Adrenergic! – Sebastian A. Corn

coperta-andrenergic2Nuvela “Adrenergic!” este o scriere revolutionara pentru vremea ei si a aparut pentru prima oara in 1994 intr-un numar al “Jurnalului SF” . Este greu de digerat si acum, la ani buni dupa trecerea boom-ului curentului cyberpunk in care William Gibson, Bruce Sterling sau  Pat Cadigan au facut istorie. Fara a citi alte recenzii sau a folosi alte materiale inspirationale pot spune cu certitudine ca in “Adrenergic” scriitorul Sebastian A. Corn a reusit sa surprinda intr-o masura foarte mare si precisa o parte din subiectul filmului The Matrix, 1999. Nici Being John Malkovich, 1999, nu ar fi strain de o serie de elemente-cheie prezente in nuvela, si fac referire aici mai ales la momentele in care eroul principal, Tamerlan Banks, Directorul onorific al unei mari si puternice Companii a viitorului, United T-Skell Spaces, se insinueaza in reteaua virtuala existenta in mintile operatorilor Companiei. Adica in reticulosistem, lumea construita cu grija din turboskelli, in sinapsele si cortexul operatorilor, denumiti inspirat, spatiofori.

Nemultumit ca a fost trecut pe linie moarta – titulatura de director onorific impunea doar respect si ii recunostea meritele, insa din punct de vedere executiv nu putea lua nicio decizie – si orbit de un pic de gelozie, Tamerlan isi planuieste cu grija intoarcerea pe scena in lumina reflectoarelor. Hugh Secada, un “fost emigrant columbian, fost somer si fost spatiofor, care a renuntat la cinci ani din viata pentru a sta cite saisprezece ore pe zi cufundat” in cuvele din care te lansai in spatiul virtual al turboskellilor si noul Director al United Spaces, va incerca sa i se opuna. Astfel, intregul roman este o cursa contracronometru initiata de Companie pentru a descoperi si a dejuca planul imaginat de Tamerlan. Pe parcurs intriga se complica si mai tare prin aparitia spatioforilor mercenari ce urmaresc sa-si extina spatiul virtual la nesfarsit. “Adrenergic!” are un ritm de desfasurare foarte bun, si chiar alert in partea finala a actiunii cind ne apropiem de deznodamant. Final care, de altfel, nu mi-a adus rasturnarea de situatie mult asteptata, insa acest aspect nu scade cu nimic din farmecul nuvelei.

Cert este ca scriitorul a reusit intr-un manunchi de pagini sa creionez un univers credibil si functional si a continuat construind premizele unui al doilea spatiu virtual de care veti fi in mod cert fascinati. Si nici personajele nu sunt cu nimic mai prejos, actiunile si personalitatile electrizante care populeaza nuvela constituindu-se intr-un alt puncte forte al scrierii alaturi de elementele inovatoare de tehnologie despre care autorul vorbeste cu o naturalete iesita din comun.

De fapt ,eu unul nu am avut impresia ca ar exista vreo slabiciune evidenta, nuvela fiind proportionata exact pe masura subiectului abordat, scriitorul stiind cind sa se opreasca pentru a evita o eventuala plictisire a cititorului. Poate nu ar fi fost rau sa fi existat undeva un scurt glosar cu termenii folositi in nuvela, pentru ca cel putin la inceput te misti mai greu pina reusesti sa ai o imagine generala asupra intregului si asta si datorita abundentei – firesti de altfel – a elementelor de factura cyberpunk care populeaza “Adrenergicul”.

Combinand abilitatea unui scriitor profesionist cu o constructie reusita a personajelor cu un univers capabil sa trezeasca interes, dar si uimire, si alaturandu-le un fir narativ coerent si precis Sebastian A. Corn a reusit sa ne ofere noua, cititorilor romani, propria noastra varianta de lume cyberpunk. Este genul de lucrare pe care o citesti si, daca nu ai sti ca scriitorul este roman, ai crede ca in mod sigur este opera unui britanic sau american. Este cu adevarat o lectura speciala.

6 Comments

  1. Cel mai meserias autor roman! Cartea iti provoaca fiori de incintare cind o citesti! Mai vreau!

  2. Si pe asta l-a citit toata lumea care nu intra pe blogul nostru 🙁

  3. Ce „Matrix”?! Romanul e curat „Inception”! 🙂

  4. si in plus…pentru mine… modul de redare mi se pare mult mai accesibil decat ce am gasit in The Dervish House-ul lui Ian McDonald …pe care nu am reusit sa o duc de nicio culoare pina la capat…

  5. Pingback: DemNet-ul si niste pareri (prea) personale » Cititor SF

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu