Aparitie Leda…

cop OCHIUL LUNII***

De ieri puteti gasi in librarii romanul Ochiul Lunii de Anonymous.

Continuare sangeroasă  la Cartea fără nume,  mai captivantă, mai terifianta si mai amuzantă decat precedenta, ne transporta intr-o poveste plină de umor negru, pe care (asa se spune) nu poti s-o mai lasi din mana.

Nota editorului:

Cartea conţine expresii dure, cu sens şi conotaţii sexuale, dar nu face decât să redea limbajul obişnuit din SantaMondega. Interzisă cititorilor sub 18 ani.

Traducere de Ruxandra Ana
ISBN: 978-973-102-225-3
Format: 13×20 cm; 416 pagini
Preţ: 39,90 lei

Când vortexul violenţelor mătură tot pe străzile prăfuite din SantaMondega, cine va fi ultimul care va rămâne în picioare?

După optsprezece ani de omoruri (şi al naibii demult burbon), e timpul ca Bourbon Kid să renunţe la crime.

Dar Peto, călugărul Hubal, se întoarce în SantaMondega, purtând misteriosul Ochi al Lunii, pentru a-l căuta pe asasinul cu glugă, şi nu e singurul. Căci pe urma lui Kid se află vampiri şi vârcolaci, Serviciul Secret american, Jessica, îngerul morţii, nişte poliţişti corupţi, şi chiar Lordul Întunericului—

anunţând o nouă baie de sânge. Aşa că atunci când un atac asupra lui Kid eşuează, cei care îl vor mort descoperă că rolurile s-au inversat: Kid are propria lui listă de viitoare victime.

Iar de data asta nu cruţă pe nimeni…

17 Comments

  1. Daca vreau sa public sub numele asta, o sa ma dea Anonymous in judecata?

  2. Am gasit solutia, ma semnez Anonymous Jr. si zic ca am lucrat pe manuscrisele ramase de pe urma tatalui meu.

  3. Aron, ai gasit solutia..

  4. Oooo! Iti trebuie si un asociat cu reportofon in cazul asta 😀

  5. dadada… si care asociat cu reportofon sa fie pasionat de drumetii 🙂 si sa aiba si secretara 🙂

  6. @aron biro
    Mă tem că nu o să te dea în judecată dar o să-l trimită pe Bourbon Kid după tine. Nu vrei să ai de-a face cu Bourbon Kid, pe bune.
    (Dacă totuşi îl întâlneşti, nu-i da de băut…).

  7. “Interzisă cititorilor sub 18 ani.” Ce trist…

  8. @Doru
    Ei, mofturi! Se folosesc cuvintele “pişat” şi “coaie” şi personajele se împuşcă între ele în draci. Cam atât. Nu cred că e ceva ce cititorii sub 18 ani să nu mai fi văzut sau auzit până la acest moment, decât poate dacă au cinci ani.
    Un truc publicitar aş zice şi nu unul strălucit.
    Mie nu mi s-a părut şocantă, ci plicticoasă (cu excepţia lui Bourbon Kid, well, fiecare are slăbiciunile lui).

  9. @Doru: Pai o cumperi acum si o citesti cand faci 18 ani! Sau o citesti fara pasajele alea…

    @dreamingjev: Vorbesti cred de Cartea fara nume, nu? Ca asta, Ochiul Lunii, n-am vazut-o aparuta. Cine stie, poate s-au mai schimbat lucrurile. C-ar fi plicticoasa, aici nu-ti dau dreptate, dar e o chestiune de gust. Mie parodierea unei largi game de romane, referintele, evident ironice, ce ating un intreg spectru cultural si umorul, atat de situatie, cat si de limbaj, totul intr-o structura narativa alerta, nu mi se par plicticoase.

  10. De “Cartea fără nume”, da. Evident că-i o chestiune de gust, am şi zis că-i părerea mea. Tocmai că parodierea nu mi s-a părut reuşită, ci mai mult o înşiruire de clişee ale genurilor parodiate, cu slabe licăriri de umor, pe ici-pe colo. Adică nu-i tocmai Terry Pratchett, ca să ne menţinem în genul parodic.

  11. Nici nu cred ca s-a vrut sa fie Pratchett, si nu cred ca acum e potrivit sa-i treci pe toti care parodiaza prin “patul lui Pratchett”. In sine parodierea e exact ce spui tu ca e mai mult cartea asta (se parodiaza cliseele, nu altceva), dar, ma rog, asa da bine la noi, sa ne-aratam neinduplecati cand judecam cartile care nu sunt pe o lista unanim acceptata. E o chestiune magulitoare de imagine, nu?

  12. @ daniel
    Nu. Chiar nu mi-a plăcut, adică n-am găsit-o nostimă. Deşi aş fi vrut s-o găsesc dacă mi-am petrecut timpul cu ea. Dădeam exemplul cu Pratchett ca să exemplific ce înţeleg eu printr-o parodiere reuşită, atâta tot.
    A, şi nu mă cunoşti dstul de bine ca să te pronunţi asupra modului în care eu apreciez cărţile, deci ar fi fost elegant să nu faci remarci care vizează caracterul meu. Dar, mă rog, aşa dă bine la noi, când cineva nu e de aceeaşi părere cu noi să-l acuzăm de ceva, de aroganţă, de orgoliu, de snobism cultural, orice, numai să-i negăm dreptul la propria părere, nu? E şi asta o chestiune măgulitoare, nu, să crezi că i-ai zis-o tu arogantei ăsteia (sau ce-o fi în capul tău), în loc să admiţi că de fapt nu-i vorba nici de aroganţă, nici de mofturi, ci de o opinie diferită de a ta.
    Încă odată:
    – mie (părere personală, am dreptul la ea) mi se pare plicticoasă, la fel cum mi s-au părut şi alte cărţi, unele trecute pe diverse liste
    – umorul de situaţie nu mi s-a părut amuzant
    – stilul alert este un plus al cărţii şi, mă repet, m-a distrat teribil personajul Bourbon Kid.
    E părerea mea. Am dreptul la ea?

  13. @dreamingjewel

    Imi pare rau, nu ti-am negat dreptul la propria parere, doar te-am contrazis. Ca asta a generat o replica asa aprinsa, ar trebui sa te puna pe ganduri. Despre simtul umorului si musca pe caciula, ceva de genul asta.

  14. @daniel
    Ei, haide! Cum ar putea să fie vorba de umor într-o frază de genul “asa da bine la noi, sa ne-aratam neinduplecati cand judecam cartile care nu sunt pe o lista unanim acceptata. E o chestiune magulitoare de imagine, nu?”.
    Ia mai citeşte-o odată şi vezi!
    Altminteri eu propun să lăsăm baltă actualul schimb de replici – că nu au de câştigat de aici nici blogul, nici cărţile şi nici noi – şi eventual să încercăm altădată, în alte condiţii şi pe alt subiect. Sau niciodată, cum doreşti.

  15. @dreamingjewel
    OK! (Da’, intre noi fie vorba, fraza aia chiar nu ti se pare plina de umor?)

  16. @daniel
    Strict confidenţial, doar între noi doi şi cei care ne citesc, nu, dar promit să nu mai spun nimănui, dacă nici tu nu spui.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu