Millennium Fantasy & Science Fiction

Millennium Fantasy & Science FictionAm lipsit o vreme, motivat si nemotivat (vacanta si lene). Vor urma cateva recenzii ale unor carti citite acum cateva luni, deci vor fi mai scurte pentru ca nu imi mai aduc aminte toate detaliile, ci doar lucruri generale si senzatii.

Prima pe lista, Millennium Fantasy & Science Fiction, editata de, evident, Millennium Press, si care contine 10 nuvele scrise de autorii publicati de editura.  Recunosc ca nu ma asteptam la foarte mult, pentru ca majoritatea celor din volum mi-erau ori necunoscuti, ori familiari doar ca autori de romane. Rezultatul… cu plus. Nu excelent, dar bun.

Inceputul e foarte promitator: Cerul inghetat de Jeff Carlson e o nuvela SF cu extraterestri, primul contact, chestii d-astea. Echipa de explorare si costumele inteligente nu-s nimic nou, dar rasa/rasele de amfibieni au fost ceva deosebit, cel putin pentru mine. Per total nimic inovator, dar actiunea curge cum trebuie, personajul e in regula… o lectura placuta. Tinand cont si de jumatatea de roman de Carlson pe care am citit-o, probabil o sa mai dau cu ochii de scrierile autorului, dar n-o sa le caut in mod expres.

De la povestirea lui Marian Coman, Crama lautarilor, am primit exact ce ma asteptam: putin fantastic amestecat cu realul, personaje cu “personalitate” si care vorbesc cum ar trebui (asa de multi autori au tarani care zici ca-s absolventi de Litere…), o poveste putin vesela, putin trista. Nici o dezamagire, si chiar daca finalul poate avea si o explicatie pragmatica (soc, halucinatii), o prefer pe cea fantastica.

Epidemia lui Sebastian A. Corn e din punctul meu de vedere cea mai buna nuvela din roman (la egalitate cu Sysadminii, dar in cu totul alt registru, asa ca nu prea se pot compara). Sa creezi o lume intreaga in 35 de pagini si dupa aia sa mai reusesti si niste personaje credibile si o poveste captivanta nu e de colo. O comunitate rurala tehnologizata intr-un cu totul alt fel decat ne-am imagina noi, organisme/entitati/virusi antici, sugestii ici-colo care mie mi-au dat de inteles ca planeta ar fi tot Pamantul intr-un viitor indepartat… am o singura plangere: de ce e asa scurt textul? Eu puteam sa citesc inca mult si bine pe aceeasi tema.

DaVinci inaltandu-se de Jack Dann nu mi-a zis nimic. Da’ nimic, nimic. Ce treaba avea DaVinci cu Machiavelli (de ce nu putea sa fie un pusti la intamplare si nu cineva faimos?), de ce trebuia sa-mi pese de inventiile lui Leonardo sau tablourile lui sau relatiile cu diversi? DaVinci a fost o persoana interesanta si ar putea fi un personaj la fel, dar nu asa. 65 de pagini a fost mult prea mult, a durat cateva “sedinte” de citit ca sa ma conving sa termin nuvela in speranta unui sfarsit impresionant.. nu.

Citisem Ingeri, iesiti din morminte in volumul de autor al lui Dan Dobos (recenzia lui Jewel aici)… si, cumva, reusisem s-o uit complet. Nu stiu de ce, pentru ca e chiar reusita. O nuvela scurta si la obiect, despre imbunatatiri medicale obligatorii si despre ce inseamna de fapt o fiinta umana. Nu stiu daca as putea citi un roman intreg despre asta (vezi recenzia lui Jewel), dar ca povestire merge foarte bine.

Despre Cand sysadminii conduceau pamantul de Cory Doctorow am scris separat, in mai multe detalii si cu mai mult entuziasm. Aici o sa repet doar ca inteleg de ce multora nu le-a placut – trebuie sa intelegi despre ce vorbesc personajele si sa te poti pune in pielea lor, iar daca nu esti putin geek sau dependent de internet nu ai cum.

Gesta Kaenorum de Danut Ivanescu e… ciudata. Pentru mine, cel putin. E scrisa bine, foarte bine. “Gesta Kaenorum” propriu-zisa, marturia despre faptele poporului misterios, este captivanta. Si cu toate astea, nuvela in sine mi s-a parut prea lunga. Sau poate ca titlul nu e ales prea bine. Ma asteptam sa fie mai mult despre Kaenas si mai putin despre peregrinarile lui Petru Stratioes care, sincer, nu mi s-au parut peste masura de palpitante. Poate ca daca plecam cu alte asteptari as fi fost mai incantata.

Eu te-am iubit, Parachivo de Liviu Radu a fost la fel de distractiva cum o anunta titlul. Am locuit cativa ani langa Ghencea si cunosc microbisti, asa ca Republica Autonoma Fotbalistica Bucuresti nu mi se pare ceva atat de tras de par. Nici faptul ca galeriile celor 3 mari echipe s-au transformat in forte de mentinere a ordinii, sau ca sunt loiali mai mult clubului decat interesati de ce se intampla pe teren, sau ca moartea unui arbitru poate sa duca la o razmerinta generala. Cum arata o poveste politista cu un detectiv improvizat in peisajul asta? Merita citit.
(Offtopic, la singurul meci de fotbal la care am fost – Steaua vs. o echipa franceza, galeria nu a cantat pro-Steaua sau anti-francezi, ci anti-Dinamo si Rapid…)

Un loc mai bun de Richard Russo m-a lasat iarasi rece. Niste cyberpunk si niste policier ar putea fi o combinatie reusita, dar in forma de aici nu m-a captivat deloc. Am citit povestirea acum 2 luni si am uitat-o complet, atat de mult m-a prins.

Intrebari pentru un soldat de John Scalzi poate fi citita si individual, dar in mod evident daca ai citit Razboiul batranilor o sa intelegi ceva mai mult. Memorabila nu mi s-a parut, dar a fost o lectura placuta. Pentru un motiv pe care nu mi-l explic, prefer sa-l citesc pe Scalzi pe blog decat sa-i citesc literatura…

P.S. O recenzie mai cuprinzatoare si cu care sunt in mare parte de acord, aici.

23 Comments

  1. Ca si grad de atractivitate unde o situezi fata de alte antologii?

  2. pai… nu merge generalizat, zic eu. adica nu pot sa spun ca e mai buna sau mai proasta ca ‘antologii dozois’, ca-s o gramada. si eu, una, n-am citit foarte multe antologii, mai mult colectii de autor. cred ca e totusi putin sub antologiile care au aparut la noi, dozois si best f&h. pe de alta parte, numarul de povestiri e mult mai mic decat in cele americane, deci s-ar putea ca procentul de hits si misses sa fie cam la fel.

    pe scurt: nu stiu, dar o sa o citesc si pe urmatoarea din serie.

  3. Stiu ca intrebarea nu e pentru mine, asa ca pot fi ignorat cu usurinta!
    “Millennium Fantasy & Science Fiction” e sub un “Almanah Anticipatia” foarte bun (de ex. 1985), dar peste unul mai slab (majoritatea de dupa 1991) sau peste un “Dozois”, “spuma” in care gasesti si fraze tampite, dialoguri prostesti si chiar povestiri ratate.
    Daca as fi in locul baietilor de la Nemira, n-as publica “Dozois”-urile integral, ci as scoate cate un THE BEST OF “The Year’s Best of Science Fiction” in care as lasa doar povestirile foarte bune (din ce-am citit pana acum, in versiunile romanesti o parte dintre ele pot fi depistate ca fiind traduceri ale lui MDP).

  4. Poate copyright-ul se vinde doar pe intregul volum si nu pe povestiri. Sunt de acord ca exista intr-adevar si povestiri mai slabe, insa acest lucru e inevitabil.

    Totusi daca facem un sondaj de opinie s-ar putea sa avem surpriza sa constatam ca povestirile care ne-au placut noua nu au fost pe placul altora si tot asa…Deci o povestire proasta pt mine s-ar putea sa fie grozava pentru cineva care apreciaza alte aspecte si elemente ale textului. Depinde.

  5. Cu siguranta copyright-ul este pentru intreg, dar cred ca ramane la latitudinea cumparatorului ce foloseste. Cred, nu sunt sigur, asta doar V.P. (& comp.) stie!
    M-am uitat din nou pe recenzia lui Jen, m-am uitat iarasi pe postul dvs. despre “Dozois 4” (22, II), un numitor comun exista, se pot cerne povestirile fara vreun risc de a pierde ceva genial!

  6. Pingback: Cititor SF » Interviu cu Jeff Carlson

  7. @A. Buzdugan
    “peste unul mai slab (majoritatea de dupa 1991)”
    Parerea mea e ca ’93,’94 si ’95 au fost cele mai bune numere, exact in ordinea aia…

  8. Nu stiu, poate-s eu nostalgic! Cele vechi contineau si povestiri geniale: “Flori pentru Algernon”, “Marti oamenii sunt sparti, miercuri oamenii sunt cercuri”, “Regii nisipurilor”, “Arena”, “Dincolo zace Wubul” etc. ’85-ul a fost unul dintre cele mai echilibrate si mai “grele” continand si varianta prescurtata a “Picnicului…”. Din ’91 au aparut problemele… cand i-a zburat romanul “prescurtat” din final. Pentru ’91 era programat “Rendez-vous cu Rama”.

  9. Nu stiu in ce masura se obisnuia sa se plateasca drepturi de autor inainte de “revolutie” insa cu Rama aia a fost problema… Adica erau niste nesimtiti de golani la Piatra Neamt (parca Multistar le zicea, niste fraieri platitori de copyright) care au sabotat cu ajutorul agentilor (sau agenturilor) frumosul si mandrul numar din ’91, care datorita capitalismului salbatec si putred (avand prostul obicei de a face gura daca publicai fara sa fi cotizat) a ajuns o catastrofa nasoala, care a continut si unul dintre cele mai penibile editoriale care mi-a fost dat sa citesc … (sa mai zic?).
    Dupa cum vezi piesa de rezistenta era ROMANUL din coada almanahului, si pe alocuri una, doua, trei povestiri care treceau de cenzura (si autocenzura). Dupa ’90 faza cu romanul a cazut (daca plateai drepturi de roman nu avea sens sa-l publici in cadrul almanahului, ci ca volum separat) si au ramas povestirile, care, culmea, si alea erau cu drepturi si figuri din astea.
    Sincer mie ’93 mi s-a parut cel mai grozav almanah (cu sau fara romanul din coada, care, oricum nu avea ce cauta intr-o astfel de publicatie).
    PS. “varianta prescurtata a “Picnicului…”” – Adica cenzurata?

  10. pai daca nu publica romanul intreg zicea ca e doar un citat si in cazul asta nu trebuia sa plateasca drepturi de autor. cam asa cum cineva a publicat undeva un articol dintr-o revista si a zis ca publicat doar un citat din acea revista. golanii de-astea…

  11. @A. Buzdugan: drepturile se cumpara pentru tot volumul, NU ai voie sa intri in text si sa scoti cum vrei tu ce nu-ti place.

    Eu sunt total de acord cu Kyo: antologiile astea sunt facute astfel incat sa fie IMPOSIBIL ca unui anumit cititor sa ii placa TOATE povestirile. Miza lor este *diversitatea*, astfel incat TOTI sa gaseasca ceva pe gustul lor. Din toate recenziile aparute la noi la Dozoisuri, cred ca e clar ca nu exista nici un fel de unanimitate sau consens in privinta caror povestiri sunt slabe, si care sunt reusite. Mi se pare nerealist sa te astepti sa iti placa tot ce intra in volumele de acest gen. In plus, exista si un scop asa-zicand “cartografic”, de a lua pulsul si de a circumscrie ce s-a intamplat in domeniu in acel an fara (prea multa) partinire, chiar daca editorului sau noua ni se pare ca e o prostie.

  12. sau cum unii iau o postare de blog si o reproduc, cu mici adaosuri, si apoi se dau originali 🙂

  13. @buzdu: subscriu la ce-a spus vlad. mai mult chiar, indraznesc sa afirm ca toata circoteala prezenta in blogosfera cu privire la antologiile lui dozois mi se pare nitel cam ipocrita. ma indoiesc ca vreunul dintre cei care strimba din nas la povestirile alese de dozois si-a pus vreodata problema volumului de lectura necesar pentru alcatuirea unei selectii deopotriva reprezentativa, exhaustiva si indeajuns de variata pentru a nu plictisi cititorul MEDIU.
    in acest context, referitor la modul de alcatuire a antologiilor, am citit zilele trecute un grupaj interesant: http://bit.ly/3USLKg si, cel putin pentru mine, foarte educativ.

  14. @Vlad Puescu – Eu unul multumesc pentru informatie! Se ia la pachet, se distribuie la pachet! Asta nu inseamna ca nu-mi pastrez opinia! Antologiile Dozois contin povestiri foarte bune, dar si rateuri. Dac-as putea, as scoate balastul din ele. E opinia mea personala, atat in privinta cernerii cat si a rateurilor.

    @Bear – Dom’le, chiar c-as putea fi considerat si eu ipocrit daca as avea vreun interes, dar nu am!
    Raman la aceeasi parere: e prea mult sa-i zici “Dozois”-ului “diapazon-ul literaturii SF de calitate”, “reper suprem” si alte cotcodaceli si ploconeli autohtone… E o antologie cu povestiri foarte bune, bune si slabe care arata cum se mai scrie in literatura englezifica(n)ta. 🙂 O radiografie cu bune si rele, la care ma mira ca apar si inchinaciuni neconditionate (poate din cauza titlului, “The Year’s Best Science Fiction”, care-i face sa lesine pe cei mai slabi de inger!)!
    Sau e deranjat Ursu’ carpatin ca socotesc “Millennium Fantasy & Science Fiction” o antologie capabila sa se ia la tranta cu (o juma’ de) “Dozois” ?! 🙂

  15. E vorba de jumatatea buna sau de aia proasta? 😀

  16. @Bear
    Cred ca stiu la ce si la cine te referi – no, daca copertile au poze frumoase…

  17. @aspoiu: 🙂 (la ambele comentarii)
    @buzdu: antologiile lui dozois chiar sint un reper pentru cei care urmaresc in mod consecvent fenomenul sf. fiindca sint foarte cuprinzatoare si fiindca sint locul in care ai cele mai mari sanse sa gasesti cele mai importante povesti aparute intr-un anume an. ca literatura, si antologiile lui strahan sau hartwell sint excelente, cel putin in egala masura cu antologia lui dozois. dar antologiile lui dozois au in plus acea enorma “summation” care ma determina sa mi le iau de cum apar.

  18. Bune si Dozois-urile, da eu as da banii mai degraba pe o antologie “tematica”. In felul asta merg pe ‘totul sau nimic’ 🙂

  19. @jujuman: mie-mi plac deopotriva de mult si antologiile originale, si cele de reprinturi. primele-s cum zicea mama lui Forrest Gump (like a box of chocolates), you never know what you’re gonna get / in sensul bun, dar si in sens rau, deopotriva. reprinturile, pe de alta parte, beneficiaza de o garantie de calitate (ca doar nimeni n-o sa se apuce sa retipareasca o poveste proasta, nu?). plusuri si minusuri si la unele si la altele.

  20. Stai, dom’le! Treaba se-ncurca internetic!

    @Aspoiu – “Dozois”-urile sunt publicate in romaneste taiate in jumatate. 22, 23 au aparut in cate doua parti. Chiar daca au aparut carcoteli legate de interese financiare, fontul mare e mai comod pentru multi dintre cititori.

    @Bear – o fi reper pentru alti editori, dar “diapazon al SF-ului de calitate” (a se citi: “asa trebuie scris SF-ul!”)e prea mult!

    @Bear – Dom’le, parca-i sedinta de partid sau consiliu profesoral, numai acolo nu se dau nume, dar toata lumea trebuie sa se simta stanjenita. Zi-ne si noua de personagiul/personagiile cu apucaturile astea!

  21. Eu ma refeream la treaba cu jumate bune / jumate proaste, nu la jumatatile fizice. 😀
    De pretenu’ ala eu nu zic nimic, ca iar ma spameaza cu vorbe dulci…

  22. @Aspoiu – Tura asta am cazut si eu in greseala, am citit repede si prost! Nici zambaretul nu l-am vazut! Raspunsul este: da! 🙂
    @Bear – Intr-adevar Dozois-ul e grozav (si) pentru retrospectiva consistenta!

  23. Pingback: Millennium fantasy & science fiction « Blog de carti

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu