In opinia mea “Forge of God” si “Eon” sint cele mai bune carti semnate de Bear dintre cele pe are le-am citit pina acum. Cred ca pot intra in categoria SF-ului devenit deja clasic, de referinta daca vreti.
Desi planurile erau ca “Forge of God” (FOG) sa devina o trilogie, fiind urmata de volumul “Anvil of Stars”, partea a treia inca se lasa asteptata. Ca fapt divers, drepturile pentru ecranizare sint optionate de ceva vreme de catre Warner Bros., dar se pare ca inca nu s-au incumetat sa purceada la treaba, sarcina fiind destul de barosana.
Plotul lui FOG este in fapt o posibila solutie romantata pentru paradoxul lui Fermi, o explicatie a faptului ca desi din punct de vedere statistic universul ar trebui sa colcaie de viata, inclusiv viata inteligenta, nu am obtinut inca nici o dovada palpabila ca asa ceva ar exista in afara planetei noastre. Teoria expusa de Bear este foarte brutala si extrem de nefavorabila pentru umanitate, o mica civilizatie zgomotoasa ce trimite tot felul de mesaje si probe prin spatiu fara sa stie ce sau cine pandeste dincolo de gard.
Am citit undeva ca FOG este unul dintre cele mai bune romane ce au ca subiect o posibila invazie extraterestra – eu unul nu am vazut nicio o invazie, doar exterminare totala, fara nici cea mai mica intentie de dominare sau cucerire. ‘Doar’ exterminare.
Din punct de vedere al clasificarii intr-un anumit subgen, as caracteriza romanul de fata ca fiind semi-hard. Ipotezele stiitifice exista, dar sint expuse din avion, iar partea umana (partea literara cum ai spun unii) are felia leului. Personajele, ca in mai toate volumele lui Bear, sint oameni de stiinta sau politicieni, ba chiar oameni care imbina cu success cariera stiintifica cu cea politica – dramele au loc la nivel inalt, sint globale – cele personale joaca un rol oarecum secundar. La nivel personal autorul analizeaza in mod reusit reactiile oamenilor in fata necunoscutului si inevitabilui – negare, resemnare, disperare, refugiere in radicalismul religios etc. Expunerea desi este buna, nu ajunge insa la nivelul lui Wilson, Saramago sau McCarthy. Poate din cauza statului personajelor – nu avem de aface decat tangential cu omul obisnuit de pe strada si drama sa, care se petrece departe de laboratoare, conferinte sau organizatii ale statului, inclusiv armata.
Ce mi-a placut in mod deosebit la acest roman este faptul ca oamenii au de aface cu inteligente pe care nu le inteleg, care infaptuie acte de neinteles si au au scopuri, la fel, de neinteles – singurele indicii servite creeaza mai degraba mai multa confuzie si mai multe intrebari – se pare ca cineva / ceva vrea sa disctruga pamantul (sa-l faca efectiv bucati) iar oamenii nu pot face nimic pentru a stopa aceasta. Bear reuseste ca construiasca un roman apocaliptic fara sa se atinga de cliseele holywood-ene (expuse in toata prostia lor in recentul si penalul “Knowing”, care fura ceva si din FOG).
Concluzia: o carte destul de groasa care te tine lipit pina la ultima pagina, bine scrisa si dozata, deprimanta pe alocuri – o lectura mai mult decat satisfacatoare.
Post concluzie: Bear este un autor cu volume ‘clasice’ si serii consistente – un autor de SF inca nevalorificat de catre editorii romani. Cele doua romane aparute in romaneste (dupa stiinta mea) nu sint cele mai fericite alegeri: “Quantico” nu este reprezentativa, iar “Etenitate” este volumul al doilea din cele trei ale consistentei serii “Eon”.
10 comments
jujuman
14 September, 2009 at 12:14 (UTC 3)
De Greg Bear a mai aparut la noi “Fundatie si haos” la Teora, roman plasat in universul Fundatiei lui Asimov, iarasi, nu cred ca poate sa faca dovada valorii autorului.
jeje
14 September, 2009 at 12:23 (UTC 3)
a aparut si Muzica Sangelui, nu stiu la ce editura.
Aspoiu
14 September, 2009 at 16:04 (UTC 3)
Adevarul e ca de fundatii am uitat – cei trei mari B (Bear, Brin, Benford) au fost oarecum limitati, trebuind sa pastreze spiritul si universul Fundatiei asa cum au fost ele de la tatucu’ Asimov.
Varianta scurta a “Muzicii Sangelui” a aparut prin ’93 in Almanahul Anticipatia (poate cel mai bun volum de proza scurta ever aparut in RO – plecaciuni MDP-ului).
Am citit-o, mi-a placut, insa stiind in mare idea, varianta extinsa – romanul nu prea mai m-a atras. Avand in vedere ca este in SF Masterworks – colectia celor mai bine scrise romane SF – poate ar trebui sa reconsider…
kyodnb
15 September, 2009 at 16:05 (UTC 3)
hop si eu pe aici cu un mic disclaimer…m-am intors de ceva timp din mini vacanta, insa nu m-am simtit in stare sa ma mai concentrez la vreo ceva legat de activitatea blogului.sper sa-mi revin in curind
jeje
15 September, 2009 at 17:35 (UTC 3)
de aia nu-s bune vacantele
voicunike
17 September, 2009 at 06:41 (UTC 3)
Bine ai revenit! Sper sa-ti fi priit bine vacanta!
Legat de carte si de autor poate Vlad Puescu ia in calcul si varianta publicarii acestei carti sau a alteia de acest autor care scrie formidabil,la Nemira!
kyodnb
17 September, 2009 at 18:57 (UTC 3)
@jeje
Nu e neaparat numai vacanta. Nu a fost chiar asa mare…mai mult am stat pe drumuri decat distractie. Mai sunt si alte aspecte in joc.
jeje
17 September, 2009 at 20:39 (UTC 3)
esti indragostit
Aspoiu
17 September, 2009 at 21:07 (UTC 3)
@jeje
BINGO!!!
voicunike
17 September, 2009 at 21:27 (UTC 3)
Da’ ce dom’le nu mai are voie omul sa se indragosteasca?!
Daca cea care i-a furat inima le are si cu Sf&f-ul poa’ sa spuna ca este realizat! 