Ghost Brigades – John Scalzi

theghostbrigadesRomanul “The Ghost Brigades” vine sa completeze golurile ramase din lucrarea precedenta,  “Razboiul Batranilor” (Millennium Press, 2008), si in care Fortele Uniunii Coloniale, pe care le putem considera drept armata spatiala a omenirii, incearca sa fereasca umanitatea de amenintarea speciilor extraterestre ostile. Cind am vorbit despre primul volum aparut la noi la editura Millennium Press am atras atentia ca stilul practicat de Scalzi nu este unul strabatut de o concentratie literara densa, ci dimpotriva, autorul abordeaza subiectul intr-o maniera accesibila tuturor. Si nici nivelul descrierilor si detalierile peisajelor din romanele lui Scalzi nu este unul stufos, comparativ cu opera altor scriitori, ci sumar si expeditiv.

Spre surprinderea mea, care am gasit mult mai reusit volumul de fata comparativ cu “Razboiul batranilor“, cei de la Publisher Weekly au considerat ca nu s-a ridicat chiar la inaltimea asteptarilor. Si atunci ma intreb cum a ajuns ca pe Amazon si pe coperta hardcover a celor de la Tor sa urmeze dupa titlu si recomandarea “A Sci Fi Essential Book“. Poate a fost o constatare a celor de la canalul respectiv si s-a convenit sa fie trecuta si pe Amazon, oricum nu cunosc exact situatia. Cert este ca nu am vazut-o prezenta la multe dintre cartile vizualizate acolo, si de aceea mi se pare ceva iesit din comun.

Dialogurile si personajele lui Scalzi sunt foarte reusite si cred ca ele sunt cele care-ti iau ochii si te fac sa pierzi pur si simplu notiunea timpului. Cele cateva capitole din debut au o constructie usor liniara, insa pe parcurs, chiar daca se pot anticipa unele aspecte ale intrigii, am avut parte de multe surprize. Si daca as merge pe aceeasi idee si as face o paralela intre primul si al doilea roman as observa ca ambele sunt construite pe aceleasi coordonate doar ca decorul si personajele sunt (aproape) altele. La fel ca si in precedentul, avem un inceput de roman in care ne acomodam cu antrenamentul brigazilor fantoma (in primul aveam parte de o incursiune in viata armatei coloniale regulate), pentru ca apoi sa luam contact cu o serie de rase extraterestre identificate ca fiind ostile Fortelor Uniunii Coloniale (aspect de asemenea exploatat in precedenta lucrare). Dupa ce am terminat “Razboiul batranilor” eram foarte nerabdator sa aflu cat mai multe detalii despre cei din brigazile fantoma, insa imaginea pe care mi-o facusem nu prea s-a potrivit cu ce a gandit Scalzi. Poate si de aici dezamagirea unora, pentru ca eu vedeam brigazile mai mult ca niste masini, aproape perfecte de lupta – ceea ce nu inseamna ca nu s-a adeverit, insa in acelasi timp exista si un aspect al existentei acestora pe care nu l-am luat in considerare. Calitatea acestora de a nu-si fi pierdut in intregime umanitatea.

Daca in volumul trecut am fost fascinat de cei din brigazi, ei bine  si in volumul de fata am gasit o noua divizie speciala, de data aceasta construita chiar in sanul Fortelor Speciale ale Uniunii Coloniale. Numiti dupa un monstru din cultura japoneza, Gameranii, au abilitati si o infatisare cu totul speciala. Nu o sa dezvalui prea multe pentru a nu strica placerea lecturii. In ceea ce priveste aspectul intrigii, aceasta mi s-a parut mult mai lucrata si mai matura ca subiect abordat fata de romanul anterior. Nu ca subiectul transferurilor de memorie si implicit a personalitatii intr-un trup creat si imbunatatit pe cale artificiala nu ar fi fost suficient de controversat, dar Scalzi reuseste totusi sa gaseasca noi resurse si aspecte care sa adanceasca si sa complice la maxim aceasta dilema.

Un roman cu foarte putine momente de respiro, in fond suntem in mijlocul unui razboi si chiar daca tabla de sah are dimensiuni gigantice, sau poate conflictele armate lipsesc, mereu apare cite o misiune periculoasa pentru Brigazile fantoma. Jared Dirac este unul dintre noii membri ai Brigazii, insa ceea ce inca nu stie este ca mintea sa este de fapt o copie fidela a lui Charles Boutin, aproape cel mai important cercetator militar care a lucrat vreodata pentru UFC. Spun acest lucru pentru ca Boutin este cel care a inventat si dezvoltat sistemul BrainPal prin care cei din unitatile speciale pot comunica la nivelul gandurilor, lipsindu-se total de aspectul verbal al actiunii. De fapt este vorba de un gadget mult mai pretios si mai special, acesta putand, printre altele, si sa sustina si sa integreze constiintele tuturor membrilor unei grupe speciale, obtinandu-se o serie de avantaje vitale pe cimpul de lupta. De ce a fost nevoie ca Boutin sa fie clonat si de ce numele sau creaza atat valva, asta ramane sa descifreze fiecare in parte. De amintit ar mai fi si ca va veti intalni cu Zoe, viitoare eroina (probabil) din romanul Zoe`s Tale si cu o cunostinta mai veche din primul roman. Este vorba de Jane Sagan.

Dupa cum insusi Scalzi afirma la finalul romanului de fata, ca surse de inspiratie a apelat fie la o serie de idei din romanele lui Nick Sagan, in ceea ce priveste transferul constiintei (“Edenborn”), ale lui Scott Westerfeld, in cazul bataliilor stelare (“The Risen Empire” si “The Killing of Worlds“) -desi romanul nu abunda in asemenea evenimente – sau ale lui David Brin, de la care a imprumutat conceptul sau, “Uplift”, din “The Uplift War“, plus alte lucrari ca “Ender’s Game“, “The Forever War” sau celebrul “Starship Troopers“. In ciuda acestor “imprumuturi” mai mult sau mai putin evidente pe parcursul lecturii, “Ghost Brigades” a parut in multe momente cheie un roman matur si m-a convins ca merita sa citesc si continuarile.

In final am de facut un mic anunt. Voi fi plecat o perioada si dupa cum e si normal postarile vor fi sistate din partea mea. Teoretic nu voi lipsi mai mult de o saptamana. Ne auzim.

13 Comments

  1. Vacanta Placuta, Bai!

  2. Si mie mi-a placut “The Ghost Brigades”, asa cum mi-a placut si “The Old Men’s War”. Cred ca tocmai stilul lui Scalzi, care le face atit de usor de citit, ar trebui sa fie admirat. Se intimpla totusi multe in carte, te trece prin citeva civilizatii galactice cu ritualurile lor si culturi desoebite, dar in final povestea curge fara nici o poticnire, fara nici un pasaj descriptiv greoi. Daca asta nu e mina de profesionist, atunci nu stiu ce e.

  3. Uuuuh! Daca GRRM si Rothfus au avut niste posturi legate de nerabdarea fanilor, mai ales a celor care ne place sa-i numim in timpul liber CRETINI, a avut si el, Scalzi, o ‘rabufneala’ cam rasuflata pen’ ca, vezi dom’le, diversi necunoscuti ai cer tot felul de favoruri datorita faptului ca el, Scalzi, a devenit subit un hotshot bai! Am simtit tendinte din astea gen ‘sint prieten cu cei care ma aplauda si cu cei care sint mai barosani ca mine’, precum si gen “am devenit si eu un buric al pamantului’, iar asta a fost confirmarea
    Urmarea:
    – gata cu vizitele pe blog (nu cred ca o sa-mi simta lipsa la cati aplaudaci sint pe acolo)
    – nu mai dau un cent viitoarele opere (bine ca spune de unde le-a copiat, asa macar pot citi originalele; la fel nu cred ca o sa simta lipsa ‘aportului’ la cati amatori de syfy cu pac-pac sint pe lume)

    http://whatever.scalzi.com/2009/09/15/on-the-asking-of-favors-from-established-writers/

  4. care e problema? omul are dreptate, tu nu te-ai enerva daca te-ar freca lumea non stop la cap?

    la alt nivel, discutia e aceeasi ca aia cu ‘bloggerii vechi vs. bloggerii noi’, in care diversi aveau impresia ca daca mi-am facut blog in 2003 in loc de 2007 le sunt datoare cu promovare si sfaturi… scuse me? o parere despre carte/blog/noua rochie de la cineva din domeniu sunt privilegii, nu drepturi.

  5. Nu cred ca Scalzi e cel mai solicitat sau in masura sa dea sfaturi din alea, nici pe departe. Si oare de ce si-a facut datele de contact publice daca nu sa fie contactat!? Cat despre cei care comenteaza pe blog, pai aia credeam ca e menirea blogului. Daca nu-i convine atunci sa aplice solutia “mujea”…
    Sint convins ca si altii primesc solicitari de fel de fel insa nu se bat cu caramida in piept ca sint importanti – daca nu le convine cel mai simplu e sa se faca ca ploua, mai ales daca solicitarile alea vin pe canalu’ privat.
    Eu zic ca e cam “romaneasca” faza asta ce a facut-o Scalzi.

  6. probabil ca nu e cel mai solicitat, dar e *destul de* solicitat cat sa devina enervant. si eu am inteles ca problema nu sunt solicitarile, ci marlania – ‘aha, nu vrei sa ma ajuti? nenorocitule!’ -, de parca ar datora ceva vreunui strain. nu mi s-a parut ca s-a batut cu caramida in piept, ci ca si-a exprimat niste frustrari. i-o fi scris unul enervant rau in dimineata aia, cine stie.

    si nu era vorba de comentarii pe blog, ci de niste discutii mai extinse (de genul: ‘i-am scris lui zoso si m-a ignorat. ce idiot mai e!”), dar n-are rost sa intram acum in detalii.

  7. Am citit Razboiul batranilor si nu am reusit sa gasesc Brigazile fantoma … ma puteti ajuta…am cautat , poate nu destul , dar daca se poate …

  8. @mariana

    pai varianta in limba romana inca nu a aparut si nu se stie nimic…momentan..eu am citit originalul din engleza 😀

  9. Multumesc …credeam ca nu ma descurc eu sa le caut pe net…mi-a placut mult razboiul …ma tot gindesc ca peste 20 de cind voi implinii ”varsta” ar fi bine sa am aceasta portita de scapare si n-as rata ocazia.

  10. @mariana

    😀 posibil sa apara vreodata in viitor, dar cine stie cata lume o sa aiba accesul la tehnologie.in mod cert multa lume ar fi fericita..

  11. @aspoi: acu-ti vazui umorile. si sa stii ca, la fel ca jen, si eu ii dau dreptate lui john. poate si fiindca mi s-a intimplat si mie sa fiu considerat asshole daca n-am sarit in sus de entuziasm si num-am grabit sa public sau o carte ce mi-a fost trimisa (nesolicitata!) de catre un veleitar care scria prost, da’ prost, nene!!! sau fiindca am facut greseala ca, dimpotriva, sa dau un sfat care s-a vrut prietenesc si sa fie primit cu ostilitate. sau pur si simplu sa fiu considerat inamicul public numarul unu fiindca am indraznit sa fac ceva la care altii nu s-au inhamat. facerea de bine e motherfucking all the way and back. asta vrea sa spuna john, de fapt. asa ca nu-ti dau dreptate. think deeper.

  12. Bai tata, eu nu am zis nimic legat ca omu’ s-a enervat pentru ca multi il tot sacaie, probabil in moduri mult mai nasoale si mai mult decat pe tine.
    Chestia e ca John e face chestia asta publica, chestie care in mod sigur nu a stopat fluxul de carnatzarii, poate chiar l-a amplificat. Omu’ se bate cu caramida importantei in piept. Si nu cred ca este cel mai in masura sa dea sfaturi despre scris. Poate sfaturi de genu’ “cum sa reusesti atunci cand talentu’ e mai asa si asa…”
    Dupa cum bine stii, medicamentul cel mai bun pentru carnatzi din aia e sa ai ignori… Asa ca…

  13. Pingback: Cititor SF » Aparitii Millennium Press – Gaudeamus 2010 -

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu