Interviu cu Jeff Carlson

Incep prin a mentiona ca interviul a fost planuit fara a se cunoaste intentia editorului Horia Nicola Ursu, care intre timp a publicat un alt interviu mai amplu in revista online Nautilus. Acea mutare a fost o surpriza si pentru mine si prin urmare a trebuit sa mai modific si sa adaug, dupa cum era si normal, unele intrebari.

Pina acum, pe linga romanele sale, Jeff Carlson a reusit sa impresioneze prin nuveleta The Frozen Sky (2007, prezenta in Antologia Millennium Fantasy & Science Fiction, 2009 -recenzia o gasiti aici– ), castigand locul intai la concursul international Writers of the Future.

Mind Plague, ultimul volum din seria volumelor post-apocaliptice Plague, se preconizeaza ca va aparea in decembrie 2009.

In primul rand multumim pentru amabilitate si timpul acordat.

carlsonPina la succesul repurtat cu The Frozen Sky ai mai avut si alte povestiri publicate? Cum este sa scrii texte de scurta intindere?

Ei bine, inainte de premiul WotF XXIII, fictiunea mea scurta a aparut in revistele Asimov’s, Strange Horizons, si cateva reviste semi-profesioniste cum ar fi Space & Time sau Fantastic Stories. Personal, sunt multumit de rezultatele pe care le-am avut pe partea textelor de fictiune de scurta de intindere. Sa construiesti povestiri nu este chiar asa de usor! Cred ca este cu adevarat o provocare sa reusesti sa condensezi o intreaga intriga in patruzeci de pagini, sa nu mai vorbim de dezvoltarea unui personaj sau poate chiar si o intriga secundara.

Lucrul in acele limite m-a silit sa-mi impun si un anumit stil riguros, dar in acelasi timp abordabil pentru cititori.

Este adevarat ca daca ai primi o oferta de ecranizare pentru povestirea ta nu ai refuza propunerea?

Oh, daaa. Frozen Sky ar avea toate sansele sa devina un real succes, intrand pe aceeasi nisa cu filme ca Alien sau Pitch Black. Aveti un mediu misterios, rasturnari de situatie, extraterestri ciudati, tehnologii relativ noi, arme de partea umana si chiar si o eroina foarte placuta si inteligenta. Sigur, aduceti-l aici pe Ridley Scott si dati-mi-o si pe Jessica Alba sa joace rolul lui Vonnie 🙂

Ce influenta a avut asupra ta castigarea concursului WotF XXIII? Ai descoperit ca esti privit mult mai bine de catre editori si ti s-au deschis unele usi mai repede?

Dupa cum era si normal, am plecat de la ceremonia de premiere si de la workshopurile la care am participat cu o multime de noi prieteni si cunostinte, multi dintre ei aflati la inceput, ca si mine, altii deja vechi profesionisti, si cred ca este foarte important sa interactionezi cu oamenii intr-o slujba in care se presupune ca trebuie sa stai sa lucrezi mai mult singur in camera ta, doar tu si laptopul.

Si totusi este doar un mit ca o anumita victorie sau premiu iti va deschide deodata orice usa. Nu exista nicio strangere de mina secreta. Munca constiincioasa este singurul raspuns. Sunt mandru de ce am realizat pina acum, insa in niciun caz nu simt ca am trecut linia. Imi concentrez toate fortele in scris acum mai mult ca niciodata.

Si ca un amanunt interesant despre care am mai amintit si in alte interviuri: romanul Plague Year s-a vandut in cadrul unei licitatii aprige cu mai bine de 12 luni inainte de ceremonia WotF XXIII si de publicarea antologiei. M-am simtit foarte bine in perioada WotF XXIII cand media mi-a acordat o atentie deosebita si, cum am mai spus am invata multe in perioada workshopurilor, dar ma repet, pina la urma este doar o piatra de temelie pe un drum de viata mult mai lung si mai anevoios.

plague books

Multa lume la noi in tara nu stie prea multe despre modul in care editurile se hotarasc asupra copertilor. Fie apeleaza, in cazul unor traduceri, la o fata cu totul noua, fie se folosesc de coperta sub care cartea a devenit cunoscuta in afara. In cazul tau cum a fost? Ai putut sa-ti alegi tu coperta sau ti-a fost aleasa de catre editura ?

In mod ciudat scriitorii nu sunt doar oamenii care nu contribuie la schitarea copertii, insa ei nu sunt intotdeauna cei care aleg titlurile romanelor.

Pentru Plague Year titlul meu original era The Invisible Sea (Marea invizibila), ce vorbeste despre ceata nevazuta a nanobotilor ce polueaza zona de sub varfurile muntilor unde cativa oameni care au scapat din aceasta contaminare incearca sa supravietuiasca.. Era o imagine care m-a insotit de-a lungul intregului proces de scriere a romanului. Aveam impresia ca era straniu si evocativ. Cei de la divizia de marketing de la Ace/Penguin au simtit altceva. Intr-o zi editorul meu m-a sunat si mi-a spus

Marea invizibila este un titlu pasiv. O sa-l schimbam. Nu stim inca, insa cu ce…

Aproape ca era sa pic din picioare. Am trait cu acel titlu pentru mai bine de un an si acum avea de gand sa-mi reboteze copilasul meu! Aieeee!

Romanul a fost intitulat in scurt timp The Archos Plague, ‘archos’ fiind un cuvant grecesc, echivalentul “formei de baza”, ceea ce denumea prototipul cercetatorilor nanotehnologiei care a scapat ulterior in libertate. Insa tot cei de la marketing au spus ca in limba greaca archos se pronunta “ar CHOS,” si nu “ARC ohs” cum ar crede un American de rand, si prin urmare s-ar fi putut instala ceva confuzie pe strazi… Stiati ca exista experti ligvistici in departamente de marketing ale editurilor americane?!

Apoi cartea a devenit Deathline (Linia Mortii), referindu-se la pragul de  10.000 de picioare unde oamenii erau in siguranta. Asta a fost ideea lor. Mi s-a parut destul de bine aleasa. Astazi cuvantul a supravietuit doar in ultima propozitie de pe spatele copertii americane, text pecare i-am ajutat si eu sa-l construiasca. Plague Year este derivat din capitolul Black Death scris de Daniel Defoe in A Journal of the Plague Year, si odata cu aceasta alegere a venit si linistea mea. Toate scrasnetele mele din dinti si toate ofurile au fost in van. Ei au avut dreptate. Este titlul perfect.

Iar in ceea ce priveste coperta, pur si simplu a aparut intr-o zi prin posta, neavand de ales decat sa o urasc sau sa-mi placa….si pina la urma o iubesc! Este brutala si puternica si arata foarte bine in biblioteca. Si totusi exista si ceva inedit. In cazul celui de-al treilea roman, Plague War, eu am fost cel care a realizat design-ul copertii. O mica descriere a pasilor pe care i-am facut, o gasiti pe site-ul meu in sectiunea Galeria de imagini.

Se vorbeste ca Plague Year este intr-adevar o carte extraordinara, insa se spune ca in Plague War incarcatura sufleteasca este mult mai ridicata decat in precedentul roman, avand o tenta mai accentuata asupra dezvoltarii emotionale a personajelor. Ce parere ai despre acest lucru?

Din punctul meu de vedere cred ca si prima carte este incarcata de emotii cu personaje bine conturate, adresandu-se si sufletului. Altfel nu cred ca s-ar vinde prea mult. Personajele romanelor mele pur si simplu nu sunt superoameni ca James Bond sau Lara Croft de la care toata lumea stie de la ce sa se astepte. Surprizele le consider mult mai provocatoare.

Este adevarat ca Plague Year este axata si condusa mai mult de intriga decat pe dezvoltarea personajelor, ca si continuarea sa de altfel. Nu m-am apucat sa scriu Mandrie si prejudecata, in care sa consum sute de pagini in care sa surprind fiecare detaliu si sa accentuez sau sa corelez intelesul fiecarei priviri cu dorinta inimii noastre. Insa imi place sa cred ca personajele sunt reale, puternice si mai ales, inainte de toate, credibile.

Cu romanul Plague War te afli la momentul de fata* in finala pentru Philip K. Dick Award, acesta avand multe sanse, dupa cum considera multa lume, de a se inscrie in randul romanelor SF memorabile de inspiratie apocaliptica. Care sunt scrierile tale preferate din acest subgen ?

Da, adevarul este ca, dupa cum va puteti imagina, sunt foarte entuziasmat de nominalizare.

Citesc romane cu asemenea subiecte de cand eram copil, si de asta si scriu acum. Am vrut si eu sa ma joc, si imi dau silinta sa fac tot ce pot pentru a-i ajunge pe acei clasici. Sunt un tip de scoala veche, oameni buni. Cred ca am citit Lucifer’s Hammer de Larry Niven si Pournelle de cel putin 20 de ori. The Stand (Apocalipsa – aparuta la Nemira) a lui Stephen King. On The Beach (Ultimul tarm – Pygmalion) de Nevil Shute.

In principal acele lucrari apartin mainstream-ului, dupa cum si romanele seriei Plague se incadreaza in aceeasi categorie. De asemenea am un punct sensibil pentru povestirile apocaliptice gen Farnham’s Freehold de Robert A. Heinlein, Telempath de Spider Robinson, si IUBESC la nebunie trilogia Worlds de Joe Haldeman.

Nu iti este teama ca prin renuntarea la cate vreun personaj din romanele tale o sa-ti dezamgesti cititorii ? Este adevarat ca viata este grea, insa nu ai fi putut gasi o alta cale?

Intotdeauna am fost mai intai un cititor si inteleg cum e sa te atasezi de un personaj. Acest lucru il urmaresc si eu de altfel in romanele mele. Imi doresc ca oamenii sa traiasca fiecare moment cu eroii, dar si cu personajele mele negative, insa in calitate de cititor devin plictisit de romanele in care imi dau seama ca acestea sunt practice invulnerabile. Danseaza printr-o ploaie de gloante si scapa neatinsi, cu exceptia poate a unei zgarieturi fotogenice pe frunte, in timp ce mii de purtatori de lance se prabusesc de jur imprejurul lor.

Viata nu este asa. Si baietii buni singereaza. Mai ales in situatiile intalnite in Plague Year, unde citeodata si eroii sunt impinsi asa de tare intr-un colt incat nu toti vor reusi sa scape teferi. Si eu tin la ei. Si trebuie sa aveti si lucrul asta in vedere. Insa incerc sa nu trisez povestirea prin apelarea la inteventia unor vraji de imortalitate asupra a doua sau mai multe personaje cind stim ca in realitate nu s-ar intampla niciodata asa.

Cred ca in romanele mele situatia este cum trebuie. Toata lumea se afla intr-o cursa contracronometru pentru a-si salva viata. Sortii sunt reali.

Sony eReader a lansat recent un nou model pe piata. Si, avand in vedere parerile foarte bune care circula despre el, putem afirma ca arata ca o carte si se simte ca o carte mai mult ca niciodata. Cum crezi ca va fi afectata industria cartilor clasice? Sau este un pas normal in evolutia de la hartia normala la suportul electronic?

Ha. Pentru un tip care scrie techno-thrillere sunt un om preistoric. O sa puneti mina pe cartile mele din hartie doar peste cadavrul meu. Eu, personal, nu gasesc niciun interes in gadgeturi ca eReader sau Kindle… insa nu sunt un militant al acestei cauze, si cred ca este un pas normal pentru dezvoltarea tehnologica a secolului 21.

Speranta mea este ca va exista intotdeauna o piata viabila pentru cartile din hartie. Am o colectie larga de romane favorite si clasice. Sute de titluri ne umplu rafturile de la biblioteca de acasa si sper sa le impartasesc cu baietii nostri cind vor fi mai mari. Sa le dau un cip computerizat parca nu e chiar acelasi lucru. Nu poti cauta prin ele, nu le poti compara, sau discuta o duzina de carti deodata, sau sa le simti caldura greutatii si prezentei cind nu ai acele rafturi in fata ta.

the-rock-large

Schita din Colony High

De pe site-ul tau am vazut ca lucrezi cu David Brin la un nou roman intitulat Colony High, si unde am gasit urmatoarea descriere,  si acum citez de pe site:

O bucata circulara de pamant este smulsa din centrul orasului Twenty-Nine Palms, California, si transportata intr-o lume extraterestra dura… o lume unde oamenii nu sunt singuri pentru ca si alte rase inteligente au fost rapite cu brutalitate din lumea natala!

Este mai greu sau mai usor sa scrii romane la “dublu” decat singur? Cine este cel care pune ideile pe hartie si cine este cel cu imaginatia?

In aproape toate aspectele, o colaborare este mult mai dificila decat sa scrii singur. Ambii avem idei solide despre poveste si personaje… si eu am tendinta sa fiu mult mai violent cu personajele mele decat David. Ha ha. De fapt asta e motivul principal pentru care m-a abordat ca partener la aceasta colaborare. David a citit Plague Year inainte de publicare si a fost destul de entuziasmat. Apoi m-a intrebat daca nu l-as putea ajuta sa finalizeze un proiect eclipsat de munca la alte proiecte, cum ar fi Kiln People si un viitor nou-nout blockbuster intitulat Existence. Normal ca am spus DA! Am crescut citind carti ca The Postman si The Uplift War, si ideile sale despre Colony High se gaseau exact pe directia mea: aventura si haos.

David avea deja o schita bine pusa la punct si  finalizase o prima parte din roman. Am condimentat schita cu propriile mele sugestii si apoi am trecut inainte si inapoi prin mai multe variante pina cand ambii am fost satisfacuti dedescrierile personajelor si de intriga centrala. Dupa asta am innebunit completand manuscrisul. Acum ne aflam in perioada de editare. Si de aceasta data fisierul circula de la unul la altul continuu, cand avem fiecare cite un moment liber. Suntem ambii ocupati pina peste cap cu propriile proiecte, familie s.a.m.d. Speram ca romanul Colony High sa ajunga in faza de publicare pina la sfarsitul anului in curs sau macar pina la inceputul lui 2010. Si apoi pornim in cursa. Se doreste a fi primul volum intr-o trilogie si actiunea creste si creste si iar creste. O lucrare cu adevarat captivanta si entuziasmanta!

*interviul a fost realizat cu mult timp inainte de decernarea prestigiosului premiu, castigatorii fiind, la egalitate, EMISSARIES FROM THE DEAD de Adam-Troy Castro (Eos Books) si  TERMINAL MIND de David Walton (Meadowhawk Press)

***
** avand in vedere ca romanul inca nu a aparut pe piata romaneasca am preferat sa folosesc titlu original, Plague year, la fel cum am procedat si la recenzia precedenta de la Ghosts Brigades a lui John Scalzi. Motivatia cred ca este lesne de inteles.

4 Comments

  1. “Deathline”?! Ce catastrofa de titlu…

  2. Super fain interviul! Chapeau Horia pentru miscarea inspirata de a-l aduce pe Carlson la MillenniumPress! The future sounds good!

  3. Daca-i asa cum zici si-l aduce Horia pe Jeff in Ro, vin si io atunci sa beau o bere cu ei.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu