Prizonierul Faraonilor si alte orori povestite – H.P.Lovecraft

lovecraft_bastionH.P.Lovecraft reuseste sa ma surprinda cu fiecare ocazie. Pe masura ce-i citesc tot mai multe dintre lucrari, constat ca a produs texte de un suspans si o inspiratie remarcabile si ca nu degeaba este vazut de catre multi ca unul dintre pilonii de baza ai genului horror de astazi.

Volumul de fata cuprinde un numar de 16 povestiri: Prizonierul faraonilor, Strada, Oroarea de la Red Hook, Tranzitia lui Juan Romero, Azathoth, Descendentul, Cartea, O aparitie pe clar de luna, Sarbatoarea, El, Cabana din ceata, Fiara din pestera, Pastorul blestemat, Cavoul, Alchimistul, Intre zidurile din Eryx, plus un cuvint inainte al traducatorului si criticului Mircea Opriţa. Este si normal sa te astepti de la Lovecraft ca textele sa musteasca de orori inimaginabile, de stari amplificate de anxietate si teroare carora li se adauga o gama larga de fenomene dincolo de orice explicatie rezonabila, fie ea logica sau stiintifica. Nici povestirile volumului de fata nu fac exceptie, avand in mod cert atributul de a putea incanta toate categoriile de cititori, indiferent de gusturi sau pretentii.

Si totusi, in conditiile in care eram sigur ca volumul de fata nu o sa ma dezamageasca, nu m-am asteptat sa intalnesc o povestire, scrisa in colaborare cu Kenneth Sterling, care mi-a dezvaluit o latura a lui Lovecraft de care nu m-am mai lovit pina acum. Intentionat sau nu, aceasta se afla la finele volumului si se intituleaza Intre zidurile din Eryx. Ce o face asa speciala pentru mine este ca a fost scrisa in maniera science fiction, beneficiind de aceeasi incarcatura de necunoscut si insolit prezenta in majoritatea textelor scriitorului american. Ne aflam intr-un moment in care omenirea a pasit pe planeta Venus, si personajul principal al povestirii se afla intr-o misiune de descoperire si sustragere a cristalelor ce pot fi intalnite pe planeta. Pe linga fauna locala, presarata de plante otravitoare cu efect halucinogen (acesta fiind doar un exemplu dintre multe aspecte exotice ce populeaza junglele de pe suprafata planetei Venus), si aerul imposibil de respirat pentru om, mai exista si o populatie locala ostila pamantenilor.

Este vorba de o specie bipeda de sopirle, care incearca sa-si protejeze rezervele de cristal dupa care tinjeste omenirea, cristal dorit cu atata ardoare de catre oameni deoarece s-a dovedit ca poate fi folosit cu succes pentru a extrage o cantitate importanta de energie. Exploratorul Stanfield, in incercarea de a sustrage un cristal impresionant ca marime, se confrunta cu o situatie in care sansele de scapare par intr-adevar nule si asta in ciuda aparentei usurimi initiale a cadrului general. Scriitorii se concentreaza cu rabdare si atentie tocmai asupra trairilor si gandurilor ce il framanta pe exploratorul pamantean pus intr-o situatie limita. Acestia nu se inghesuie neaparat in a oferi explicatii si o serie de raspunsuri pertinente si concise la intrebarile ce macina cititorul, in schimb accentueaza ideea sortii care ne poate juca feste oricind si a necesitatii de a nu renunta niciodata la lupta, oricit de fara iesire ar parea situatia respectiva.

Prizonierul faraonilor, povestirea care da si numele antologiei de autor, este mai mult un text de atmosfera, nu neaparat cu prea mult nerv, in care ne putem delecta cu o imagine absoluta feerica a Egiptului si a minunilor pe care le gazduieste acesta. Aproape fiecare text din acest volum urmareste si abordeaza un alt tip de fenomen inexplicabil, ritual stravechi, cu alte cuvinte povestirile sunt construite in registre diferite. Prizonierul faraonilor, dupa cum ii spune si titlul, abordeaza mituri si motive cu specific local, oprindu-se asupra imaginilor teribile la care asista fara voia sa un magician specialist in evadari.

Majoritatea textelor sunt foarte scurte, putine sunt povestirile care ajung si/sau depasesc 10 pagini, de remarcat fiind intensitatea ridicata a trairilor personajelor descrise, lipsa oricarei indoieli in ceea ce priveste constructia personajelor si credibilitatea acestora, dar nu in ultimul rand si constructia in sine a povestirii, textele transportandu-te cu o usurinta iesita din comun in universul fantasmagoric imaginat de scriitor.

Nu o sa mai disec fiecare povestire in parte pentru ca toate textele merita sa fie parcurse fara a se oferi indicii sau detalii bogate despre personaje, actiune sau intriga. Doar o sa va amenint ca o sa dati peste fiinte asemanatoare vampirilor, monstri de dimensiuni cosmologice, cultisti si societati secrete teribile, adepte ale unor ritualuri satanice fara egal, fantome de pe lumea cealalta sau spirite venite chiar din iad, vrajitori si alchimisti cu puteri uluitoare, carti blestemate si cate si mai cite. Eu, unul, stau si ma intreb cind a avut timp sa studieze si sa dezgroape atatea mituri si mitologii si de unde a avut inspiratia si indeminarea fantastica de a le asterne pe hartie atat de original si reusit, in maniera-i caracteristica aproape de neegalat. Nu degeaba Mihai-Dan Pavelescu afirma intr-una din editiile emisiunii Exploratorii  zilei de maine, moderata de Stefan Ghidoveanu, ca H.P.Lovecraft ar fi unul dintre cei care ar merita o editie de lux destinata colectionarilor si celor care se bucura intr-adevar cind ii citesc opera si stiu sa aprecieze valoarea unei serii de texte exceptionale.

Daca ar fi sa pun note, cred ca v-ati prins cam cat ar lua volumul de fata. Cinci stelute din tot atatea posibile. Eu l-am citit incet, nu m-am grabit deloc si am savurat fiecare text in parte.

Recomand  volumul de fata cu caldura  cititorilor avizi de horror si necunoscut, sau celor in cautare de o carte care sa-i mai dezmorteasca un pic din monotonia realitatii, ce bantuie romanele zilelor noastre.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu