Blood of elves – Andrzej Sapkowski

Blood of ElvesAndrzej Sapkowski, nascut in 1948, este unul dintre cei mai importanti scriitori polonezi de science fiction ai ultimelor decenii. Povestirea “The Witcher” (Wiedźmin), a fost publicata pentru prima oara in Fantastyka, in 1986, devenind in scurt timp un succes national. Cartile lui Sapkowski au fost traduse in numeroase limbi cum ar fi ceha, lituaniana, rusa, germana, spaniola, franceza, ucrainiana si portugheza. Insa consacrarea a venit odata cu lansarea jocului “The witcher” de catre un studiou polonez si cu editia in engleza a volumul “The Last Wish” (Gollancz, 2007) in care sunt cuprinse 7 povestiri. Ceea ce impresioneaza la o prima vedere este ca varianta in limba poloneza a volumului “The Last Wish” a aparut pentru prima oara in 1993(!). Iata ca a trebuit sa treaca mai bine de 13 ani pentru ca acesta sa reuseasca sa patrunda pe piata vorbitorilor de limba engleza si nu numai. Seria “The witcher” cuprinde nu mai putin de 3 volume de povestiri si 5 romane.

Scriitorul se poate mandri si cu castigarea a nu mai putin de 5 premii Zajdel (“Janusz A. Zajdel Award” oferit in fiecare an de catre fandomul polonez incepand cu 1984 si pina in prezent !!!). Este vorba de trei distincii pentru povestirile “Mniejsze zło” (Lesser Evil) (1990), “Miecz przeznaczenia” (Sword of Destiny) (1992) si “W leju po bombie” (In a Bomb Crater) (1993), si doua pentru romane “Krew elfów” (Blood of Elves) (1994) si “Narrenturm” (2002). A mai fost distins cu premiul spaniol Ignotus , pentru cea mai buna antologie, “The Last Wish“, in 2003, si pentru cea mai buna povestire straina, “Muzykanci” (The Musicians),  in acelasi an.

Desi nu ma dau in laturi din a lectura volumele la PC (“The Hallowed Hunt” intrand in aceasta categorie) si nu-mi face neaparat o deosebita placere, totusi de aceasta data m-am putut delecta cu varianta paperback aparuta la cei de la Orbit in 2009, volum care, dupa cum stiti, a castigat premiul David Gemmel pentru cel mai bun roman fantasy din 2009. De altfel si acesta este unul dintre motivele pentru care mi-am dorit sa comand cartea.

Blood the Elves” isi are povestea plasata intr-o lume in care oamenii traiesc alaturi de dwarfi, gnomi, haflingi, elfi si alte specii fantastice. Daca la inceput taramul era controlat de elfi, la un moment dat si-a facut aparitia rasa umana care nu a intaziat sa-si manifeste fatis intentiile mai mult decat expansioniste. Majoritatea elfilor s-au retras din calea oamenilor, sperand ca aceastia nu vor sta prin zona pina cind se vor intoarce ei. Doar ca acestia au fost subestimati si si-au construit in tihna incet-incet regate intinse, civilizatia umana prosperand in mod evident. Insa timpurile s-au cam schimbat si tensiunile au inceput sa se amplifice tot mai mult intre rase.

Romanul debuteaza cu un fragment in care sunt surprinse imagini dintr-o batalie singeroasa contra enigmaticilor Nilfgaardieni si in urma careia Witcher-ul Geralt de Rivia, prototipul asasinului perfect, se procopseste cu fata imparatesei regatului, tocmai trecut prin foc si sabie de Nilfgaardieni. Desi chiar nu este genul de persoana responsabila si prin prisma ocupatiei sale, Geralt o ia sub aripa lui pe fata si o ascunde de cei ce urmareau sa puna mina pe ea. De fapt, ceea ce nu stie el este ca fata are anumite puteri magice si, dupa cum suntem avertizati, in ea sta puterea de a schimba lumea – in bine sau in rau. Pe masura ce anii trec si amenintarea unui nou razboi bate la usa, vanatoarea pentru a o captura pe copila se inteteste, insa dupa cum stiu si urmaritorii sai (dar se incapatineaza sa nu tina seama), Geralt de Rivia nu este genul de persoana care sa accepte vreodata infrangerea.

Daca debutul este mai incet, fara vreun element care sa te impresioneze, in capitolele urmatoare in care ajungem la fortareata Kaer Morhen, avem descrise incercarile witcher-ilor de a o antrena pe Ciri, vlastarul regal, in ideea de a se proteja la nevoie si singura de dusmani. Abia acum am descoperit ca scriitorul se pricepe foarte bine sa creioneze personajele cu ajutorul dialogurilor, construind o serie de discutii pe care le-am devorat pur si simplu. Aceasta maestrie in arta dialogului am mai intalnit-o si pe finalul cartiim cind o regasim pe Ciri sub tutela magului Yennefer care o scoleste in misterele magiei.

Am avut parte si de ceva secvente mai plictisitoare in care se accentueaza motivele si istoricul relatiilor dintre elfi si rasa umana, insa acestea alterneaza cu imagini in care witcher-ul trebuie sa dovedeasca ca nu degeaba este considerat ca fiind unul dintre cei mai buni asasini de fiinte supranaturale. Totusi, fiind o carte in care era nevoie de o intriga mai accentuata, acestea apar mai degraba ca niste scurte interludii (in general cam de cate un capitol) inserate de-a lungul actiunii . Totusi nu se exagereaza prea mult cu hack&slash-ul, autorul concentrandu-se mai mult pe personaje si motivatiile lor… personaje care pe final incep deodata sa se inmulteasca (alegere care mi-a oferit un pic de “deranj”) si odata cu ele miza se mareste, se multiplica si astfel se complica si firul narativ.

Nu m-a anuntat nimeni ca de fapt “Blood of Elves” este primul volum dintr-o serie, si prin urmare are si o continuare, insa pe final am inceput sa am dubii ca in 20 de pagini cate mai aveam de parcurs actiunea se va finaliza definitiv. Am remarcat numeroase influente din diverse mitologii, vizibile mai ales la nivel de monstri si creature fantastice aduse in discutie, dar si la nivel cultural si social. Am dat peste o varianta originala a cuvantului “voievod” si am gasit si “mama” (nu stiu daca exista si in poloneza – insa a fost folosit cu intelesul din romana) si lista continua. Sunt abordate si o serie de elemente ce tin de lumea mistica a magiei, de la vraji cu efecte devastatoare, surse de energie pentru a putea desfasura vrajile (intalnite in jocurile pe PC sub denumirea de “mana”), elixiruri sau potiuni cu efecte miraculoase. Intr-o anumita masura am putut intelege de ce romanul a fost transpus intr-un joc pe computer. Are un univers cu potential, nu neaparat diferit de altele sau unic prin ceva, insa in mod sigur prin insasi meseria witcher-ului ofera o lume colorata si bogata in fiinte supranaturale avand toate datele necesare pentru a se putea duce cu succes la capat o asemenea initiativa.

Nu mi s-a parut o carte neaparat geniala, nu este o reteta pe care nu am mai intalnit-o pina acum, si nici personalitatea witcher-ului inca nu a fost detaliata cum trebuie, insa dupa ce am terminat “Blood of Elves” nu am simtit in niciun caz ca mi-am pierdut timpul. Autorul a stiut cum sa dozeze exact scenele pentru a nu deveni prea ostentativ sau obositor si probabil de asta a si fost apreciat si i-a si fost decernat premiul de fantasy David Gemmel. Din pacate mai am de asteptat pentru continuare, probabil abia la anul in acceasi perioada va aparea si volumul urmator. Pe site-ul celor de la Orbit sunt listate pina in martie 2010 aparitiile si nu este trecut nimic de Sapkowski. Too bad.

5 Comments

  1. Cred ca ar fi nimerit ca editura NEMIRA sa publice aceasta bijuterie de carte! e posibil sa fie incadrata si la Nemira Junior sau la adulti,dar eu imi dau doar parerea! Vlad ar trebui sa fii pe faza! 😉
    Sau alta editura sa fie mai “iute” si sa ia drepturile,cine stie ce se mai poate intimpla?!

  2. Uite ca nu am auzisem de scriitorul acesta pana acum.

  3. Cine a jucat The Witcher stie ca nu e o carte pt. copii:) E un fantasy pt. adulti. Si da, ar merita sa fie publicate la noi toate cartile din serie.

  4. Sunt pe faza la tot ce scrieti, dar sunt muuuulte carti care ar merita publicate; trebuie facuta o selectie si pe aia nu o fac eu 😛

  5. @Vlad-macar o recomandare(o pila)ceva pe acolo! 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu