o si chiar sunt curios cat de voluminoasa este.

    De Peter Straub am citit doar colaborarea lui cu King asa ca nu ma pot pronunta, ca au procedat gresit sau nu cind l-au bolduit mai tare pe S King. Totusi editura trebuie sa vanda cartea, nu?! cu Straub ma indoiesc eu ca sparg gura targului, pe cind un King altfel sare`n ochi 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu