Merlin’s Wood – Robert Holdstock

merlin`sPe Robert Holdstock l-am descoperit intamplator, intr-un almanah Anticipatia cumparat acum multi ani. Codrul Mitago mi-a ramas in minte mult timp, iar la ceva vreme dupa prima intalnire am reusit sa citesc intreaga serie, multumita internetului si a catorva necunoscuti binevoitori (cea mai mare surpriza a fost cand am primit Lavondyss de la cineva de pe Bookcrossing cu care nu mai vorbisem niciodata… si chiar in editia care se asorta cu celelalte volume).

Seria urmatoare, The Merlin Codex, m-a dezamagit, asa ca m-am oprit dupa volumul 2. Pe langa cele mentionate, Holdstock a mai scris o mana de romane, majoritatea al naibii de greu de gasit. In fruntea listei mele se afla Merlin’s Wood, o carte care era inclusa in seria Mythago, fara sa aiba totusi legaturi directe cu ea. Muream de curiorizitate, dar sansele sa pot gasi o carte publicata cu 10 ani doar in Anglia erau slabe… asta pana cand oamenii draguti de la Orion Books au reeditat-o. Si au reeditat-o cu bunatati: pe langa romanul care da numele cartii, avem si cateva dintre povestirile din volumul The Bone Forest plus una noua.

O sa incep cu una dintre concluzii: nu inteleg de ce Merlin’s Wood este inclusa in serie alaturi de celelalte romane, pentru ca simplul fapt ca actiunea se invarteste in jurul unei paduri nu o face sa fie legata de ele. Din pacate, pe langa aceasta mica dezamagire, a venit si una ceva mai mare: magia din cartile Mythago aproape ca lipseste. Desi povestii in sine nu ai ce sa ii reprosezi, atmosfera e mai stearsa si scriitura mai putin expresiva.

Apropo de poveste – pe scurt: Martin si Rebecca revin in satul natal la o inmormantare, se indragostesc si, in ciuda avertismentelor, decid sa ramana acolo, sa se casatoreasca si sa aiba un copil. Din pacate, Broceliande nu e locul ideal unde sa te stabilesti, mai ales cand Merlin si Vivien continua de dincolo de mormant lupta despre care am citit in legendele cu regele Arthur. Cand Daniel, fiul lui Merlin si al Rebeccai, se naste orb si surdomut, familia il iubeste si isi continua viata fericita de dinainte… cel putin pana cand Rebecca incepe sa-si piarda treptat darul de a canta, iar apoi chiar si vorbirea si vazul, si incepe sa devina clar ca avertismentele trebuiau ascultate.

Se poate sa fie din cauza ca in perioada in care am citit Merlin’s Wood dadeam la fiecare pas numai peste legende arthuriene, se poate sa nu; in orice caz, relatarea lui Merlin despre iubirea si ulterior ura pentru Vivien (Nimue, Nynaeve, Lady of the Lake) a inceput sa ma plictiseasca la un moment dat. Interesul mi-a revenit o data cu intoarcerea in prezent, dar divagarea a facut ca impresia mea generala despre carte sa fie mai putin favorabila decat ar fi putut fi.

Ce salveaza romanul de la mediocritate e sfarsitul. Eu nu m-am asteptat la el si, desi e socant si nu tocmai cel pe care l-as fi dorit, se potriveste. Incercarile disperate nu duc totdeauna acolo unde iti doresti, nici macar in fictiune.

Jumatatea cealalta a cartii nu aducea decat o singura nuvela noua pentru mine, dar si la a doua sau a treia citire povestirile au fost la fel de placute – chiar mai mult decat romanul ce le preceda.

Scarowfell si Thorn sunt despre religie – vechile credinte pagane care se intalnesc cu crestinismul nou-aparut in respectivele tinuturi. In prima, Ginny nu intelege de ce zilele dinaintea Zilei Domnului decurg pentru ea altfel decat in trecut; alaturi de noi, descopera la sfarsit ca traditiile au si baze in realitate. In a doua, conflictul intre paganism si crestinism e si mai evident: un tamplar ce lucreaza la construirea unei noi biserici este indemnat de o zeitate a padurii sa termine sculptura unui Green Man inainte de cele ale sfintilor, pentru ca vechile puteri sa poata stapani si noul locas de cult.

Earth and Stone are o premisa SF (calatorie in trecut), dar esenta e tot fantastica – protagonistul calatoreste in anul 3000 i. Hr., zeii sunt mult mai vechi, dar se potriveste in tematica celor doua nuvele precedente. Din punct de vedere literar e chiar mai reusita… sa zicem ca atmofera pe care o evoca nu e de natura sa te faca sa dormi bine daca o citesti la miezul noptii intr-o casa goala 🙂

The Bone Forest a fost si va ramane preferata mea dintr-un singur motiv: prezinta un alt punct de vedere asupra evenimentelor din Mythago Wood. Asa cum ma obisnuisem citind celelalte carti din serie (care, intr-o masura destul de mare, sunt doar rescrieri ale acelorasi fapte vazute de diferite personaje), perspectiva s-a schimbat din nou. Pe unii ii enerveaza sa citeasca acelasi lucru de mai multe ori… pe mine m-a fascinat cum acelasi lucru se schimba in functie de povestitor.

Din pacate genul asta de fantasy nu pare a fi prea gustat de cititorii din Romania… sau poate ca mostra pe care imi bazez eu concluzia e prea restransa. In orice caz, nu ma astept sa vad autorul publicat la noi, dar poate am convins macar o persoana sa caute cartea pe Amazon.

12 Comments

  1. Codrul Mitago inca ma bintuie desi l-am citit cu mult timp in urma.Este una din povestile care il are pe vrajitorul SenzaWunda in ea,este minunata aceasta poveste!

  2. din ce an era almanahul anticipatia in care apare Codrul Mitago?

  3. parca ’93… sau ’94…

  4. eu as fi ghicit 94 sau 95.. facem media? pot sa verific dupa ce ajung acasa, maine-poimaine.

  5. Almanah Anticipatia 1994, pagina 159.

  6. @voicunike: super, almanahul din 1994 il am si eu, abia astept sa o citesc.merci!

  7. Uite ca a iesit media!!! 😀
    Da, au fost ani buni. Iar povestirea asta e foarte mistoca.

  8. Am redescoperit in almanahul anticipatia ’94 si si alte surprize la fel de placute (pentru mine, cel putin) : “Press enter” de John Varley, “Cersetori in Spania” de Nancy Kress.
    Apropo de almanahuri, stiti pe cineva care e dispus sa vanda almanahurile “Anticipatia” din 1984 si 1986 ? Pe la anticariate sau tarabe, slaba speranta.
    Multumesc anticipat.

  9. @ Albinuta-cauta la coltul colectionarului, cartivechi,anticariat-sf si le vei gasi! Iti recomand almanahul din ’98 si ’89,vei avea surpriza sa gasesti niste povesti excelente!

  10. @voicunike
    @voicunike-mersi mult pentru ponturi ! Almanahul din ’89 il am, dar nu l-am mai rasfoit de mult, cel din ’98 trebuie achizitionat.

  11. @albinuta-intra pe blogul fansf si mai stam de vorba! mai am multe ponturi de spus! 🙂

  12. Pingback: Cititor SF » RIP Robert Holdstock

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu