Cititor SF

Daca iti arunci ochii la textul de pe spatele volumului de fata nu poti sa nu remarci ca in linii mari povestea nu sparge niciun canon si se apropie, prin cateva elemente specifice, de un scenariu numai bun pentru un film de actiune hollywoodian. Dar aceasta este doar impresia de suprafata pe care o lasa cele trei propozitii care incearca sa ne convinga sa cumparam cartea. Pentru ca realitatea este cu totul alta, si asta in ciuda unui inceput de roman destul de tipic si de care m-am lovit des in romanele ce radiografiaza evenimente din zona diverselor teatre de razboi.

Totusi scriitorul reuseste ceea ce foarte putini sunt capabili sa duca cu succes pina la capat: sa induca o atmosfera apasatoare, realista, aproape parca sufocand cititorul prin transportarea acestuia fara pic de menajamente in mijlocul unui teatru de razboi al unui conflict fara implicatii majore la nivel planetar. Nu oricine poate sa surprinda cu acuratete drama si incrancenarea pe care o naste acest rau universal (dar inevitabil), totusi intamplarea face ca firul epic din debutul romanului, in care ne acomodam cu personajele principale si motivatiile acestora, sa-mi trezeasca o senzatie apasatoare de deja-vu. In scurt timp am reusit sa identific exact si legatura, debutul romanului de fata semana foarte mult cu unul dintre textele pe care le-am lecturat in antologia de autor “Jaguarul”, a lui Lucius Shepard, care a aparut in cursul anului trecut la editura Nemira.

Povestea are o evolutie previzibila si, desi unii ar putea spune ca e asa pina la un punct, eu as indrazni sa merg chiar mai departe si sa afirm ca in esenta este o aventura clasica marcata de finalul incrancenat marca Brussulo. Pe scurt, eroul nostru, angajat infirmier printr-o intamplare norocoasa in armata implicata in razboiul de eliberare a unor insule – nu se precizeaza in niciun moment despre ce zona a globului este vorba -, este detasat intr-o misiune cu multe necunoscute. Ajuns la fata locului impreuna cu echipa sa descopera, dupa incercari repetate esuate, ca nu reuseste sa-si localizeze colegii. Si mai grav este ca insula pare a fi stapanita de un secret mortal, situatie despre care superiorii nu-i pusesera si in tema. Si dupa cum este evident, de acum grupul nostru, nu asa de numeros, se vede nevoit sa-si depaseasca atat limitele fizice, cat si cele intelectuale pentru a face fata provocarile ascunse ale insulei si a reusi sa scape cu viata.

Stilul abordat de scriitor, povestirea la persoana intai dublata de o intensitate a actiunii ce deseori capata cote maxime, confera acestui volum o putere aparte. Afirmatia ca Serge Brussolo este Stephen King-ul Frantei mi se pare fericita, desi ar putea parea nedrept ca Serge Brussolo sa fie comparat cu Stephen King (piata franceza nu are totusi aceleasi proportii cu cea in limba engleza) atat timp cat si romanele sale par a emana aceeasi forta si aceeasi inclinatie inspirata spre o serie de intamplari cu personaje credibile, creionate foarte realist si puse in fata unor situatii limita pentru a-si dovedi ca orice obstacol poate fi trecut, scenarii care de altfel sunt atat de intalnite in opera marelui scriitor american.

Este o carte inchinata actiunii, dar cine are timp poate descoperi si unele aspecte interesante pe care autorul le abordeaza si le exploateaza inteligent. Se stie ca in cazul conflictelor, si mai ales a celor armate, pot lua nastere monstri sau cei nu neaparat implicati, dar afectati in aceeasi masura de efectele sale distrugatoare pot fi determinati sa reactioneze si sa-si arate cu ferocitate coltii.

Desi exista una sau doua ipostaze mai greu de digerat, totusi intriga este construita cu atentie pentru detaliu si credibilitate oferind o lectura antrenanta si deosebita in acelasi timp, care mie imi va ramane mult timp de acum inainte proaspata in minte.

Este genul de roman care pentru mine ar inclina balanta in mod semnificativ daca as fi in situatia de a alege intre a ma uita la un film sau a lectura o carte.

Aceasta noua intalnire, dupa “Haita”, cu universul baroc si intunecat al lui Brussolo a fost de bun augur si as minti cu nerusinare daca as spune ca romanul de fata nu a reusit sa ma acapareze cu totul, determinandu-ma sa-l citesc pe nerasuflate.